STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică

 Pulsus
                  paradoxus (Medicina clasică/ alopată)
            Pulsus paradoxus,
                  sau pulsul paradoxal, este o scădere exagerată a tensiunii
                  arteriale în timpul inspirației. În mod normal, presiunea
                  sistolica scade cu mai puțin de 10 mm Hg în timpul
                  inspirației. Cu un puls paradoxal, însă, scade cu peste 10 mm
                  Hg. Când presiunea sistolică scade cu peste 20 mm Hg,
                  pulsurile periferice pot fi abia palpabile sau pot dispărea în
                  timpul inspirației.
            Pulsus paradoxus
                  este considerat a rezulta dintr-o creștere inspirațională
                  exagerată a presiunii intratoracice negative. În mod normal,
                  presiunea sistolica scade în timpul inspirației din cauza
                  acumulării de sânge în sistemul pulmonar. Aceasta, la rândul
                  său, reduce umplerea ventriculului stâng și volumul și
                  transmite presiunea intratoracică negativă la aortă.
                  Condițiile asociate cu fluctuații mari de presiune
                  intrapleurală (cum ar fi astmul) sau cele care reduc umplerea
                  inimii pe partea stângă (cum ar fi tamponada pericardică)
                  produc un puls paradoxal.
            Pentru a detecta
                  și măsura cu precizie pulsul paradoxal, utilizați un
                  tensiometru sau un dispozitiv de monitorizare intra-arterial.
                  Umflați manșeta tensiunii arteriale cu 10 până la 20 mm Hg
                  peste presiunea sistolica maximă. Apoi dezumflați manșeta cu o
                  rată de 2 mm Hg pe secundă până când auziți primul sunet
                  Korotkoff în timpul expirației. Observați presiunea sistolica.
                  Pe măsură ce continuați să dezumflați încet manșeta, observați
                  modelul respirator al pacientului. Dacă este prezent un puls
                  paradoxal, sunetele lui Korotkoff vor dispărea odată cu
                  inspirația și vor reveni odată cu expirarea. Continuați să
                  dezumflați manșeta până când auziți sunetele lui Korotkoff
                  atât în timpul inspirației, cât și în timpul expirației și,
                  din nou, observați presiunea sistolice. Scădeți această citire
                  din prima pentru a determina gradul pulsului paradoxal. O
                  diferență mai mare de 10 mm Hg este anormală.
            De asemenea,
                  puteți detecta pulsul paradoxal prin palparea pulsului radial
                  pe mai multe cicluri de inspirație și expirație lentă.
                  Scăderea marcată a pulsului în timpul inspirației indică un
                  puls paradoxal. Când verificați un puls paradoxal, amintiți-vă
                  că ritmurile cardiace neregulate și tahicardia provoacă
                  variații ale amplitudinii pulsului și trebuie excluse înainte
                  de a putea fi identificat un puls paradoxal adevărat.
            ALERTĂ:
Când detectați un puls paradoxal:
- evaluează rapid toate semnele vitale
- verificați semne și simptome suplimentare de tamponare cardiacă, cum ar fi dispnee, tahipnee, diaforeza, distensie a venei jugulare, tahicardie, presiune îngustată a pulsului și hipotensiune arterială
- instituie măsuri de urgență, dacă este necesar.
Dacă starea pacientului o permite, efectuați o evaluare concentrată.
                
            Când detectați un puls paradoxal:
- evaluează rapid toate semnele vitale
- verificați semne și simptome suplimentare de tamponare cardiacă, cum ar fi dispnee, tahipnee, diaforeza, distensie a venei jugulare, tahicardie, presiune îngustată a pulsului și hipotensiune arterială
- instituie măsuri de urgență, dacă este necesar.
Dacă starea pacientului o permite, efectuați o evaluare concentrată.
ISTORIC:
Examinați istoricul medical al pacientului pentru boli cardiace sau pulmonare cronice.
Întrebați pacientul despre semnele și simptomele asociate, cum ar fi tusea sau durerea în piept.
                
            Examinați istoricul medical al pacientului pentru boli cardiace sau pulmonare cronice.
Întrebați pacientul despre semnele și simptomele asociate, cum ar fi tusea sau durerea în piept.
EVALUARE FIZICĂ:
Luați semnele vitale ale pacientului.
Auscultați pentru sunete respiratorii anormale.
                
            Luați semnele vitale ale pacientului.
Auscultați pentru sunete respiratorii anormale.
CONSIDERAȚII
                  SPECIALE:
O creștere a gradului de paradox poate indica repetarea sau agravarea tamponadei cardiace sau stopul respirator iminent în boala pulmonară obstructivă cronică severă. Tratamentul respirator intens, cum ar fi kinetoterapie toracică, poate evita necesitatea intubării endotraheale.
                
            O creștere a gradului de paradox poate indica repetarea sau agravarea tamponadei cardiace sau stopul respirator iminent în boala pulmonară obstructivă cronică severă. Tratamentul respirator intens, cum ar fi kinetoterapie toracică, poate evita necesitatea intubării endotraheale.
INDICATOARE
                  PEDIATRICE:
Pulsul paradoxal apare frecvent la copiii cu boală pulmonară cronică, în special în timpul unui atac de astm acut.
Copiii cu pericardită pot dezvolta puls paradoxal din cauza tamponadei cardiace; totuși, această tulburare afectează mai frecvent adulții. Un puls paradoxal mai mare de 20 mm Hg este un indicator sigur al tamponadei cardiace la copii; o modificare de 10 până la 20 mm Hg este echivocă.
                
            Pulsul paradoxal apare frecvent la copiii cu boală pulmonară cronică, în special în timpul unui atac de astm acut.
Copiii cu pericardită pot dezvolta puls paradoxal din cauza tamponadei cardiace; totuși, această tulburare afectează mai frecvent adulții. Un puls paradoxal mai mare de 20 mm Hg este un indicator sigur al tamponadei cardiace la copii; o modificare de 10 până la 20 mm Hg este echivocă.
CONSILIEREA
                  PACIENTULUI:
Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnosticare, care pot include o ecocardiogramă și o electrocardiogramă.
             Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnosticare, care pot include o ecocardiogramă și o electrocardiogramă.
Bibliografie:
            1. Evaluare rapidă, Ghid
                diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
                Williams & Wilkins, 2004.
            2. Ghid profesional al
                semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
                Williams & Wilkins, 2007.
            3. Ghidul simptomelor
                comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
            Dorin,
                  Merticaru (2010)