Primul pas al energiei - Materie și materie întunecată

Autor: Merticaru Dorin

Ar mai fi câteva ”divagaţii” despre antimaterie, pozitronul în cazul electronului şi antiprotonul în cazul protonului dar  lucrurile s-ar complica şi mai mult…

În acest sens amintesc doar de faptul că pozitronul este efectiv antimateria omologă electronului dar despre antiproton se vorbeşte din ce în ce mai puţin (cu toate că în 2006 CERN a confirmat că masa antiprotonului ar fi aproximativ egală cu cea a protonului) deoarece antimateria omologă protonului este, de fapt, compusă din sub-elemente constituente…

De reţinut că materia şi antimateria sunt un fel de raport inversat al materiei (inversul materiei este antimateria, tangenţa însemnând anulare cu eliberare de energie) pe când orice este legat de dualitatea materie-undă (electromagnetism, etc) este legat de „este sau nu este”, tangenţa însemnând completarea a ceea ce nu este…

Deci "vrăjeala" combinaţiei "cu anulare" a materiei cu antimateria cade (cu referire la perioada „imediat următoare” Big Bang-ului).

Mergând pe principiul realizării echilibrului este evident că o combinare a materiei cu antimateria duce la apariţia a ceva şi nu la anularea lor cu apariţia de energie. Un fel de regăsire a unui fel de principiu logic de genul ”este sau nu este”…

Să nu uităm că degajarea imensă de energie determină dispariția atomului material sau imaterial, prin ”dizolvarea” lui în energie în particulele constituente și, eventual, radiații. Ori nu există energie și anti-energie.

Şi, mai nou, s-a demonstrat că există aşa numita "materie întunecată" ("dark matter") prezentă în tot şi în toate, care dă structură, energie, etc până şi vidului. Apoi, materia neagră este atât constituentul "subtil" al universului nostru cât şi al straturilor inter-univers ale multiversului, fiind un fel de element clar de completare al unui ansamblu „este sau nu este”.

În acest sens vine teoria lui Nassim Haramein. El a plecat de la unul din principiile de bază ale fizicii: pentru fiecare acţiune, există o reacţiune egală şi contrară.

În modelul Big-Bang-ului, Universul se extinde dar nimic nu are o reacţie contrară (contracţie) pentru a-i permite expansiunea. Prin analogie cu existenţa umană, el a considerat că există o lume exterioară experienţelor unui individ dar există, de asemenea, o lume interioară existenţei individului.

Astfel, el a considerat că, poate, condiţia de limită a diviziunii Universului este rezultatul relaţiei dintre lumea exterioară şi cea interioară, şi cele două sunt ca nişte unde concurente, unde staţionare care produc limite. Şi, dacă ar fi să se indice acel ceva, care conectează toate lucrurile...

Nu poate fi decât materia întunecată, singurul lucru ce conectează absolut totul. Nassim nu foloseşte termenul de energie întunecată, el definind totul ca spaţiu - spaţiul este cel ce conectează totul, cel care este peste tot, între galaxii, între stele, între planete, între celule, între atomi şi până şi între structurile atomice.

Acest spaţiu care este 99,99999% spaţiu gol, realitatea în care trăim fiind în majoritate spaţiu gol, tot ceea ce este perceput de noi ca lume materială fiind în realitate spaţiu gol, doar 0,000001% fiind "materie"/ de fapt, formă de manifestare a energiei.

Şi, iată că ne petrecem tot timpul de "studiu" analizând această infimă parte uitând să analizăm ceea ce contează, materia întunecată (spaţiul, după Haramein).

Poate că această materie întunecată este ceea ce defineşte spaţiul în totalitatea sa, cel ce este sursa tuturor lucrurilor şi cel ce conectează toate lucrurile. Ceea ce noi numim spaţiu gol, vid, este plin (foarte, foarte dens, "infinit de plin") de această materie întunecată.

Teoria cuantică actuală deduce acest lucru calculând inclusiv densitatea acestui "vid" (al materiei întunecate). Citez din cea mai celebră lucrare în domeniul gravitaţiei: "... teoria actuală a câmpului cuantic elimină printr-un proces de renormalizare o densitate energetică a vidului care ar trebui considerată infinită, dacă nu ar fi eliminată prin această renormalizare."

Comentând "limbajul criptic al fizicienilor", în teoria actuală a câmpului cuantic este necesar ca vidul să aibă un nivel extrem de ridicat al densităţii, pentru ca ecuaţiile existente să fie valide şi să ţină cont de tot ceea ce se întâmplă la nivel atomic.

Acesta a fost un punct de confirmare că vidul nu este gol, că spaţiul este, de fapt, o fluctuaţie, sursa existenţei materiei şi, deci, a realităţii noastre.

Mai departe, trebuie să revenim la "limbajul fizicienilor" şi să vedem ce este o normalizare.

Ei bine, există două tipuri/ genuri de infinituri în fizică: un număr infinit de mic care, de obicei, este neglijat şi un număr infinit de mare (periculos de mare - infinit periculos) unde se caută ignorarea acestuia prin diverse procedee (sau se consideră că teoria nu se poate aplica la acel nivel).

Aşa apare renormalizarea, din "efortul" de a elimina elementul infinit de mare. 

Procedeul de bază, în acest caz, este introducerea unei constante fundamentale în fragmentarea numărului (care, astfel, nu mai este infinit).

În acest caz s-a folosit lungimea Plank (iar acest Plank?!?) care are valoarea de 1,616 înmulţit cu 10 la puterea "minus 33" (10^-33) (deci un număr "infinit de mic" - similar cu timpul Plank "infinit de mic" utilizat la calcularea evenimentelor din primele secunde ale Big Bang-ului, timpul şi lungimea Plank fiind cele mai mici lucruri "create" în Universul nostru).

Pentru a vă imagina ce înseamnă această lungime, ea este timpul sau distanţa necesară unui foton ca să se parcurgă pe sine însuşi, este cea mai mică lungime de undă posibil a fi generată în Universul nostru.

Dar, să nu uităm că lungimea (sau timpul) Plank este o condiţie limită, fiind o limită fundamentală, corespunzând propriei noastre existenţe/ experienţe. Să revenim! Folosind lungimea Plank (foarte apropiată de celebrul număr "phi" = 1,618) a fost renormalizat vidul.

Astfel, cercetătorii au "luat" un centimetru cub de vid şi au calculat câte lungimi (fluctuaţii de lungimi) Plank sunt conţinute în acesta, pentru a obţine un număr finit pentru densitatea vidului (fiecare lungime Plank "având" o masă foarte concretă de 10 la puterea -5 grame - 10^-5g).

Astfel, densitatea fundamentală a unui centimetru cub de vid a rezultat a fi de 10 la puterea 93 grame per centimetru cub (10⁹³g/cm).

Nu ştiu dacă vă daţi seama cât de enorm este acest număr?!? S-a calculat că, dacă am lua tot ceea ce este vizibil în Universul nostru (miliarde de galaxii, cu miliarde de stele fiecare) şi l-am înghesui într-un centimetru cub, tot nu am reuşi să "atingem" densitatea energetică a vidului. Din calculele fizicienilor, universul "cântăreşte" 10 la puterea 55 grame (10⁵⁵g).

Deci, să gândeşti că spaţiul este ca fiind gol este incorect. Spaţiul, materia întunecată, este plin de aceste fluctuaţii şi de aceste densităţi energetice, este sursa întregii noastre realităţi. Materia neagră este reacţia egală şi contrară (infimă, din punct de vedere al potenţialului acesteia) necesară existenţei spaţiului nostru.

Şi există chiar şi o diviziune a acestei densităţi a vidului (materiei întunecate). Dacă vă veţi gândi la realitatea noastră nu ca obiecte aflate în spaţiu ci ca diviziuni ale spaţiului se vor descoperi tipare.

Haramein, împreună cu Elisabeth Rauscher şi Michael Hyson au descris o lege a acestei diviziuni. Dacă se reprezintă pe o axă densitatea energetică şi pe cealaltă raza, graficul obţinut va reprezenta energia măsurată în Hz (Hertzi) pe o axă şi raza pe cealaltă axă. În acest grafic se vor reprezenta toate obiectele perceptibile în universul nostru şi rezolvând ecuaţiile, pe baza datelor existente pentru aproximarea razei universului nostru şi aproximarea nivelului energetic se obţine un grafic "din puncte". 

Când se analizează "rezultatul", care are forma unei progresii liniare, mărimea şi cantitatea de materie din Univers, afli că, Universul nostru respectă condiţiile de existenţă şi manifestare ale unei găuri negre.

Universul nostru este mult prea dens pentru ca ceva să poată evada din el, în afară de gravitoni. Mai mult, rezultă că materia întunecată (vidul) este sursa diviziunii universului nostru, diviziune care respectă "reguli foarte precise".

Şi, acest rezultat, se verifică şi "la capătul celălalt al scalei dimensionale", la nivelul lumii atomice. Traversând "graniţele" lumii cuantice, trecând de la ecuaţii relativiste la ecuaţii cuantice se obţin aceleaşi lucruri. Coborând chiar la lungimea Plank, la singularitate se obţine acelaşi lucru.

Astfel se dovedeşte că există structură, că există ordine, că materia întunecată se divide după reguli foarte precise, predictibile (uşor descriptibile cu ajutorul numărului "phi", de care aminteam anterior, şi al seriilor Fibonacci). Dar, despre toate acestea ceva mai târziu (cred că vă ajunge atâta "fizică pe pâine", fie ea ceva mai neconvenţională)!

Aşadar, a venit momentul în care cuantele au trecut la următorul nivel de "combinare", cel în care au început să structureze materia întunecată şi materia cunoscută de noi, acela fiind adevăratul moment al Creaţiei.

Se estimează că, pentru fiecare miliard de particule desemnabile ca fiind antimaterie a existat un miliard plus una de materie (volumul necesar de materie întunecată este imens, fiind necesar atât structurii "intime" a universului nostru cât şi al structurării inter-straturilor multiversului, de aceea este necesară o atât de mare cantitate pentru crearea acesteia şi un volum atât de mic pentru crearea materiei propriu-zise).

Particula în plus de materie care a "supravieţuit" a fost de ajuns pentru a forma toată materia universului actual (stele, galaxii, praf, bolovani... totul).

Dar, restul de materie s-a "anulat" cu antimateria formând materia întunecată (poate de aceea este denumită de oamenii de ştiinţă, atât de inspirat, fie şi intuitiv, ca fiind "energia nimicului"), de un miliard de ori mai multă decât materia noastră (şi/ sau antimateria noastră?!?).

Ultimele descoperiri ale cercetătorilor relevă că dispunerea „în oglindă” a materiei, de care aminteam anterior, este prezentă şi la nivelul materiei întunecate, această materie întunecată constituindu-se ca un fel de adevărat suport al materiei…

(Prelucrare Postare 30 ianuarie 2015/ 2017/ 2020 dorinm.ro și blogul de pe wordpress)

Dorin, Merticaru

|Mici detalii despre materie|
-Materie și materie întunecată-
|Primii atomi|