STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Poliuria
(Medicina clasică/ alopată)
Un semn relativ
comun, al poliuriei, este producerea și excreția zilnică a mai
mult de 3.000 ml de urină. Este de obicei raportat de pacient
ca urinare crescută, mai ales când apare noaptea. Poliuria
este agravată de suprahidratare, consumul de cofeină sau
alcool și ingestia excesivă de sare, glucoză sau alte
substanțe hiperosmolare.
Poliuria poate
rezulta din utilizarea anumitor medicamente (cum ar fi
diureticele) sau dintr-o tulburare psihologică, neurologică
sau renală. Poate reflecta disfuncția sistemului nervos
central care diminuează sau suprimă secreția de hormon
antidiuretic (ADH), care reglează echilibrul fluidelor.
Alternativ, atunci când nivelurile de ADH sunt normale, poate
reflecta insuficiență renală. În ambele mecanisme
fiziopatologice, tubii renali nu reușesc să reabsorbă
suficientă apă, provocând poliurie.
ALERTĂ:
Dacă pacientul se plânge de poliurie:
- verificați semnele vitale ale pacientului, constatând scăderea tensiunii arteriale sau creșterea ritmului cardiac
- evaluează nivelul de conștiență al pacientului
- verificați dacă pielea este rece și umedă
- instituie măsuri de urgență, dacă este cazul.
Dacă pacientul nu prezintă semne de hipovolemie, efectuați o evaluare concentrată.
Dacă pacientul se plânge de poliurie:
- verificați semnele vitale ale pacientului, constatând scăderea tensiunii arteriale sau creșterea ritmului cardiac
- evaluează nivelul de conștiență al pacientului
- verificați dacă pielea este rece și umedă
- instituie măsuri de urgență, dacă este cazul.
Dacă pacientul nu prezintă semne de hipovolemie, efectuați o evaluare concentrată.
ISTORIC:
Explorați frecvența și modelul poliuriei. Întrebați pacientul când a început și cât timp a durat. De asemenea, întreabă-l dacă a fost precipitat de un anumit eveniment.
Cereți pacientului să descrie modelul și cantitatea aportului zilnic de lichide.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru deficiențe vizuale, dureri de cap sau traumatisme craniene, care pot precede diabetul insipid; obstrucție sau infecție a tractului urinar; diabetul zaharat; tulburări renale; hipokaliemie cronică sau hipercalcemie; și tulburări psihice.
Întrebați pacientul ce medicamente ia, inclusiv dozele și programele.
Întrebați pacientul dacă este neobișnuit de obosit sau însetat.
Întrebați pacientul dacă recent a slăbit mai mult de 5% din greutatea corporală.
Explorați frecvența și modelul poliuriei. Întrebați pacientul când a început și cât timp a durat. De asemenea, întreabă-l dacă a fost precipitat de un anumit eveniment.
Cereți pacientului să descrie modelul și cantitatea aportului zilnic de lichide.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru deficiențe vizuale, dureri de cap sau traumatisme craniene, care pot precede diabetul insipid; obstrucție sau infecție a tractului urinar; diabetul zaharat; tulburări renale; hipokaliemie cronică sau hipercalcemie; și tulburări psihice.
Întrebați pacientul ce medicamente ia, inclusiv dozele și programele.
Întrebați pacientul dacă este neobișnuit de obosit sau însetat.
Întrebați pacientul dacă recent a slăbit mai mult de 5% din greutatea corporală.
EVALUARE FIZICĂ:
Evaluați mai întâi starea lichidului. Luați semne vitale, în special notând o creștere a temperaturii corpului, tahicardie sau hipotensiune ortostatică.
Verificați pielea uscată și membranele mucoase, scăderea turgenței și elasticității pielii și a transpirației reduse.
Efectuați un examen neurologic, notând în special modificări ale nivelului de conștiență al pacientului.
Palpați vezica urinară și inspectați meatul uretral. Obțineți un eșantion de urină și verificați-i greutatea specifică.
Evaluați mai întâi starea lichidului. Luați semne vitale, în special notând o creștere a temperaturii corpului, tahicardie sau hipotensiune ortostatică.
Verificați pielea uscată și membranele mucoase, scăderea turgenței și elasticității pielii și a transpirației reduse.
Efectuați un examen neurologic, notând în special modificări ale nivelului de conștiență al pacientului.
Palpați vezica urinară și inspectați meatul uretral. Obțineți un eșantion de urină și verificați-i greutatea specifică.
CONSIDERAȚII
SPECIALE:
Menținerea unui echilibru adecvat de lichide este preocuparea ta principală atunci când pacientul are poliurie. Monitorizați aportul și ieșirea și greutatea.
Menținerea unui echilibru adecvat de lichide este preocuparea ta principală atunci când pacientul are poliurie. Monitorizați aportul și ieșirea și greutatea.
INDICATOARE
PEDIATRICE:
Cauzele majore ale poliuriei la copii sunt diabetul insipid nefrogen congenital, boala chistică medulară, boala renală polichistică și acidoza tubulară renală distală.
Deoarece echilibrul de lichide al unui copil este mai delicat decât al unui adult, verificați-i greutatea specifică urinei la fiecare micție și fiți atenți la semne de deshidratare, cum ar fi scăderea greutății corporale, scăderea turgenței pielii, membranele mucoase uscate, scăderea producției de urină, absența lacrimilor. când plângeți și pielea palidă, pestriță sau cenușie.
Cauzele majore ale poliuriei la copii sunt diabetul insipid nefrogen congenital, boala chistică medulară, boala renală polichistică și acidoza tubulară renală distală.
Deoarece echilibrul de lichide al unui copil este mai delicat decât al unui adult, verificați-i greutatea specifică urinei la fiecare micție și fiți atenți la semne de deshidratare, cum ar fi scăderea greutății corporale, scăderea turgenței pielii, membranele mucoase uscate, scăderea producției de urină, absența lacrimilor. când plângeți și pielea palidă, pestriță sau cenușie.
PROBLEME DE
VÂRSTĂ:
La pacienții vârstnici, pielonefrita cronică este frecvent asociată cu o tulburare limfoproliferativă. Trebuie investigată posibilitatea apariției bolii maligne asociate.
La pacienții vârstnici, pielonefrita cronică este frecvent asociată cu o tulburare limfoproliferativă. Trebuie investigată posibilitatea apariției bolii maligne asociate.
CONSILIEREA
PACIENTULUI:
Sfătuiește pacientul să-și reducă aportul de cofeina, alcool, sare și zahăr și să evite consumul de lichide chiar înainte de culcare.
Sfătuiește pacientul să-și reducă aportul de cofeina, alcool, sare și zahăr și să evite consumul de lichide chiar înainte de culcare.
Bibliografie:
1. Evaluare rapidă, Ghid
diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al
semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor
comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
Dorin,
Merticaru (2010)