STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Nistagmus
(Medicina clasică/ alopată)
Nistagmusul se
referă la oscilațiile involuntare ale unuia sau, mai frecvent,
ale ambilor globi oculari. Aceste oscilații sunt de obicei
ritmice și pot fi orizontale, verticale sau rotative. Ele pot
fi tranzitorii sau susținute și pot apărea spontan sau la
devierea sau fixarea ochilor. Deși nistagmusul este destul de
ușor de identificat, pacientul poate să nu fie conștient de el
decât dacă îi afectează vederea.
Nistagmusul poate
fi clasificat ca smucit sau pendular. Nistagmusul de smucire
(convergență-retracție, declin și vestibular) are o componentă
rapidă și apoi o componentă corectivă lentă, poate inegală, în
direcția opusă. Nistagmusul pendular constă din oscilații
orizontale (pendulare) sau verticale (balansat), care sunt
egale în ambele direcții și seamănă cu mișcările pendulului
unui ceas. (Vezi Clasificarea nistagmusului.)
Clasificarea
nistagmusului
Nistagmus smucit
Nistagmusul de convergență-retracție se referă la smucirea neregulată a ochilor înapoi în orbită în timpul unei priviri în sus. Poate indica lezarea tegmentală a creierului mediu.
Nistagmusul downbeat se referă la smucitura neregulată în jos a ochilor în timpul privirii în jos. Poate semnala leziuni medulare inferioare.
Nistagmusul vestibular, mișcarea orizontală sau de rotație a ochilor, sugerează o boală vestibulară sau disfuncție cohleară.
Nistagmus pendular
Nistagmusul orizontal sau pendular se referă la oscilații cu viteză egală în jurul unui punct central. Poate indica pierderea congenitală a acuității vizuale sau scleroza multiplă. imagine
Nistagmusul vertical, sau balansoar, este mișcarea rapidă a ochilor: un ochi pare să se ridice, în timp ce celălalt pare să cadă. Sugerează o leziune de chiasmă optică. imagine
Nistagmusul este considerat o paralizie oculară supranucleară - adică rezultă din patologia în zona perceptivă vizuală, sistemul vestibular, cerebel sau trunchiul cerebral, mai degrabă decât în mușchii extraoculari sau în nervul cranian III, IV sau VI. Cauzele sale sunt variate și includ leziuni ale trunchiului cerebral sau cerebeloase, scleroză multiplă, encefalită, boală labirintică și toxicitate medicamentoasă. Ocazional, nistagmusul este complet normal; este, de asemenea, considerat un răspuns normal la pacientul inconștient în timpul testului ocular al păpușii (stimulare oculocefalică) sau al testului cu apă calorică rece (stimulare oculovestibulară).
Nistagmus smucit
Nistagmusul de convergență-retracție se referă la smucirea neregulată a ochilor înapoi în orbită în timpul unei priviri în sus. Poate indica lezarea tegmentală a creierului mediu.
Nistagmusul downbeat se referă la smucitura neregulată în jos a ochilor în timpul privirii în jos. Poate semnala leziuni medulare inferioare.
Nistagmusul vestibular, mișcarea orizontală sau de rotație a ochilor, sugerează o boală vestibulară sau disfuncție cohleară.
Nistagmus pendular
Nistagmusul orizontal sau pendular se referă la oscilații cu viteză egală în jurul unui punct central. Poate indica pierderea congenitală a acuității vizuale sau scleroza multiplă. imagine
Nistagmusul vertical, sau balansoar, este mișcarea rapidă a ochilor: un ochi pare să se ridice, în timp ce celălalt pare să cadă. Sugerează o leziune de chiasmă optică. imagine
Nistagmusul este considerat o paralizie oculară supranucleară - adică rezultă din patologia în zona perceptivă vizuală, sistemul vestibular, cerebel sau trunchiul cerebral, mai degrabă decât în mușchii extraoculari sau în nervul cranian III, IV sau VI. Cauzele sale sunt variate și includ leziuni ale trunchiului cerebral sau cerebeloase, scleroză multiplă, encefalită, boală labirintică și toxicitate medicamentoasă. Ocazional, nistagmusul este complet normal; este, de asemenea, considerat un răspuns normal la pacientul inconștient în timpul testului ocular al păpușii (stimulare oculocefalică) sau al testului cu apă calorică rece (stimulare oculovestibulară).
ISTORIC:
Întrebați pacientul dacă este conștient de nistagmusul său și, dacă este, de cât timp îl are.
Întrebați pacientul dacă nistagmusul apare intermitent sau continuu.
Întrebați pacientul dacă nistagmusul îi afectează vederea.
Examinați istoricul medical al pacientului, notând în special infecțiile recente (în special ale urechii sau ale tractului respirator), traumatisme craniene, cancer și accident vascular cerebral. De asemenea, întrebați pacientul dacă există antecedente familiale de accident vascular cerebral.
Evaluați pacientul pentru semne și simptome asociate, cum ar fi vertij, amețeli, tinitus, greață sau vărsături, amorțeală, slăbiciune, disfuncție a vezicii urinare și febră.
Întrebați pacientul dacă este conștient de nistagmusul său și, dacă este, de cât timp îl are.
Întrebați pacientul dacă nistagmusul apare intermitent sau continuu.
Întrebați pacientul dacă nistagmusul îi afectează vederea.
Examinați istoricul medical al pacientului, notând în special infecțiile recente (în special ale urechii sau ale tractului respirator), traumatisme craniene, cancer și accident vascular cerebral. De asemenea, întrebați pacientul dacă există antecedente familiale de accident vascular cerebral.
Evaluați pacientul pentru semne și simptome asociate, cum ar fi vertij, amețeli, tinitus, greață sau vărsături, amorțeală, slăbiciune, disfuncție a vezicii urinare și febră.
EVALUARE FIZICĂ:
Evaluați nivelul de conștiență și semnele vitale ale pacientului. Fiți atenți la semnele și simptomele presiunii intracraniene crescute, cum ar fi modificările pupilare, somnolența, presiunea sistolica crescută și modelul respirator modificat.
Evaluați complet nistagmusul testând funcția mușchilor extraoculari. Cereți pacientului să se concentreze drept înainte și apoi să vă urmeze degetul în sus, în jos și cu un „X” pe față. Observați când apare nistagmus, precum și viteza și direcția acestuia.
Testați reflexele, funcțiile motorii și senzoriale și nervii cranieni.
Evaluați nivelul de conștiență și semnele vitale ale pacientului. Fiți atenți la semnele și simptomele presiunii intracraniene crescute, cum ar fi modificările pupilare, somnolența, presiunea sistolica crescută și modelul respirator modificat.
Evaluați complet nistagmusul testând funcția mușchilor extraoculari. Cereți pacientului să se concentreze drept înainte și apoi să vă urmeze degetul în sus, în jos și cu un „X” pe față. Observați când apare nistagmus, precum și viteza și direcția acestuia.
Testați reflexele, funcțiile motorii și senzoriale și nervii cranieni.
CONSIDERAȚII
SPECIALE:
Nistagmusul jerk poate rezulta din toxicitatea cu barbiturice, fenitoină sau carbamazepină sau din intoxicația cu alcool.
Nistagmusul jerk poate rezulta din toxicitatea cu barbiturice, fenitoină sau carbamazepină sau din intoxicația cu alcool.
INDICATOARE
PEDIATRICE:
La copii, nistagmusul pendular poate fi idiopatic sau poate rezulta din afectarea precoce a vederii asociate cu atrofie optică, albinism, cataractă congenitală sau astigmatism sever.
La copii, nistagmusul pendular poate fi idiopatic sau poate rezulta din afectarea precoce a vederii asociate cu atrofie optică, albinism, cataractă congenitală sau astigmatism sever.
CONSILIEREA
PACIENTULUI:
Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnosticare, care pot include electronistagmografie și tomografie computerizată cerebrală.
Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnosticare, care pot include electronistagmografie și tomografie computerizată cerebrală.
Bibliografie:
1. Evaluare rapidă, Ghid
diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al
semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor
comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
Dorin,
Merticaru (2010)