STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Respirații
anormale (Medicina clasică/ alopată)
Caracterizat
printr-un sunet profund și scăzut de mormăit la sfârșitul
fiecărei respirații, respirațiile cu mormăit sunt un semn
principal de detresă respiratorie la sugari și copii. Ele pot
fi moi și auzite numai la auscultare sau tare și clar audibile
fără stetoscop. De obicei, intensitatea respirațiilor mormăite
reflectă severitatea detresei respiratorii.
Respirațiile
mormăite indică o boală intratoracică cu afectare a căilor
respiratorii inferioare. Deși sunt cele mai frecvente la
copii, acestea apar uneori la adulții care suferă de detresă
respiratorie severă. Indiferent dacă apar la copii sau la
adulți, respirațiile mormăite necesită asistență medicală
imediată.
Respirațiile sunt
superficiale atunci când un volum redus de aer intră în
plămâni în timpul inspirației. Pacientul cu respirații
superficiale respiră de obicei într-un ritm accelerat. Cu
toate acestea, pe măsură ce obosește sau pe măsură ce mușchii
îi slăbesc, această creștere compensatorie a respirației se
diminuează, ducând la schimburi inadecvate de gaze și la semne
și simptome precum dispnee, cianoză, confuzie, agitație,
pierderea conștienței și tahicardie.
Respirațiile
superficiale se pot dezvolta brusc sau treptat și pot dura
pentru scurt timp sau pot deveni cronice. Sunt un semn cheie
al detresei respiratorii și al deteriorării neurologice.
Caracterizate
printr-un sunet aspru, zgomot sau sforăit, respirațiile
stertoroase rezultă de obicei din vibrația structurilor
orofaringiene relaxate în timpul somnului sau al comei,
provocând obstrucția parțială a căilor respiratorii. Mai rar,
aceste respirații rezultă din reținerea mucusului în căile
aeriene superioare.
Respirația
stertoroasă apare în mod normal la aproximativ 10% dintre
indivizi, în special bărbații de vârstă mijlocie, obezi. Ele
pot fi agravate de consumul de alcool sau de sedative înainte
de culcare, care crește flacciditatea orofaringiană, și de
dormitul în decubit dorsal, care permite limbii relaxate să
alunece înapoi în căile respiratorii. Cauzele patologice
majore ale respirațiilor stertoroase sunt apneea obstructivă
în somn și obstrucția căilor aeriene superioare care pune
viața în pericol, asociată cu o tumoare orofaringiană sau cu
edem uvular sau palatin. Obstrucția poate apărea și în faza
postictală a unei convulsii generalizate când secrețiile
mucoase sau o limbă relaxată blochează căile respiratorii.
ALERTĂ:
Dacă pacientul prezintă respirații anormale:
- verificați semnele și simptomele de detresă respiratorie asociată, inclusiv respirație șuierătoare, tahipnee, utilizarea mușchilor accesorii; retracții; erupție nazală; si tahicardie
- instituie măsuri de urgență, dacă este necesar.
Dacă pacientul nu suferă de detresă respiratorie severă, efectuați o evaluare concentrată.
Dacă pacientul prezintă respirații anormale:
- verificați semnele și simptomele de detresă respiratorie asociată, inclusiv respirație șuierătoare, tahipnee, utilizarea mușchilor accesorii; retracții; erupție nazală; si tahicardie
- instituie măsuri de urgență, dacă este necesar.
Dacă pacientul nu suferă de detresă respiratorie severă, efectuați o evaluare concentrată.
ISTORIC:
Întrebați pacientul când au început respirațiile sale anormale, cât durează acestea și ce le face mai bune sau mai rele.
Întrebați pacientul dacă fumează. Dacă da, întreabă-l câte pachete fumează într-un an.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru boli cronice, intervenții chirurgicale, traumatisme, astm bronșic, alergii, insuficiență cardiacă sau boli vasculare, boli respiratorii cronice sau infecții sau boli neurologice sau neuromusculare.
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
Întrebați pacientul când au început respirațiile sale anormale, cât durează acestea și ce le face mai bune sau mai rele.
Întrebați pacientul dacă fumează. Dacă da, întreabă-l câte pachete fumează într-un an.
Examinați istoricul medical al pacientului pentru boli cronice, intervenții chirurgicale, traumatisme, astm bronșic, alergii, insuficiență cardiacă sau boli vasculare, boli respiratorii cronice sau infecții sau boli neurologice sau neuromusculare.
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
EVALUARE FIZICĂ:
Inspectați pieptul pentru deformări sau mișcări anormale, cum ar fi retracții intercostale.
Palpați pentru expansiune și fremitus tactil diafragmatic și percutați pentru hiperrezonanță sau tonalitate.
Auscultați plămânii, în special lobii inferiori. Observați zgomotele diminuate sau anormale, cum ar fi trosnituri sau rhonchi sibilanți, care pot indica acumularea de mucus sau lichid.
Caracterizați culoarea, cantitatea și consistența scurgerilor sau sputei, dacă este prezentă.
Inspectați extremitățile pentru cianoză și clubbing digital. Observați edem periferic, dacă este prezent.
Inspectați pieptul pentru deformări sau mișcări anormale, cum ar fi retracții intercostale.
Palpați pentru expansiune și fremitus tactil diafragmatic și percutați pentru hiperrezonanță sau tonalitate.
Auscultați plămânii, în special lobii inferiori. Observați zgomotele diminuate sau anormale, cum ar fi trosnituri sau rhonchi sibilanți, care pot indica acumularea de mucus sau lichid.
Caracterizați culoarea, cantitatea și consistența scurgerilor sau sputei, dacă este prezentă.
Inspectați extremitățile pentru cianoză și clubbing digital. Observați edem periferic, dacă este prezent.
CONSIDERAȚII
SPECIALE:
Poziționați pacientul cât mai aproape în poziție verticală pentru a-și ușura respirația și continuați să monitorizați îndeaproape starea lui respiratorie.
Poziționați pacientul cât mai aproape în poziție verticală pentru a-și ușura respirația și continuați să monitorizați îndeaproape starea lui respiratorie.
INDICATOARE
PEDIATRICE:
La copii, respirațiile superficiale indică de obicei o afecțiune care pune viața în pericol. Obstrucția căilor respiratorii poate apărea rapid.
Cauzele respirației superficiale la sugari și copii includ sindromul de detresă respiratorie idiopatică (sugar), epiglotidita acută, difteria, aspirația unui corp străin, crupa, bronșiolita acută, fibroza chistică și pneumonia bacteriană.
La copii, cea mai frecventă cauză a respirațiilor stertoroase este obstrucția nazală sau faringiană secundară hipertrofiei amigdale sau adenoide sau prezenței unui corp străin.
La copii, respirațiile superficiale indică de obicei o afecțiune care pune viața în pericol. Obstrucția căilor respiratorii poate apărea rapid.
Cauzele respirației superficiale la sugari și copii includ sindromul de detresă respiratorie idiopatică (sugar), epiglotidita acută, difteria, aspirația unui corp străin, crupa, bronșiolita acută, fibroza chistică și pneumonia bacteriană.
La copii, cea mai frecventă cauză a respirațiilor stertoroase este obstrucția nazală sau faringiană secundară hipertrofiei amigdale sau adenoide sau prezenței unui corp străin.
PROBLEME DE
VÂRSTĂ:
Rigiditatea sau deformarea peretelui toracic asociată cu îmbătrânirea poate provoca respirații superficiale.
Rigiditatea sau deformarea peretelui toracic asociată cu îmbătrânirea poate provoca respirații superficiale.
CONSILIEREA
PACIENTULUI:
Învățați pacientul să tușească și să respire adânc pentru a curăța secrețiile și pentru a contracara posibila hipoventilație.
Învățați pacientul să tușească și să respire adânc pentru a curăța secrețiile și pentru a contracara posibila hipoventilație.
Bibliografie:
1. Evaluare rapidă, Ghid
diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al
semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor
comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
Dorin,
Merticaru (2010)