STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Paralizia
(Medicina clasică/ alopată)
Paralizia -
pierderea totală a funcției motorii voluntare - rezultă din
afectarea severă a tractului cortical sau piramidal. Poate
apărea cu o tulburare cerebrovasculară, o boală neuromusculară
degenerativă, traume, tumori sau o infecție a sistemului
nervos central. Paralizia acută poate fi un indicator precoce
al unor astfel de tulburări care pun viața în pericol precum
sindromul Guillain-Barré. Paralizia poate fi cauzată și de o
tulburare psihologică.
Paralizia poate fi
locală sau răspândită, simetrică sau asimetrică, tranzitorie
sau permanentă și spastică sau flască. Este clasificat în mod
obișnuit în funcție de localizare și severitate ca paraplegie
(uneori paralizie tranzitorie a picioarelor), tetraplegie
(paralizie permanentă a brațelor, picioarelor și corpului sub
nivelul leziunii coloanei vertebrale) sau hemiplegie
(paralizie unilaterală de severitate și permanență variate).
). Paralizia incompletă cu slăbiciune profundă (pareza) poate
precede paralizia totală la unii pacienți. (Consultați
Înțelegerea sindroamelor măduvei spinării.)
Înțelegerea
sindroamelor măduvei spinării
Când măduva spinării unui pacient este tăiată incomplet, el suferă o pierdere parțială motrică și senzorială. Cele mai multe leziuni incomplete ale cordonului se încadrează într-unul dintre sindroamele descrise mai jos.
Când măduva spinării unui pacient este tăiată incomplet, el suferă o pierdere parțială motrică și senzorială. Cele mai multe leziuni incomplete ale cordonului se încadrează într-unul dintre sindroamele descrise mai jos.
Sindromul
cordonului anterior, de obicei rezultat dintr-o leziune de
flexie, provoacă paralizie motorie și pierderea senzației de
durere și temperatură sub nivelul leziunii. Atingerea,
propriocepția și senzația de vibrație sunt de obicei păstrate.
Sindromul
Brown-Séquard poate rezulta din leziuni de flexie, rotație sau
penetrare. Se caracterizează prin paralizie motorie
unilaterală ipsilaterală leziunii și pierderea senzației de
durere și temperatură contralaterală leziunii.
Sindromul
cordonului central este cauzat de hiperextensie sau leziune de
flexie. Pierderea motorie este variabilă și mai mare la brațe
decât la picioare; pierderea senzorială este de obicei ușoară.
Sindromul
cordonului posterior, produs de o leziune de hiperextensie
cervicală, provoacă doar o pierdere a propriocepției și a
senzației de atingere ușoară. Funcția motorie rămâne intactă.
ALERTĂ:
Dacă paralizia s-a dezvoltat brusc:
- determina nivelul de conștiență al pacientului și evaluează semnele vitale
- asigurați-vă că gâtul pacientului este imobilizat, mai ales dacă se suspectează un traumatism
- instituie măsuri de urgență, dacă este necesar.
Dacă starea pacientului o permite, efectuați o evaluare concentrată.
ALERTĂ:
Dacă paralizia s-a dezvoltat brusc:
- determina nivelul de conștiență al pacientului și evaluează semnele vitale
- asigurați-vă că gâtul pacientului este imobilizat, mai ales dacă se suspectează un traumatism
- instituie măsuri de urgență, dacă este necesar.
Dacă starea pacientului o permite, efectuați o evaluare concentrată.
ISTORIC:
Întrebați pacientul sau familia despre debutul, durata, intensitatea și progresia paraliziei, precum și despre evenimentele care preced dezvoltarea acesteia.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru incidența bolilor neurologice sau neuromusculare degenerative, boli infecțioase recente, boli cu transmitere sexuală, cancer, leziuni recente și hipertensiune arterială.
Întrebați pacientul despre semnele și simptomele asociate, cum ar fi febră, dureri de cap, tulburări de vedere, disfagie, greață și vărsături, disfuncții ale intestinului sau vezicii urinare, dureri sau slăbiciune musculară și oboseală.
Întrebați pacientul sau familia despre debutul, durata, intensitatea și progresia paraliziei, precum și despre evenimentele care preced dezvoltarea acesteia.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru incidența bolilor neurologice sau neuromusculare degenerative, boli infecțioase recente, boli cu transmitere sexuală, cancer, leziuni recente și hipertensiune arterială.
Întrebați pacientul despre semnele și simptomele asociate, cum ar fi febră, dureri de cap, tulburări de vedere, disfagie, greață și vărsături, disfuncții ale intestinului sau vezicii urinare, dureri sau slăbiciune musculară și oboseală.
EVALUARE FIZICĂ:
Efectuați un examen neurologic complet, testând nervii cranieni, funcțiile motorii și senzoriale, precum și reflexele profunde ale tendonului.
Evaluați puterea în toate grupele musculare majore, notând atrofia musculară.
Documentați toate constatările pentru a servi drept bază.
Efectuați un examen neurologic complet, testând nervii cranieni, funcțiile motorii și senzoriale, precum și reflexele profunde ale tendonului.
Evaluați puterea în toate grupele musculare majore, notând atrofia musculară.
Documentați toate constatările pentru a servi drept bază.
CONSIDERAȚII
SPECIALE:
Deoarece un pacient paralizat este deosebit de susceptibil la complicațiile imobilității prelungite, asigurați-vă schimbări frecvente de poziție, îngrijire meticuloasă a pielii și fizioterapie frecventă a pieptului.
Deoarece un pacient paralizat este deosebit de susceptibil la complicațiile imobilității prelungite, asigurați-vă schimbări frecvente de poziție, îngrijire meticuloasă a pielii și fizioterapie frecventă a pieptului.
INDICATOARE
PEDIATRICE:
Pe lângă cauzele evidente - traumatisme, infecții și tumori - copiii pot dezvolta paralizie din cauza unei afecțiuni ereditare sau congenitale, cum ar fi boala Tay-Sachs, boala Werdnig-Hoffmann, spina bifida sau paralizia cerebrală.
Pe lângă cauzele evidente - traumatisme, infecții și tumori - copiii pot dezvolta paralizie din cauza unei afecțiuni ereditare sau congenitale, cum ar fi boala Tay-Sachs, boala Werdnig-Hoffmann, spina bifida sau paralizia cerebrală.
CONSILIEREA
PACIENTULUI:
Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnosticare, care pot include o tomografie computerizată și imagistica prin rezonanță magnetică. Aranjați terapie fizică, de vorbire, ocupațională sau psihologică, după caz.
Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnosticare, care pot include o tomografie computerizată și imagistica prin rezonanță magnetică. Aranjați terapie fizică, de vorbire, ocupațională sau psihologică, după caz.
Bibliografie:
1. Evaluare rapidă, Ghid
diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al
semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor
comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
Dorin,
Merticaru (2010)