STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Nicturia
(Medicina clasică/ alopată)
Nicturia –
urinarea excesivă pe timp de noapte – poate rezulta din
perturbarea modelului diurn normal de concentrare a urinei sau
din suprastimularea nervilor și mușchilor care controlează
urinarea. În mod normal, se concentrează mai multă urină în
timpul nopții decât în timpul zilei. Ca urmare, majoritatea
persoanelor excretă de trei până la patru ori mai multă urină
în timpul zilei și pot dormi timp de 6 până la 8 ore în timpul
nopții fără a fi trezite. Cu nicturie, pacientul se poate
trezi o dată sau de mai multe ori în timpul nopții pentru a-și
goli vezica urinară și poate excreta 700 ml sau mai mult de
urină.
Deși nicturia
rezultă de obicei dintr-o afecțiune renală sau ale tractului
urinar inferior, poate rezulta și dintr-o tulburare
cardiovasculară, endocrină sau metabolică. Acest semn comun
poate rezulta și din utilizarea unui medicament care induce
diureza - în special dacă este luat noaptea - sau din ingestia
de cantități mari de lichide, în special băuturi cu cofeină
sau alcool, la culcare.
ISTORIC:
Întrebați pacientul când a început nicturia și cât de des apare.
Întrebați pacientul dacă poate identifica un model specific sau factori precipitanți, cum ar fi o schimbare a modelului său obișnuit sau a volumului aportului de lichide.
Cereți pacientului să estimeze volumul de urină evacuat.
Întrebați pacientul despre modificările în culoarea, mirosul sau consistența urinei sale.
Întrebați pacientul despre semnele și simptomele asociate, cum ar fi durere sau arsuri la urinare, dificultăți la inițierea unui flux de urină, sensibilitate la unghiul costovertebral și durere de flanc, abdomen superior sau suprapubian.
Examinați istoricul medical al pacientului, observând în special tulburările renale sau ale tractului urinar și bolile endocrine sau metabolice, în special diabetul.
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative, menționând în special medicamentele care cresc producția de urină, cum ar fi diureticele, glicozidele cardiace și antihipertensive. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
Întrebați pacientul când a început nicturia și cât de des apare.
Întrebați pacientul dacă poate identifica un model specific sau factori precipitanți, cum ar fi o schimbare a modelului său obișnuit sau a volumului aportului de lichide.
Cereți pacientului să estimeze volumul de urină evacuat.
Întrebați pacientul despre modificările în culoarea, mirosul sau consistența urinei sale.
Întrebați pacientul despre semnele și simptomele asociate, cum ar fi durere sau arsuri la urinare, dificultăți la inițierea unui flux de urină, sensibilitate la unghiul costovertebral și durere de flanc, abdomen superior sau suprapubian.
Examinați istoricul medical al pacientului, observând în special tulburările renale sau ale tractului urinar și bolile endocrine sau metabolice, în special diabetul.
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative, menționând în special medicamentele care cresc producția de urină, cum ar fi diureticele, glicozidele cardiace și antihipertensive. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
EVALUARE FIZICĂ:
Palpați și percutați rinichii, unghiul costovertebral și vezica urinară.
Inspectați cu atenție meatul urinar.
Inspectați o probă de urină pentru culoare, miros și prezența sedimentului.
Palpați și percutați rinichii, unghiul costovertebral și vezica urinară.
Inspectați cu atenție meatul urinar.
Inspectați o probă de urină pentru culoare, miros și prezența sedimentului.
CONSIDERAȚII
SPECIALE:
Monitorizați semnele vitale, aportul și producția și greutatea zilnică; documentați frecvența nicturiei, cantitatea și greutatea specifică.
Monitorizați semnele vitale, aportul și producția și greutatea zilnică; documentați frecvența nicturiei, cantitatea și greutatea specifică.
INDICATOARE
PEDIATRICE:
La copii, nicturia poate fi voluntară sau involuntară. Acesta din urmă este cunoscut sub numele de enurezis sau enurezis.
Cu excepția tulburărilor de prostată, cauzele nicturiei sunt în general aceleași pentru copii și adulți. Cu toate acestea, copiii cu pielonefrită sunt mai susceptibili la sepsis; semnele și simptomele includ febră, iritabilitate și perfuzie slabă a pielii. În plus, fetele pot prezenta scurgeri vaginale și dureri vulvare sau prurit.
La copii, nicturia poate fi voluntară sau involuntară. Acesta din urmă este cunoscut sub numele de enurezis sau enurezis.
Cu excepția tulburărilor de prostată, cauzele nicturiei sunt în general aceleași pentru copii și adulți. Cu toate acestea, copiii cu pielonefrită sunt mai susceptibili la sepsis; semnele și simptomele includ febră, iritabilitate și perfuzie slabă a pielii. În plus, fetele pot prezenta scurgeri vaginale și dureri vulvare sau prurit.
PROBLEME DE
VÂRSTĂ:
Femeile aflate în postmenopauză au elasticitatea vezicii urinare scăzute, dar debitul de urină rămâne constant, rezultând nicturie.
Femeile aflate în postmenopauză au elasticitatea vezicii urinare scăzute, dar debitul de urină rămâne constant, rezultând nicturie.
CONSILIEREA
PACIENTULUI:
Sfătuiți pacientul să planifice administrarea unui diuretic pentru orele de zi, dacă este posibil. Recomandați pacientului să reducă aportul de lichide (în special al băuturilor cu cofeină) înainte de culcare.
Sfătuiți pacientul să planifice administrarea unui diuretic pentru orele de zi, dacă este posibil. Recomandați pacientului să reducă aportul de lichide (în special al băuturilor cu cofeină) înainte de culcare.
Bibliografie:
1. Evaluare rapidă, Ghid
diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al
semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor
comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
Dorin,
Merticaru (2010)