STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Creșterea
tensiunii arteriale (hipertensiunea arterială) (Medicina
clasică/ alopată)
Tensiunea
arterială crescută (hipertensiune) - o creștere intermitentă
sau susținută a tensiunii arteriale la 140/90 mm Hg sau mai
mare - lovește mai mulți bărbați decât femei și de două ori
mai mulți negrii decât albii. Pentru mulți pacienți, este ușor
să ignore acest semn comun, deoarece nu îl pot vedea sau
simți; cu toate acestea, cauzele sale pot pune viața în
pericol.
Tensiunea
arterială crescută se poate dezvolta brusc sau treptat. O
creștere bruscă și severă a tensiunii arteriale (la peste
200/120 mm Hg) indică o criză hipertensivă care pune viața în
pericol. Cu toate acestea, chiar și o creștere mai puțin
dramatică poate fi la fel de semnificativă dacă anunță
anevrism de aortă cu disecție, creșterea presiunii
intracraniene, un infarct miocardic, eclampsie sau
tireotoxicoză.
De obicei asociată
cu hipertensiunea arterială esențială, tensiunea arterială
crescută poate rezulta și dintr-o tulburare renală sau
endocrină; un tratament, cum ar fi o dializă, care afectează
starea lichidelor; sau terapie cu anumite medicamente.
Ingestia unor cantități mari de anumite alimente, cum ar fi
lemnul dulce și brânza cheddar, poate crește temporar
tensiunea arterială. Citirile în serie pot fi necesare pentru
a stabili tensiunea arterială crescută.
ALERTĂ:
Dacă detectați o tensiune arterială crescută:
- exclude rapid posibilele cauze care pun viața în pericol
- inițiază măsuri de urgență dacă tensiunea arterială depășește 200/120 mm Hg.
După ce excludeți cauzele care pun viața în pericol, efectuați o evaluare concentrată.
Dacă detectați o tensiune arterială crescută:
- exclude rapid posibilele cauze care pun viața în pericol
- inițiază măsuri de urgență dacă tensiunea arterială depășește 200/120 mm Hg.
După ce excludeți cauzele care pun viața în pericol, efectuați o evaluare concentrată.
ISTORIC:
Întrebați pacientul despre antecedentele familiale de hipertensiune arterială, feocromocitom și boală polichistică de rinichi.
Întrebați pacientul vârsta lui.
Întrebați pacientul dacă a avut dureri de cap, palpitații, vedere încețoșată sau transpirație.
Întrebați pacientul dacă a avut o urină de culoare închisă sau a scăzut debitul de urină.
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamentele eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală (în special decongestionante), remedii pe bază de plante și medicamente recreative. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
Dacă pacientul ia deja un antihipertensiv, determinați cât de bine respectă regimul.
Întrebați pacientul despre antecedentele familiale de hipertensiune arterială, feocromocitom și boală polichistică de rinichi.
Întrebați pacientul vârsta lui.
Întrebați pacientul dacă a avut dureri de cap, palpitații, vedere încețoșată sau transpirație.
Întrebați pacientul dacă a avut o urină de culoare închisă sau a scăzut debitul de urină.
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamentele eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală (în special decongestionante), remedii pe bază de plante și medicamente recreative. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
Dacă pacientul ia deja un antihipertensiv, determinați cât de bine respectă regimul.
EVALUARE FIZICĂ:
Luați tensiunea arterială pacientului în timp ce acesta stă în decubit dorsal, așezat și în picioare.
Verificați zgomotul carotidian și distensia venelor gâtului.
Evaluați culoarea pielii, temperatura și turgența.
Palpați pulsurile periferice.
Auscultați pentru zgomote, rată și ritm cardiac anormal.
Auscultați pentru sunete, rată și ritm respirator anormal.
Palpați abdomenul pentru sensibilitate, mase sau mărire a ficatului.
Auscultat pentru lovituri abdominale.
Obțineți o probă de urină pentru a verifica dacă există hematurie microscopică.
Luați tensiunea arterială pacientului în timp ce acesta stă în decubit dorsal, așezat și în picioare.
Verificați zgomotul carotidian și distensia venelor gâtului.
Evaluați culoarea pielii, temperatura și turgența.
Palpați pulsurile periferice.
Auscultați pentru zgomote, rată și ritm cardiac anormal.
Auscultați pentru sunete, rată și ritm respirator anormal.
Palpați abdomenul pentru sensibilitate, mase sau mărire a ficatului.
Auscultat pentru lovituri abdominale.
Obțineți o probă de urină pentru a verifica dacă există hematurie microscopică.
CONSIDERAȚII
SPECIALE:
Fiți conștienți de faptul că pacientul poate avea tensiune arterială crescută numai atunci când se află în cabinetul medicului (cunoscută sub denumirea de hipertensiune arterială „cu haină albă”). Monitorizarea tensiunii arteriale timp de douăzeci și patru de ore este indicată în astfel de cazuri pentru a confirma valorile ridicate în alte setări.
Fiți conștienți de faptul că pacientul poate avea tensiune arterială crescută numai atunci când se află în cabinetul medicului (cunoscută sub denumirea de hipertensiune arterială „cu haină albă”). Monitorizarea tensiunii arteriale timp de douăzeci și patru de ore este indicată în astfel de cazuri pentru a confirma valorile ridicate în alte setări.
INDICATORI
PEDIATRICI:
În mod normal, tensiunea arterială la copii este mai mică decât cea la adulți.
Creșterea tensiunii arteriale la copii poate rezulta din intoxicații cu plumb sau mercur, hipertensiune arterială esențială, stenoză renovasculară, pielonefrită cronică, coarctație a aortei, ductus arteriosus permeabil, glomerulonefrită, sindrom adrenogenital sau neuroblastom.
În mod normal, tensiunea arterială la copii este mai mică decât cea la adulți.
Creșterea tensiunii arteriale la copii poate rezulta din intoxicații cu plumb sau mercur, hipertensiune arterială esențială, stenoză renovasculară, pielonefrită cronică, coarctație a aortei, ductus arteriosus permeabil, glomerulonefrită, sindrom adrenogenital sau neuroblastom.
PROBLEME DE
VÂRSTĂ:
Ateroscleroza produce de obicei hipertensiune arterială sistolică izolată la pacienții vârstnici. Tratamentul este justificat pentru a preveni complicațiile pe termen lung.
Ateroscleroza produce de obicei hipertensiune arterială sistolică izolată la pacienții vârstnici. Tratamentul este justificat pentru a preveni complicațiile pe termen lung.
CONSILIEREA
PACIENTULUI:
Dacă testele de rutină detectează hipertensiune arterială, subliniază pacientului necesitatea testării diagnostice ulterioare.
Dacă testele de rutină detectează hipertensiune arterială, subliniază pacientului necesitatea testării diagnostice ulterioare.
Bibliografie:
1. Evaluare rapidă, Ghid
diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al
semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor
comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
Dorin,
Merticaru (2010)