STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Tusea
(Medicina clasică/ alopată)
Rezonantă,
convulsivă și aspră, o tuse care lătră indică edem al
laringelui și al țesutului înconjurător. Deoarece căile
respiratorii ale copiilor sunt mai mici în diametru decât cele
ale adulților, edemul poate duce rapid la ocluzia căilor
respiratorii - o urgență care pune viața în pericol.
O tuse
neproductivă este o expulzare zgomotoasă și forțată a aerului
din plămâni care nu produce spută sau sânge. O tuse
neproductivă nu numai că este ineficientă, dar poate provoca,
de asemenea, leziuni, cum ar fi colapsul căilor respiratorii
sau ruperea alveolelor sau a membranelor. O tuse neproductivă
care ulterior devine productivă este un semn clasic al bolii
respiratorii progresive.
O tuse
neproductivă poate apărea în paroxisme și se poate agrava
devenind mai frecventă. O tuse acută are un debut brusc și
poate fi autolimitată; o tuse care persistă peste 3 luni este
considerată cronică și, în multe cazuri, rezultă din fumatul
de țigară.
O tuse productivă
este o expulzare bruscă, puternică și zgomotoasă a aerului
care conține spută, sânge sau ambele. (Culoarea, consistența
și mirosul sputei oferă indicii importante despre starea
pacientului.) Tusea productivă poate apărea ca o singură tuse
sau ca tuse paroxistică și poate fi indusă voluntar, deși este
de obicei un răspuns reflex la stimularea mucoasei căilor
respiratorii.
Tusea productivă
rezultă de obicei dintr-o infecție cardiovasculară sau
respiratorie acută sau cronică care provoacă inflamație, edem
și creșterea producției de mucus în căile respiratorii. Cea
mai frecventă cauză a tusei cronice productive este fumatul de
țigară, care produce spută mucoidă de culoare de la limpede la
galben la maro.
ISTORIC:
Întrebați pacientul când a început tusea și dacă poziția corpului, ora din zi sau o activitate specifică o afectează. Încercați să determinați dacă tusea este legată de fumat sau de un iritant de mediu.
Cereți pacientului să descrie tusea. Este dură, convulsivă, uscată sau de ruptură?
Întrebați pacientul despre frecvența și intensitatea tusei. Dacă are dureri asociate cu tusea, respirația sau activitatea, când a început? Unde este localizat? Dacă pacientul este un copil, întrebați părinții când a început tusea și ce semne și simptome au însoțit-o. A avut episoade anterioare de tuse? Starea lui s-a îmbunătățit odată cu expunerea la aer rece?
Întrebați pacientul când a început tusea și dacă poziția corpului, ora din zi sau o activitate specifică o afectează. Încercați să determinați dacă tusea este legată de fumat sau de un iritant de mediu.
Cereți pacientului să descrie tusea. Este dură, convulsivă, uscată sau de ruptură?
Întrebați pacientul despre frecvența și intensitatea tusei. Dacă are dureri asociate cu tusea, respirația sau activitatea, când a început? Unde este localizat? Dacă pacientul este un copil, întrebați părinții când a început tusea și ce semne și simptome au însoțit-o. A avut episoade anterioare de tuse? Starea lui s-a îmbunătățit odată cu expunerea la aer rece?
Examinați
istoricul medical al pacientului pentru boli recente sau
cronice (în special o afecțiune cardiovasculară, pulmonară sau
gastrointestinală), alergii, cancer, intervenții chirurgicale
și traume.
Întrebați pacientul despre hipersensibilitate la medicamente, alimente, animale de companie, praf sau polen.
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative. Întrebați pacientul despre modificările recente ale programului sau dozelor. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
Întrebați pacientul despre modificările recente ale apetitului, greutatea, toleranța la efort sau nivelul de energie și expunerea recentă la fumuri iritante, substanțe chimice, fum sau persoane infecțioase.
Dacă pacientul are o tuse productivă, întrebați-l cât de multă spută tusește în fiecare zi, la ce oră din zi și dacă a observat o creștere a producției de spută de când a început tusea. De asemenea, întrebați despre culoarea, mirosul și consistența sputei.
Întrebați pacientul despre hipersensibilitate la medicamente, alimente, animale de companie, praf sau polen.
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative. Întrebați pacientul despre modificările recente ale programului sau dozelor. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
Întrebați pacientul despre modificările recente ale apetitului, greutatea, toleranța la efort sau nivelul de energie și expunerea recentă la fumuri iritante, substanțe chimice, fum sau persoane infecțioase.
Dacă pacientul are o tuse productivă, întrebați-l cât de multă spută tusește în fiecare zi, la ce oră din zi și dacă a observat o creștere a producției de spută de când a început tusea. De asemenea, întrebați despre culoarea, mirosul și consistența sputei.
EVALUARE FIZICĂ:
Observați aspectul și maniera generală a pacientului. Observați dacă este cianotic sau are degetele bătute sau edem periferic.
Luați semnele vitale ale pacientului. Verificați profunzimea și ritmul respirațiilor sale și observați dacă zgomotele șuierătoare sau „câcâite” apar în timpul respirației.
Inspectați gâtul pacientului pentru vene de dilatare și deviație traheală și palpați pentru mase sau ganglioni limfatici măriți.
Examinați pieptul pacientului. Observați retractările sau utilizarea mușchilor accesorii. Percuție pentru matitate, timpaneitate sau planeitate. Auscultați pentru respirație șuierătoare, trosnet, barbotaj, frecări pleurale și zgomote respiratorii scăzute sau absente.
Observați aspectul și maniera generală a pacientului. Observați dacă este cianotic sau are degetele bătute sau edem periferic.
Luați semnele vitale ale pacientului. Verificați profunzimea și ritmul respirațiilor sale și observați dacă zgomotele șuierătoare sau „câcâite” apar în timpul respirației.
Inspectați gâtul pacientului pentru vene de dilatare și deviație traheală și palpați pentru mase sau ganglioni limfatici măriți.
Examinați pieptul pacientului. Observați retractările sau utilizarea mușchilor accesorii. Percuție pentru matitate, timpaneitate sau planeitate. Auscultați pentru respirație șuierătoare, trosnet, barbotaj, frecări pleurale și zgomote respiratorii scăzute sau absente.
CONSIDERAȚII
SPECIALE:
Un pacient cu tuse productivă poate dezvolta detresă respiratorie acută din cauza secrețiilor groase sau excesive, bronhospasm sau oboseală, așa că examinează-l înainte de a-i lua istoricul. Evitați să luați măsuri pentru suprimarea tusei productive, deoarece reținerea sputei poate interfera cu aerarea alveolară sau poate afecta rezistența pulmonară la infecție.
Un pacient cu tuse productivă poate dezvolta detresă respiratorie acută din cauza secrețiilor groase sau excesive, bronhospasm sau oboseală, așa că examinează-l înainte de a-i lua istoricul. Evitați să luați măsuri pentru suprimarea tusei productive, deoarece reținerea sputei poate interfera cu aerarea alveolară sau poate afecta rezistența pulmonară la infecție.
INDICATOARE
PEDIATRICE:
Apariția bruscă a tusei paroxistice neproductive poate indica aspirația unui corp străin - un pericol comun la copii, în special la cei cu vârste cuprinse între 6 luni și 4 ani.
Cauzele tusei neproductive la sugari și copii includ astmul, pneumonia bacteriană, bronșiolita acută, otita medie acută, rujeola, fibroza chistică, pertussis care pune viața în pericol și hiperactivitatea căilor respiratorii, stresul, stimularea emoțională sau comportamentul de căutare a atenției.
Apariția bruscă a tusei paroxistice neproductive poate indica aspirația unui corp străin - un pericol comun la copii, în special la cei cu vârste cuprinse între 6 luni și 4 ani.
Cauzele tusei neproductive la sugari și copii includ astmul, pneumonia bacteriană, bronșiolita acută, otita medie acută, rujeola, fibroza chistică, pertussis care pune viața în pericol și hiperactivitatea căilor respiratorii, stresul, stimularea emoțională sau comportamentul de căutare a atenției.
PROBLEME DE
VÂRSTĂ:
Întrebați întotdeauna un pacient în vârstă despre o tuse, deoarece poate fi un indiciu al unei boli grave acute sau cronice.
Întrebați întotdeauna un pacient în vârstă despre o tuse, deoarece poate fi un indiciu al unei boli grave acute sau cronice.
CONSILIEREA
PACIENTULUI:
Încurajați pacientul care fumează să renunțe. Învață pacientul cum să respire profund și să tușească eficient. Învățați pacientul și familia lui cum să efectueze percuția toracică pentru a slăbi secrețiile.
Încurajați pacientul care fumează să renunțe. Învață pacientul cum să respire profund și să tușească eficient. Învățați pacientul și familia lui cum să efectueze percuția toracică pentru a slăbi secrețiile.
Bibliografie:
1. Evaluare rapidă, Ghid
diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al
semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor
comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
Dorin,
Merticaru (2010)