STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Otoreea
(Medicina clasică/ alopată)
Otoreea - drenaj
din ureche - poate fi sângeroasă (otoragie), purulentă,
limpede sau serosanguină. Debutul, durata și severitatea
acestuia oferă indicii despre cauza de bază. Acest semn poate
rezulta dintr-o tulburare care afectează canalul urechii
externe sau urechea medie, inclusiv o alergie, o infecție, un
neoplasm, un traumatism sau o boală de colagen. Otoreea poate
apărea singură sau cu alte simptome, cum ar fi durerea de
ureche.
ISTORIC:
Întrebați pacientul când a început otoreea. Întreabă-l cum a recunoscut-o.
Întrebați pacientul dacă a curățat drenajul din adâncul canalului urechii sau dacă l-a șters din auriculă.
Cereți pacientului să descrie culoarea, consistența și mirosul drenajului. Este clar, purulent sau sângeros? Întrebați-l dacă apare la una sau ambele urechi și dacă este continuă sau intermitentă.
Dacă pacientul poartă bumbac în ureche pentru a absorbi drenajul, întrebați cât de des îl schimbă.
Explorați simptomele otologice asociate, în special durerea. Întrebați despre vertij și tinitus.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru infecții recente ale tractului respirator superior, traumatisme craniene, cancer, dermatită și terapie imunosupresoare.
Întrebați pacientul cum își curăță urechile.
Întrebați pacientul dacă este un înotător pasionat.
Întrebați pacientul când a început otoreea. Întreabă-l cum a recunoscut-o.
Întrebați pacientul dacă a curățat drenajul din adâncul canalului urechii sau dacă l-a șters din auriculă.
Cereți pacientului să descrie culoarea, consistența și mirosul drenajului. Este clar, purulent sau sângeros? Întrebați-l dacă apare la una sau ambele urechi și dacă este continuă sau intermitentă.
Dacă pacientul poartă bumbac în ureche pentru a absorbi drenajul, întrebați cât de des îl schimbă.
Explorați simptomele otologice asociate, în special durerea. Întrebați despre vertij și tinitus.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru infecții recente ale tractului respirator superior, traumatisme craniene, cancer, dermatită și terapie imunosupresoare.
Întrebați pacientul cum își curăță urechile.
Întrebați pacientul dacă este un înotător pasionat.
EVALUARE FIZICĂ:
Dacă simptomele pacientului sunt unilaterale, examinați mai întâi urechea neafectată.
Inspectați urechea externă și aplicați presiune pe zona tragus și mastoidă pentru a provoca sensibilitate.
Introduceți un otoscop, folosind cel mai mare speculum care se va potrivi confortabil în canalul urechii. Dacă este necesar, curățați cerumenul, puroiul sau alte resturi de pe canal. Verificați dacă există edem, eritem, cruste sau polipi. Inspectați membrana timpanică, care ar trebui să arate ca un con strălucitor, gri perlat. Observați modificările de culoare, perforarea, absența reflexului normal de lumină (un con de lumină care apare în partea de jos a tamburului) sau o membrană bombată.
Testează acuitatea auzului. Rugați pacientul să-și astupe o ureche în timp ce îi șoptești câteva cuvinte comune cu două silabe către urechea neoclusă. Stai în spatele lui, ca să nu-ți poată citi buzele și roagă-l să repete ceea ce a auzit. Efectuați testul pe cealaltă ureche folosind cuvinte diferite. Apoi utilizați un diapazon pentru a efectua testul Weber și testul Rinne.
Palpați gâtul și zonele preauriculare, parotide și postauriculare (mastoide) pentru adenopatie. Testați funcția nervilor cranieni VII, IX, X și XI.
Dacă simptomele pacientului sunt unilaterale, examinați mai întâi urechea neafectată.
Inspectați urechea externă și aplicați presiune pe zona tragus și mastoidă pentru a provoca sensibilitate.
Introduceți un otoscop, folosind cel mai mare speculum care se va potrivi confortabil în canalul urechii. Dacă este necesar, curățați cerumenul, puroiul sau alte resturi de pe canal. Verificați dacă există edem, eritem, cruste sau polipi. Inspectați membrana timpanică, care ar trebui să arate ca un con strălucitor, gri perlat. Observați modificările de culoare, perforarea, absența reflexului normal de lumină (un con de lumină care apare în partea de jos a tamburului) sau o membrană bombată.
Testează acuitatea auzului. Rugați pacientul să-și astupe o ureche în timp ce îi șoptești câteva cuvinte comune cu două silabe către urechea neoclusă. Stai în spatele lui, ca să nu-ți poată citi buzele și roagă-l să repete ceea ce a auzit. Efectuați testul pe cealaltă ureche folosind cuvinte diferite. Apoi utilizați un diapazon pentru a efectua testul Weber și testul Rinne.
Palpați gâtul și zonele preauriculare, parotide și postauriculare (mastoide) pentru adenopatie. Testați funcția nervilor cranieni VII, IX, X și XI.
CONSIDERAȚII
SPECIALE:
Aplicați o compresă caldă și umedă sau un tampon de încălzire pe urechea pacientului pentru a calma inflamația și durerea. Utilizați fitiluri din bumbac pentru a curăța ușor drenajul sau pentru a aplica medicamente topice. Păstrați picăturile pentru urechi la temperatura camerei; instalarea de picături reci pentru urechi poate provoca vertij.
Aplicați o compresă caldă și umedă sau un tampon de încălzire pe urechea pacientului pentru a calma inflamația și durerea. Utilizați fitiluri din bumbac pentru a curăța ușor drenajul sau pentru a aplica medicamente topice. Păstrați picăturile pentru urechi la temperatura camerei; instalarea de picături reci pentru urechi poate provoca vertij.
INDICATOARE
PEDIATRICE:
Când examinați sau curățați urechea unui copil, amintiți-vă că canalul auditiv se află orizontal și că pavilionul trebuie tras în jos și înapoi.
Opriți copilul în timpul procedurii la ureche punându-l să stea în poala unui părinte cu urechea care urmează să fie examinată cu fața spre dvs. Pune-l să-și pună un braț în jurul taliei părintelui și celălalt braț în jos pe partea lui și apoi cere-i părintelui să țină copilul pe loc. Alternativ, dacă ești singur cu copilul, îl poți pune întins pe abdomen cu brațele în lateral și capul întors astfel încât urechea afectată să fie orientată spre tavan. Aplecați-vă peste el, reținându-i partea superioară a corpului cu coatele și brațele.
Otita medie este cea mai frecventă cauză de otoree la sugari și copiii mici. De asemenea, este posibil ca copiii să introducă corpuri străine în urechi, ducând la infecție, durere și secreții purulente.
Când examinați sau curățați urechea unui copil, amintiți-vă că canalul auditiv se află orizontal și că pavilionul trebuie tras în jos și înapoi.
Opriți copilul în timpul procedurii la ureche punându-l să stea în poala unui părinte cu urechea care urmează să fie examinată cu fața spre dvs. Pune-l să-și pună un braț în jurul taliei părintelui și celălalt braț în jos pe partea lui și apoi cere-i părintelui să țină copilul pe loc. Alternativ, dacă ești singur cu copilul, îl poți pune întins pe abdomen cu brațele în lateral și capul întors astfel încât urechea afectată să fie orientată spre tavan. Aplecați-vă peste el, reținându-i partea superioară a corpului cu coatele și brațele.
Otita medie este cea mai frecventă cauză de otoree la sugari și copiii mici. De asemenea, este posibil ca copiii să introducă corpuri străine în urechi, ducând la infecție, durere și secreții purulente.
CONSILIEREA
PACIENTULUI:
Sfătuiește pacientul cu probleme cronice ale urechii să evite suflarea puternică a nasului atunci când are o infecție a tractului respirator superior, astfel încât secrețiile infectate să nu fie canalizate în urechea medie. Spune-i să-și sufle nasul cu gura deschisă. De asemenea, reamintește-i să-și curețe urechile doar cu o cârpă de spălat și să nu-i bage nimic în ureche (cum ar fi un ac de păr sau un aplicator cu vârf de bumbac) care ar putea provoca răni.
Sfătuiește pacientul cu probleme cronice ale urechii să evite suflarea puternică a nasului atunci când are o infecție a tractului respirator superior, astfel încât secrețiile infectate să nu fie canalizate în urechea medie. Spune-i să-și sufle nasul cu gura deschisă. De asemenea, reamintește-i să-și curețe urechile doar cu o cârpă de spălat și să nu-i bage nimic în ureche (cum ar fi un ac de păr sau un aplicator cu vârf de bumbac) care ar putea provoca răni.
Bibliografie:
1. Evaluare rapidă, Ghid
diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al
semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor
comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
Dorin,
Merticaru (2010)