STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Hematemeza
(Medicina clasică/ alopată)
Hematemeza,
vărsăturile de sânge, indică de obicei sângerare
gastrointestinală deasupra ligamentului Treitz, care suspendă
duodenul la joncțiunea sa cu jejunul. Vărsăturile roșii
aprinse sau striate de sânge indică sângerare proaspătă sau
recentă. Vărsăturile roșu închis, maro sau negru (culoarea și
consistența zațului de cafea) indică faptul că sângele a fost
reținut în stomac și parțial digerat.
Deși hematemeza
rezultă de obicei dintr-o tulburare gastrointestinală, ea
poate proveni dintr-o tulburare de coagulare sau dintr-un
tratament care irită tractul gastrointestinal. Sângele
înghițit din epistaxis sau eroziune orofaringiană poate
provoca, de asemenea, vărsături sângeroase.
Hematemeza este
întotdeauna un semn important, dar severitatea sa depinde de
cantitatea, sursa și rapiditatea sângerării. Hematemeza masivă
(vărsături a 500 până la 1.000 ml de sânge) poate pune rapid
viața în pericol. Hematemeza poate fi precipitată de efort,
stres emoțional, terapie antiinflamatoare sau consum de
alcool. (Vezi Cauze rare ale hematemezei.)
ALERTĂ:
Dacă pacientul are hematemeză masivă:
- verifică-i rapid semnele vitale
- căutați semne de șoc, cum ar fi tahipnee, hipotensiune arterială și tahicardie
- așezați-l în decubit dorsal și ridicați-i picioarele cu 20 până la 30 de grade
- pregătiți-vă pentru endoscopie de urgență, dacă este necesar.
Dacă hematemeza pacientului nu pune imediat viața în pericol, efectuați o evaluare concentrată.
Dacă pacientul are hematemeză masivă:
- verifică-i rapid semnele vitale
- căutați semne de șoc, cum ar fi tahipnee, hipotensiune arterială și tahicardie
- așezați-l în decubit dorsal și ridicați-i picioarele cu 20 până la 30 de grade
- pregătiți-vă pentru endoscopie de urgență, dacă este necesar.
Dacă hematemeza pacientului nu pune imediat viața în pericol, efectuați o evaluare concentrată.
ISTORIC:
Întrebați pacientul când a început hematemeza. A mai avut-o vreodată?
Cereți pacientului să descrie cantitatea, culoarea și consistența vărsăturii.
Întrebați pacientul dacă are scaune cu sânge sau gudron negru și dacă hematemeza este de obicei precedată de greață, flatulență, diaree sau slăbiciune.
Întrebați pacientul dacă a avut recent crize de vomă cu sau fără vărsături.
Întrebați pacientul despre antecedentele de ulcere și tulburări hepatice și de coagulare.
Întrebați pacientul despre consumul său de alcool și dacă ia în mod regulat aspirină sau alt medicament antiinflamator nesteroidian (AINS), cum ar fi fenilbutazona sau indometacina.
Întrebați pacientul când a început hematemeza. A mai avut-o vreodată?
Cereți pacientului să descrie cantitatea, culoarea și consistența vărsăturii.
Întrebați pacientul dacă are scaune cu sânge sau gudron negru și dacă hematemeza este de obicei precedată de greață, flatulență, diaree sau slăbiciune.
Întrebați pacientul dacă a avut recent crize de vomă cu sau fără vărsături.
Întrebați pacientul despre antecedentele de ulcere și tulburări hepatice și de coagulare.
Întrebați pacientul despre consumul său de alcool și dacă ia în mod regulat aspirină sau alt medicament antiinflamator nesteroidian (AINS), cum ar fi fenilbutazona sau indometacina.
Cauze rare de
hematemeză
Două tulburări rare cauzează de obicei hematemeză. Malaria produce aceasta și alte semne gastrointestinale, dar efectele sale cele mai caracteristice sunt frisoane, febră, dureri de cap, dureri musculare și splenomegalie. Febra galbenă provoacă hematemeză, precum și febră bruscă, bradicardie, icter și prostrație severă.
Două tulburări relativ comune pot provoca hematemeză în cazuri rare. Când diverticulita acută afectează duodenul, apar sângerări gastrointestinale și hematemeza rezultată cu dureri abdominale și febră. Cu afectarea GI, sifilisul secundar poate provoca hematemeză; semnele și simptomele mai caracteristice includ un șancru primar, erupții cutanate, febră, scădere în greutate, stare de rău, anorexie și dureri de cap.
Două tulburări rare cauzează de obicei hematemeză. Malaria produce aceasta și alte semne gastrointestinale, dar efectele sale cele mai caracteristice sunt frisoane, febră, dureri de cap, dureri musculare și splenomegalie. Febra galbenă provoacă hematemeză, precum și febră bruscă, bradicardie, icter și prostrație severă.
Două tulburări relativ comune pot provoca hematemeză în cazuri rare. Când diverticulita acută afectează duodenul, apar sângerări gastrointestinale și hematemeza rezultată cu dureri abdominale și febră. Cu afectarea GI, sifilisul secundar poate provoca hematemeză; semnele și simptomele mai caracteristice includ un șancru primar, erupții cutanate, febră, scădere în greutate, stare de rău, anorexie și dureri de cap.
EVALUARE FIZICĂ:
Luați semnele vitale ale pacientului. Ia-i tensiunea arterială și pulsul în timp ce este în decubit dorsal, așezat sau în picioare.
Inspectați mucoasele, nazofaringele și pielea pentru semne de sângerare sau alte anomalii.
Palpați abdomenul pentru sensibilitate, durere sau mase. Rețineți limfadenopatia.
Luați semnele vitale ale pacientului. Ia-i tensiunea arterială și pulsul în timp ce este în decubit dorsal, așezat sau în picioare.
Inspectați mucoasele, nazofaringele și pielea pentru semne de sângerare sau alte anomalii.
Palpați abdomenul pentru sensibilitate, durere sau mase. Rețineți limfadenopatia.
CONSIDERAȚII
SPECIALE:
Monitorizați îndeaproape semnele vitale ale pacientului și urmăriți semnele de șoc. Verificați scaunele pacientului pentru sânge ocult și păstrați înregistrări exacte de aport și de ieșire.
Monitorizați îndeaproape semnele vitale ale pacientului și urmăriți semnele de șoc. Verificați scaunele pacientului pentru sânge ocult și păstrați înregistrări exacte de aport și de ieșire.
INDICATOARE
PEDIATRICE:
Hematemeza este mai puțin frecventă la copii decât la adulți și poate fi legată de ingestia de corpuri străine.
Ocazional, nou-născuții dezvoltă hematemeză după înghițirea sângelui matern în timpul nașterii sau alăptării de la un mamelon crăpat.
Boala hemoragică a nou-născutului și eroziunea esofagiană pot provoca hematemeză la sugari; astfel de cazuri necesită înlocuirea imediată a lichidului.
Hematemeza este mai puțin frecventă la copii decât la adulți și poate fi legată de ingestia de corpuri străine.
Ocazional, nou-născuții dezvoltă hematemeză după înghițirea sângelui matern în timpul nașterii sau alăptării de la un mamelon crăpat.
Boala hemoragică a nou-născutului și eroziunea esofagiană pot provoca hematemeză la sugari; astfel de cazuri necesită înlocuirea imediată a lichidului.
PROBLEME DE
VÂRSTĂ:
La pacienții vârstnici, hematemeza poate rezulta dintr-o anomalie vasculară, o fistulă aortoenterică sau cancer GI superior.
Boala pulmonară obstructivă cronică, insuficiența hepatică sau renală cronică și utilizarea cronică a AINS predispun pacienții vârstnici la hemoragie secundară unei tulburări ulcerative coexistente.
La pacienții vârstnici, hematemeza poate rezulta dintr-o anomalie vasculară, o fistulă aortoenterică sau cancer GI superior.
Boala pulmonară obstructivă cronică, insuficiența hepatică sau renală cronică și utilizarea cronică a AINS predispun pacienții vârstnici la hemoragie secundară unei tulburări ulcerative coexistente.
CONSILIEREA
PACIENTULUI:
Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnosticare, care pot include hemoleucograma completă, endoscopie și înghițire cu bariu.
Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnosticare, care pot include hemoleucograma completă, endoscopie și înghițire cu bariu.
Bibliografie:
1. Evaluare rapidă, Ghid
diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al
semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor
comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
Dorin,
Merticaru (2010)