STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Polidipsia
(Medicina clasică/ alopată)
Polidipsia se
referă la sete excesivă, un simptom comun asociat cu
tulburările endocrine și cu anumite medicamente. Poate
reflecta scăderea aportului de lichide, creșterea producției
de urină sau pierderea excesivă de apă și sare. Polidipsia
este, de asemenea, o apariție frecventă la pacienții
psihiatrici, în special la cei care sunt psihotici.
ISTORIC:
Întrebați pacientul când a observat prima dată setea crescută. Aflați câte lichide bea pacientul în fiecare zi și la ce oră a zilei apare setea.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru diabet, boli de rinichi, infecții recurente și tulburări psihologice. De asemenea, întrebați pacientul dacă există antecedente familiale de diabet sau boli de rinichi.
Întrebați pacientul cât de des și cât de mult urinează de obicei. Află dacă nevoia de a urina îl trezește noaptea.
Întrebați pacientul dacă a suferit o schimbare recentă a stilului de viață. Dacă da, l-au supărat aceste schimbări?
Întrebați pacientul despre pierderea sau creșterea recentă în greutate. Revizuiți-i exercițiile și obiceiurile alimentare. (Vezi Intoxicația cu apă.)
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
Întrebați pacientul când a observat prima dată setea crescută. Aflați câte lichide bea pacientul în fiecare zi și la ce oră a zilei apare setea.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru diabet, boli de rinichi, infecții recurente și tulburări psihologice. De asemenea, întrebați pacientul dacă există antecedente familiale de diabet sau boli de rinichi.
Întrebați pacientul cât de des și cât de mult urinează de obicei. Află dacă nevoia de a urina îl trezește noaptea.
Întrebați pacientul dacă a suferit o schimbare recentă a stilului de viață. Dacă da, l-au supărat aceste schimbări?
Întrebați pacientul despre pierderea sau creșterea recentă în greutate. Revizuiți-i exercițiile și obiceiurile alimentare. (Vezi Intoxicația cu apă.)
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
EVALUARE FIZICĂ:
Luați tensiunea arterială și pulsul pacientului atunci când acesta este în decubit dorsal și în picioare.
Verificați semnele de deshidratare, cum ar fi membranele mucoase uscate și scăderea turgenței pielii.
Verificați semnele de sângerare, notând edem, dacă este prezent.
Luați tensiunea arterială și pulsul pacientului atunci când acesta este în decubit dorsal și în picioare.
Verificați semnele de deshidratare, cum ar fi membranele mucoase uscate și scăderea turgenței pielii.
Verificați semnele de sângerare, notând edem, dacă este prezent.
CONSIDERAȚII
SPECIALE:
Monitorizați cu atenție echilibrul de lichide al pacientului. Cântăriți pacientul în același timp și în același tip de haine în fiecare zi.
Monitorizați cu atenție echilibrul de lichide al pacientului. Cântăriți pacientul în același timp și în același tip de haine în fiecare zi.
Intoxicația cu apă
Intoxicația cu apă, care poate apărea după ingestia de cantități mari de apă, provoacă umflare cerebrală și acumulare de lichid în plămâni. Mulți sportivi (cum ar fi alergătorii de maraton, bicicliștii și drumeții) consumă cantități mari de apă pentru a preveni deshidratarea. Cu toate acestea, acest consum excesiv poate determina creșterea plasmei sanguine, ducând la diluarea conținutului de sodiu al sângelui. De asemenea, sportivul pierde sodiu din cauza transpirației.
Intoxicația cu apă poate fi, de asemenea, o consecință letală a ingerării drogului stradal numit „extaz”, care induce un sindrom de secreție inadecvată a hormonului antidiuretic.
Intoxicația cu apă, care poate apărea după ingestia de cantități mari de apă, provoacă umflare cerebrală și acumulare de lichid în plămâni. Mulți sportivi (cum ar fi alergătorii de maraton, bicicliștii și drumeții) consumă cantități mari de apă pentru a preveni deshidratarea. Cu toate acestea, acest consum excesiv poate determina creșterea plasmei sanguine, ducând la diluarea conținutului de sodiu al sângelui. De asemenea, sportivul pierde sodiu din cauza transpirației.
Intoxicația cu apă poate fi, de asemenea, o consecință letală a ingerării drogului stradal numit „extaz”, care induce un sindrom de secreție inadecvată a hormonului antidiuretic.
INDICATOARE
PEDIATRICE:
La copii, polidipsia provine de obicei din diabetul insipid sau diabetul zaharat. Cauzele rare includ feocromocitomul, neuroblastomul și sindromul Prader-Willi.
Unii copii dezvoltă polidipsie obișnuită, care nu are legătură cu nicio boală.
La copii, polidipsia provine de obicei din diabetul insipid sau diabetul zaharat. Cauzele rare includ feocromocitomul, neuroblastomul și sindromul Prader-Willi.
Unii copii dezvoltă polidipsie obișnuită, care nu are legătură cu nicio boală.
CONSILIEREA
PACIENTULUI:
Deoarece setea este modalitatea organismului de a compensa pierderile de apă, spuneți pacientului să bea multe lichide, dacă este cazul.
Deoarece setea este modalitatea organismului de a compensa pierderile de apă, spuneți pacientului să bea multe lichide, dacă este cazul.
Bibliografie:
1. Evaluare rapidă, Ghid
diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al
semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor
comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
Dorin,
Merticaru (2010)