Deficitul și excesul de vitamine (4)

Am ajuns la excesul de vitamine... În esenţă, aproape jumătate din adulţi folosesc suplimentele vitaminice şi/ sau minerale, în anumite situaţii ingestia situându-se la limitele toxicităţii. Copiilor li se administrează de obicei multivitamine, în timp ce adulţii folosesc frecvent o singură vitamină. Consumul de suplimente vitaminice are o incidenţă crescută în rândul persoanelor cu nivel crescut de instruire, de obicei cu o bună stare de sănătate.

Vitaminele liposolubile sunt depozitate în cantităţi variate în organism şi de aceea pot să genereze mai frecvent efecte adverse atunci când sunt consumate în exces (excesul de vitamină D şi A sunt bine descrise). Vitaminele hidrosolubile sunt excretate repede şi doar o cantitate limitată. Vitaminele hidrosolubile sunt excretate repede şi doar o cantitate limitată se depozitează. În consecinţă, intoxicaţiile cu aceste vitamine se produc când se ingeră cantităţi mari.

Vitamina A şi carotenii îşi manifestă "excesul" prin carotenemie. Carotenemia apare printr-un consum excesiv de precursori ai vitaminei A, în principal morcovi. Excesul de caroten nu este nociv, cu excepţia efectului "cosmetic" (faptul că hipercarotenemia nu produce hipervitaminoză A sugerează că transformarea carotenului în vitamina A este un proces cu reglare exactă). Carotenemia se manifestă prin îngălbenirea tegumentelor, predominant la nivel palmar şi plantar, şi printr-un ser colorat în galben. Diagnosticul diferenţial cu icterul este tranşat prin faptul că în hipercarotenemie sclerele rămân albe. Pacienţii hipertiroidieni au susceptibilitate crescută. Excluderea morcovilor din alimentaţie duce la disiparea rapidă a pigmentării. Modificarea culorii pielii se poate produce şi prin consumul altor fructe sau legume colorate.

Să vedem ce este cu toxicitatea vitaminei A! Hipervitaminoza A se poate produce prin supraingestia accidentală de către vânători sau exploratori (ficat de urs polar), prin administrarea la copii de către părinţii hiperprotectivi sau printr-o terapie inadecvată. Intoxicaţia acută creată printr-o doză unică masivă produce durere abdominală, greaţă, vărsături, cefalee, ameţeală, letargie, edem papilar şi, la copii, bombarea fontanelei, urmată la câteva zile de descuamare generalizată şi recuperare ulterioară.

Intoxicaţia cronică se produce după ingestia zilnică, timp îndelungat, a 25.000 UI (sau mai mult) şi este caracterizată de dureri de oase şi articulare, hiperostoză, căderea părului, uscăciunea şi fisurarea buzelor, anorexie, hipertensiune intracraniană benignă, febră (joasă), prurit, scădere în greutate şi hepatosplenomegalie. Singura modificare paraclinică este creşterea concentraţiei vitaminice în ser, mai ales sub forma retinil-esterilor. Concentraţia RBP este normală, excesul de vitamină A fiind legat de lipoproteine. simptomele dispar prompt la întreruperea aportului vitaminic, dar ciroza hepatică este o complicaţie tardică a supradozajului.

Cât despre supradozajul vitaminei E se poate spune că doze mari de vitamina E au fost ingerate perioade lungi de timp fără a cauza afectare aparentă la unii pacienţi. Alţii, însă, au prezentat greaţă, acuze gastrointestinale, cefalee şi posibilă hipertensiune. Adevărata intoxicaţie apare în două situaţii: la persoanele care primesc tratament anticoagulant per os şi la prematuri. În cantităţi mari, vitamina E poate antagoniza acţiunea vitaminei K şi prelungeşte timpul de protrombină (aceasta duce la potenţarea efectului anticoagulantelor orale). Administrarea vitaminei E la prematuri a produs ascită, asociată cu hepatosplenomegalie, icter colestatic, azotemie şi/sau trombocitopenie.

În cazul vitaminei K, cantităţi mari din aceasta pot bloca efectele anticoagulante orale, iar administrarea în sarcină produce icter la nou-născut.

Excesul de pirioxină apare foarte rar, majoritatea adulţilor putând consuma până la de 10 ori doza zilnică de 2 mg piridoxină fără să apară efecte secundare. Totuşi, ingestia timp îndelungat a mai multor grame pe zi produce neuropatii periferice severe care generează simptome ca ataxie, amorţeli periorale, neîndemânare în folosirea mâinilor şi picioarelor, pierderea simţului vibrator şi a celui poziţional, fără afectarea reflexelor sau funcţiilor senzoriale. Revenirea după oprirea ingestiei este lentă. Doze reduse (25 mg/zi) pot antagoniza efectul levodopa în boala Parkinson şi scad efectul anticonvulsivant al fenitoinei şi barbituricelor.

Vitamina C este consumată de 85% din cei care ingeră vitamine, datorită supoziţiei că administrarea de cantităţi mari de vitamină C (1 g sau mai mult zilnic) previne sau diminuează simptomele guturaiului (sau altor afecţiuni). Cu toate acestea, studiile nu au demonstrat diferenţe semnificative în apariţia, severitatea sau durata episoadelor gripale la persoanele tratate cu vitamina C. Folosirea în acest mod a vitaminei C este fără rezultate şi, probabil  total greşită. Folosirea pe termen lung a acidului ascorbic în aceste doze interferează cu absorbţia vitaminei B12, creşte nivelul seric al estrogenilor la femeile cu aport exogen de estrogeni, produce uricozurie şi predispune la formarea litiazei renale oxalice. În plus, dozele mari influenţează dezvoltarea enzimelor metabolizante la făt şi poate genera scorbut recidivant la copiii ai căror mame au ingerat mari cantităţi de vitamina C în timpul gestaţiei. Dozele farmacologice (200 mg/zi) pot corecta anomaliile leucocitare la pacienţi cu sindrom Chediak-Higashi.

În final, câteva cuvinte despre excesul de niacină. Doze mari de niacină sunt folosite în tratamentul hipercolesterolemiei şi, ocazional, în alte scopuri. Niacina produce descărcare histaminică, care poate genera eritem sever, prurit, afectare gastrointestinală şi agravarea astmului. Poate apare acantosis nigricans. La o doză de 3g/zi, nivelul seric al acidului uric creşte, la fel şi glicemia. Dozele mari pot afecta şi ficatul, producând un icter colestatic.

Şi, dacă tot n-am atins "autonorma" mea de minim 1.500 cuvinte per postare, hai să fac un rezumat util!

Vitaminele sunt substanţe "vitale" (de aici şi denumirea de "vital aminoacids"/ "aminoacizi vitali") care ajută corpul nostru să se dezvolte şi să funcţioneze normal, funcţia lor fiind în principal de catalizatori ai reacţiilor chimice la nivel celular. La acest moment sunt "catalogate" (cu unele semne de întrebare) 13 vitamine de care are nevoie corpul uman: vitamina A (retinoidele), grupul de vitamine B (tiamina/ B1, riboflavina/ B2, niacina/ B3, acidul pantotenic/ B5, piridoxina/ B6, biotina/ B7, acidul folic (folaţii)/ B9, cobalamina/ B12), vitamina C (acidul ascorbic), D (calciferol, 1,25-dihidroxi), E (tocoferol) şi K. Trupul nostru este capabil să "fabrice" în anumite proporţii, de obicei nesatisfăcătoare, vitaminele D şi K.

Ar mai fi ceva de "spus" aici... 9 dintre vitamine sunt hidrosolubile: B1, B2, B3, B5, B6, B9, B12, C şi K. Aceste vitamine nu sunt depozitate de organismul uman (existând depozitări temporare cu diverse locaţii) şi, de aceea, este necesar un aport constant al acestora prin alimentaţie. Orice suplimentare prin aport a vitaminelor hidrosolubile va fi eliminată prin ficat şi rinichi. Spre deosebire de vitaminele liposolubile, cele hidrosolubile pot fi deteriorate prin tratament termic (motiv pentru care este indicată prelucrarea alimentelor ce conţin astfel de alimente cel mult în baie de aburi). 4 dintre acestea sunt liposolubile: A, E, D şi K. Ele se întâlnesc în special în alimentele cu grăsimi (grase) şi sunt depozitate de către organism în ţesuturile grase şi în ficat. Din acest motiv, excesul de aport de astfel de vitamine poate aduce probleme în funcţionalitatea organismului.

Rolul principal al vitaminei A se "manifestă" în cadrul vederii, al creşterii oaselor, reproducţiei, funcţiilor celulare şi sistemului imunitar. Rolul grupului B se manifestă în special în obţinerea şi furnizarea energiei din alimentele (nutrienţii) din alimentaţia noastră precum şi la formarea "globulelor" roşii ale sângelui.

Vitamina C are ca rol principal "principiul antioxidant" dar este pregnant manifestă în procesele legate de colagen. Vitamina D ajută în metabolizarea calciului, în special la nivelul oaselor precum şi are un rol important asupra sistemului nervos, muscular şi imun. Vitamina E se "remarcă" şi ea ca antioxidant şi are rol multiplu asupra sistemului imunitar şi proceselor metabolice. Şi, în final, vitamina K ajută organismul în producerea de proteine necesare sănătăţii oaselor şi a diverse alte ţesuturi precum şi în asigurarea funcţiei de coagulare sanguină.

Principalele surse de vitamine (exceptând produsele "farmaceutice", suplimente, etc. similare) sunt reprezentate de:
- A: morcovi, cartofi dulci, dovleac, legume cu fructe verzi, suc de fructe, pepene galben, ardei gras, varză chinezească, piersici, carne de vită, ouă;
- B1: seminţe de floarea soarelui, sparanghel, salată verde, ciuperci, fasole, linte, spanac, mazăre, vinete, varză de Bruxelles, roşii, grâu integral, soia, ton;
- B2: migdale, soia, ciuperci, spanac, grâu integral, iaurt, macrou, ouă, ficat;
- B5: broccoli, linte, mazăre, avocado, grâu integral, ciuperci, cartofi dulci, seminţe de floarea soarelui, conopidă, legume cu fructe verzi, suc de fructe, căpşuni, ouă, ficat.
- B6: grâu integral, orez brun, legume cu fructe verzi, seminţe de floarea soarelui, cartofi, fasole, banane, spanac, roşii, avocado, nuci, unt de arahide, fasole, ardei gras, păstrăv, ton, somon, carne de pui;
- B9: legume cu fructe verzi, sparanghel, broccoli, varză de Bruxelles, citrice, mazăre, spanac, fasole, cereale integrale, fasole, mazăre verde, avocado, alune, salată verde, suc de roşii, banane, papaya, organe de animale;
- B12: cereale îmbunătăţite, ficat, păstrăv, somon, ton, ou;
- C: guava, kiwi, grapefruit, ardei gras, portocale, căpşuni, varză de Bruxelles, pepene galben, papaya, broccoli, cartofi dulci, ananas, conopidă, varză, suc de lămâie, pătrunjel;
- D: alimente suplimentate, ciuperci, somon, macrou, sardine, ton, ouă (lumina solară amplifică şi stimulează metabolismul de vitamina D);
- E: legume cu fructe verzi, migdale, seminţe de floarea soarelui (şi alte seminţe cum ar fi cele de dovleac, susan, etc.), măsline, afine, nuci, roşii, avocado;
- H: legume cu fructe verzi, nuci, pâine din cereale integrale, avocado, zmeură, conopidă, morcovi, papaya, banane, somon, ouă;
- K: broccoli, legume cu fructe verzi, pătrunjel, sparanghel, varză de Bruxelles, fasole verde, mazăre verde, morcovi.

Şiii, cred că am scris destule despre vitamine (cel puţin pentru acest moment). Data viitoare voi trece la prezentarea metabolismului microelementelor...

Dragoste, Înţelegere şi Recunoştinţă!!!

Dorin, Merticaru