STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
To Study/ Pentru studiu - Tehnic - Dorin M

Paginile Noua Medicină Dacică Secreția oculară (Medicina clasică/ alopată)

De obicei asociate cu conjunctivita, scurgerile oculare sunt excreția oricărei substanțe, altele decât lacrimile. Acest semn obișnuit poate apărea la unul sau ambii ochi, producând scurgeri puține până la abundente. Secreția poate fi purulentă, spumoasă, mucoidă, brânzoasă, seroasă, limpede sau albă. Uneori, secreția poate fi exprimată prin aplicarea unei presiuni asupra sacului lacrimal, punctumului, glandelor meibomiene sau canaliculului.

Secrețiile oculare sunt frecvente în cazul afecțiunilor inflamatorii și infecțioase ale ochiului, dar pot apărea și în cazul anumitor tulburări sistemice. (Consultați Sursele de scurgere oculară.) Deoarece acest semn poate însoți o tulburare care amenință vederea, acesta trebuie evaluat și tratat imediat.

ISTORIC:
Întrebați pacientul când a început descărcarea și frecvența acesteia. Apare în anumite momente ale zilei sau în legătură cu anumite activități?
Dacă pacientul se plânge de durere, rugați-l să vă arate locația exactă a acesteia și să descrie caracterul acesteia. Durerea este surdă, continuă, ascuțită sau înjunghietoare?
Întrebați pacientul dacă îi mâncărime sau ard ochii. Se rupe excesiv? Sunt sensibile la lumină? Simți că e ceva în ele?

Surse de scurgere a ochilor
Secrețiile oculare pot proveni din sacul lacrimal, punctum, glandele Meibomian sau canalicule. Dacă pacientul raportează descărcare care nu este imediat evidentă, puteți exprima o probă apăsând ușor vârful degetului peste aceste structuri. Apoi caracterizați descărcarea și notați sursa acesteia.

EVALUARE FIZICĂ:
Luați semnele vitale ale pacientului.
Inspectați cu atenție secreția oculară. Observați cantitatea, consistența și culoarea acestuia.
Testează acuitatea vizuală, cu și fără corecție.
Examinați structurile externe ale ochiului, începând cu ochiul neafectat pentru a preveni contaminarea încrucișată. Observați-le pentru edem, entropion, cruste, leziuni și trichiazis. Cereți pacientului să clipească în timp ce vă uitați la mișcarea afectată a pleoapelor.
Dacă ochii par să se umfle, măsurați-i cu un exoftalmometru.
Testați cele șase câmpuri cardinale ale privirii.
Examinați pacientul pentru injecție conjunctivală și foliculi și pentru tulburări ale corneei sau leziuni albe.

CONSIDERAȚII SPECIALE:
Aplicați comprese umede calde pentru a înmuia crustele de pe pleoape și gene, apoi ștergeți ușor ochii cu tifon moale. Aruncați cu grijă toate pansamentele, șervețele și tampoanele de bumbac folosite pentru a preveni răspândirea infecției.

INDICATOARE PEDIATRICE:
La sugari, medicamentele profilactice pentru ochi (nitrat de argint) pot provoca iritații și secreții oculare.
La copii, scurgerile oculare rezultă de obicei din trauma oculară, o infecție oculară sau o infecție a tractului respirator superior.

CONSILIEREA PACIENTULUI:
Informați pacientul că conjunctivitele bacteriene și virale sunt contagioase. Dacă pacientul are conjunctivită bacteriană, sfătuiți-l să evite contactul cu alte persoane până la 24 de ore după ce a primit tratamentul cu antibiotice. Spune-i, de asemenea, să evite să împartă prosoape, perne sau produse cosmetice pentru ochi și să nu mai poarte lentile de contact până când conjunctivita se rezolvă.
Dacă pacientul are conjunctivită alergică, informați-l că inflamația care însoțește această formă de conjunctivită nu este contagioasă.


Bibliografie:

1. Evaluare rapidă, Ghid diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.

Dorin, Merticaru (2010)