STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
Zgomote
intestinale anormale (Medicina clasică/ alopată)
Absența zgomotelor
intestinale se referă la incapacitatea de a auzi zgomotele
intestinale printr-un stetoscop după ascultare timp de cel
puțin 5 minute în fiecare cadran abdominal. Zgomotele
intestinale încetează atunci când o obstrucție mecanică sau
vasculară sau o inhibiție neurogenă oprește peristaltismul.
Când peristaltismul se oprește, gazele din conținutul
intestinal și lichidul secretat de pereții intestinali se
acumulează și dilată lumenul, ducând la complicații care pun
viața în pericol, cum ar fi perforație, peritonită și sepsis
sau șoc hipovolemic.
Obstrucția
mecanică simplă - rezultată din aderențe, hernie sau tumoră -
provoacă pierderea de lichide și electroliți și induce
deshidratare. Obstrucția vasculară întrerupe circulația către
pereții intestinali, ducând la ischemie, necroză și șoc.
Inhibarea neurogenă, care afectează inervația peretelui
intestinal, poate rezulta din infecție, distensie intestinală
sau traume.
Oprirea bruscă a
zgomotelor intestinale - atunci când este însoțită de dureri
abdominale, rigiditate și distensie - semnalează o criză care
pune viața în pericol, care necesită intervenție imediată.
Zgomotele intestinale absente după o perioadă de sunete
hiperactive sunt la fel de amenințătoare și pot indica
strangularea unui intestin obstrucționat mecanic.
Uneori audibile
fără stetoscop, zgomotele intestinale hiperactive reflectă
motilitatea intestinală crescută (peristalsis). Ele sunt
caracterizate în mod obișnuit ca valuri de sunete rapide,
grăbite și gâlgâite. Acestea pot proveni din obstrucția
intestinală care pune viața în pericol sau hemoragia
gastrointestinală, precum și din infecția gastrointestinală,
boli inflamatorii intestinale, alergii alimentare și stres.
Zgomotele
intestinale hipoactive, detectate prin auscultare, sunt
diminuate în regularitate, tonus și zgomot față de zgomotele
intestinale normale. Zgomotele intestinale hipoactive rezultă
din scăderea peristaltismului, care poate rezulta dintr-o
obstrucție intestinală în curs de dezvoltare.
ALERTĂ:
Dacă nu reușiți să detectați zgomotele intestinale, evaluați pacientul pentru dureri abdominale și crampe sau distensie abdominală.
Dacă detectați zgomote intestinale hiperactive, verificați rapid semnele vitale ale pacientului și întrebați-l despre durerile abdominale, vărsături și diaree.
Dacă durerea pacientului nu este severă sau însoțită de alte semne care pun viața în pericol, efectuați o evaluare concentrată.
Dacă nu reușiți să detectați zgomotele intestinale, evaluați pacientul pentru dureri abdominale și crampe sau distensie abdominală.
Dacă detectați zgomote intestinale hiperactive, verificați rapid semnele vitale ale pacientului și întrebați-l despre durerile abdominale, vărsături și diaree.
Dacă durerea pacientului nu este severă sau însoțită de alte semne care pun viața în pericol, efectuați o evaluare concentrată.
ISTORIC:
Întrebați pacientul dacă are dureri abdominale. Dacă da, când a început?
Întrebați pacientul despre o senzație de balonare și flatulență. Care a fost timpul și natura ultimului său scaun?
Revizuiți istoricul medical al pacientului, notând în special intervenții chirurgicale, traumatisme abdominale, pancreatită acută, diverticulită, afecțiuni toxice precum uremie, leziuni ale măduvei spinării și, dacă pacienta este femeie, infecție ginecologică.
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
Determinați dacă stresul ar fi putut contribui la problema pacientului.
Întrebați despre alergiile alimentare și despre ingestia recentă de alimente sau lichide neobișnuite.
Întrebați pacientul dacă are dureri abdominale. Dacă da, când a început?
Întrebați pacientul despre o senzație de balonare și flatulență. Care a fost timpul și natura ultimului său scaun?
Revizuiți istoricul medical al pacientului, notând în special intervenții chirurgicale, traumatisme abdominale, pancreatită acută, diverticulită, afecțiuni toxice precum uremie, leziuni ale măduvei spinării și, dacă pacienta este femeie, infecție ginecologică.
Obțineți un istoric de droguri, inclusiv medicamente eliberate pe bază de rețetă și fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și medicamente recreative. De asemenea, întrebați pacientul despre consumul de alcool.
Determinați dacă stresul ar fi putut contribui la problema pacientului.
Întrebați despre alergiile alimentare și despre ingestia recentă de alimente sau lichide neobișnuite.
EVALUARE FIZICĂ:
Verificați semnele vitale ale pacientului. Observați prezența febrei.
Inspectați conturul abdominal pentru a detecta distensia localizată sau generalizată.
Percutați ușor și palpați abdomenul. Palpați pentru rigiditate abdominală și pază.
Verificați semnele vitale ale pacientului. Observați prezența febrei.
Inspectați conturul abdominal pentru a detecta distensia localizată sau generalizată.
Percutați ușor și palpați abdomenul. Palpați pentru rigiditate abdominală și pază.
CONSIDERAȚII
GENERALE:
Dacă este introdusă o sondă nazogastrică, restricționați aportul oral al pacientului, ridicați capul patului cu cel puțin 30 de grade și întoarceți pacientul pentru a facilita drenajul. Dacă este introdus un tub intestinal, evitați fixarea tubului de fața pacientului și întoarceți pacientul pentru a facilita trecerea tubului prin tractul gastro-intestinal.
Dacă este introdusă o sondă nazogastrică, restricționați aportul oral al pacientului, ridicați capul patului cu cel puțin 30 de grade și întoarceți pacientul pentru a facilita drenajul. Dacă este introdus un tub intestinal, evitați fixarea tubului de fața pacientului și întoarceți pacientul pentru a facilita trecerea tubului prin tractul gastro-intestinal.
INDICATOARE
PEDIATRICE:
Absența zgomotelor intestinale la copii poate rezulta din boala Hirschsprung sau invaginație, ambele putând duce la obstrucții care pun viața în pericol.
Zgomotele intestinale hiperactive la copii rezultă de obicei din gastroenterită, obiceiuri alimentare neregulate, ingestia excesivă a anumitor alimente (cum ar fi fructele necoapte) sau alergii alimentare.
Zgomotele intestinale hipoactive la un copil se pot datora pur și simplu distensiei intestinale de la înghițirea excesivă de aer în timp ce copilul mănâncă sau plângea.
Absența zgomotelor intestinale la copii poate rezulta din boala Hirschsprung sau invaginație, ambele putând duce la obstrucții care pun viața în pericol.
Zgomotele intestinale hiperactive la copii rezultă de obicei din gastroenterită, obiceiuri alimentare neregulate, ingestia excesivă a anumitor alimente (cum ar fi fructele necoapte) sau alergii alimentare.
Zgomotele intestinale hipoactive la un copil se pot datora pur și simplu distensiei intestinale de la înghițirea excesivă de aer în timp ce copilul mănâncă sau plângea.
CONSILIEREA
PACIENTULUI:
Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnostic. Explicați modificările dietetice prescrise care pot fi necesare.
Instruiți pacientul la ce să se aștepte de la testele de diagnostic. Explicați modificările dietetice prescrise care pot fi necesare.
Bibliografie:
1. Evaluare rapidă, Ghid
diagramă pentru evaluarea semnelor și simptomelor, Lippincott
Williams & Wilkins, 2004.
2. Ghid profesional al
semnelor și simptomelor, Ediția V, Lippincott
Williams & Wilkins, 2007.
3. Ghidul simptomelor
comune, Ediția V, McGraw - Hill, 2002.
Dorin,
Merticaru (2010)