Limbajul subconștientului (2)

În postarea anterioară anunţam că voi trata limbajul viselor dar, înainte de face aceasta, este bine să delimitez ce se înţelege prin acest termen, de "limbajul viselor".

Spre marea dezamăgire a mai multor cititori, care au avut posibilitatea de a mă contacta telefonic (mai mulţi prieteni şi "contacte" directe vieţii mele de aici), nu va fi o abordare internetistă, de constituire a unui fel de dicţionar de vise explicat, adnotat sau altele asemenea. Şi, iată de ce!

În primul rând deoarece fiecare dintre noi are de a face cu propria sa realitate/ conştient, cu propriul său subconştient, cu propriul său inconştient. Voi "lua pe rând" toate aceste "faze", în sens invers (cu precizarea că nu trebuie să acceptaţi ceea ce tastez mai departe ci, pur şi simplu, să parcurgeţi).

Pentru cititorii întregului meu blog, chiar şi a ultimelor postări, inconştientul este delimitat de mine (mai precis, de cercetătorii de orice specialitate care i-am asimilat şi acceptat) ca fiind legat de spirit, de îngeri astrali, pământeni, înţelepţi, spirite, ş.a. Deci, stadii diferite de percepţie (de valoare, de capacitate de interpretare, de experienţe, etc), de locaţie (terrieni, pleiadeieni, osirieni, orionieni, arcturieni, etc), de structură (umanoizi, reptilieni, insectoizi, energetici, etc), etc (nu mai intru în alte detalii).

Astfel, pentru fiecare, "ceva" are o altă valoare (dată de reperele, de punctele de referinţă diferite, etc), o altă interpretare (dată de valorile diferite, de simbolurile diferite, de capacitatea diferită de a accepta şi transla particularităţile/ "metaforele", etc), etc, etc, etc. Toate aceste diferenţe vor naşte "posibilităţi" diferite de comunicare şi, astfel, de percepţie/ recepţie a ceva de către "straturile" superioare. Apoi, subconştientul, puntea de legătură între inconştient şi conştient este "locul" unde totul este asimilat fără nici un fel de interpretare, fără nici un fel de translare, fără nici un fel de evaluare, fără nici un fel implicare, bla, bla, bla.

El este, efectiv, o interfaţă şi un mediu de stocare (bine, pentru cunoscători, este tot o legătură cu mediul de stocare, dar, pentru realitatea noastră obiectivă el pare a fi mediul de stocare, şi mă opresc aici). Atât, şi nimic mai mult. Din toate aceste "detalii" rezultă doar că, voi trece rapid mai departe.

Conştientul, relativ, este traducerea, expresia sumei dintre inconştient şi subconştient, incontrolabile, de cele mai multe ori imposibil de translat/ interpretat. De aceea, visele necontrolate (subliniez, necontrolate, şi veţi vedea mai departe de ce) nu sunt nimic altceva decât o manifestare a celor două "straturi" ce se va reflecta într-o percepţie conştientă ce nu va fi altceva decât un fel de încercare de translare (rareori reuşită).

De exemplu, un "demon" la nivel inconştient, unde spiritul ştie că nu există moarte/ finalitate, greşeală sau alte "aberaţii" conştiente poate reprezenta doar un dialog cu o entitate cu "altă manifestare materială".

Pentru a "particulariza" surfaţi pe internet şi căutaţi imaginea unui acarian, de exemplu, pentru a vedea cât de "fotogenic" este. Pentru cei cu o cunoaştere mai "slabă" el se va constitui perceptiv ca un adevărat demon ce inspiră groază, dacă va ajunge în straturile ce pot fi "atinse" de conştient. Şi, pentru a continua exemplul anterior, pentru construirea a ceva "familiar" care să creeze un fel de confort, mintea umană (sau intervenţia "acarianului") va construi ceva, un fel de clădire, în care să se poată realiza dialogul cu "acarianul" nostru. La nivel de tangenţă cu conştientul, clădirea poate deveni rapid o casă bântuită de acel demon. Dar, să mă opresc aici deoarece vă pot crea, la propriu, deformări de percepţie (este de ajuns ceea ce am descris). Deci, inconştientul face ceva şi "tangenţa" la conştient altceva. De ce?

Simplu, fiindcă intervine subconştientul, fără a mai lua în calcul ceea ce va urma despre conştient. Subconştientul este interfaţa, locul neutru, absolut neutru. Numai dacă luăm în calcul această neutralitate şi "atoată-cunoştere" (deci eliminăm, obligatoriu, inconştientul) a tot ceea ce am perceput pe durata vieţii noastre de aici, iată ce probleme vor apare!

Studiile de specialitate, de orice rang şi ierarhie, au stabilit că ansamblul subconştient-conştient "lucrează" după principiul reconstituirii. Haideţi să vedem, mai întâi, ce este cu acest principiu! Mintea umană (restrânsă forţat doar la subconştient-conştient) este bombardată permanent cu mii şi mii de stimuli, cu mii şi mii de semnale. Din acest motiv ea nu poate să dea atenţie tuturor acestor semnale, fie ele şi gânduri (deoarece, contrar aşteptărilor, şi gândurile se manifestă permanent dar nu sunt în totalitate percepute la nivel conştient) ci este obligată să dea atenţie doar celor cu relevanţă, celor "importante".

Mai mult, mintea umană (nu voi mai sublinia mai departe că mă refer la ansamblul subconştient-conştient, cu eliminarea forţată a inconştientului), funcţionează anticipativ. Ea, chiar dacă primeşte un fragment de informaţie, pe baza a ceea ce există "stocat", va încerca să furnizeze imaginea completă, pregătită anterior, pentru o situaţie conştientă dată (a momentului de referinţă respectiv). Această reacţie anticipativă, de reconstituire, nu este un moft ci un principiu evolutiv adânc "înfipt" inclusiv în genele noastre (ADN, ARN).

Pentru a fi mai explicit voi da un exemplu. Cândva, în vremurile când omul primitiv se "agita" prin pădurile unde, în marea majoritate a cazurilor, era vânatul, el avea nevoie de timp de reacţie pentru a putea "scăpa" de agresori mult mai dotaţi, vânători. De aceea, el, omul primitiv, trebuia să fie capabil să reconstituie realitatea doar "primind" un miros, auzind un zgomot, sesizând o urmă de ureche ce se iveşte din hăţişurile unde era tupilat, la pândă, prădătorul. Primind aceste semnale el reconstituia realitatea şi, pur şi simplu, era capabil să completeze aceste semnale cu imaginea reală a prădătorului ce se constituia rapid în altă suită de reconstituiri ale realităţii ce se aflau "stocate" în mintea lui.

Unii o luau la fugă cât puteau de repede încercând să scape, alţii, neştiind că prădătorul poate urca în arbori/ copaci, încercau, evident, să urce, să scape, neştiind că deveneau "pradă sigură", alţii ştiau ce să facă şi în copaci şi rupeau o creangă groasă pentru a lovi, eventual doborî, vânătorul ce urma să urce în copac/ arbore după ei şi alte şi alte raţionamente, reconstituiri ale unei realităţi posibil viitoare. Cazul poate fi "extrapolat" în vremurile noastre, evident, chiar dacă intensitatea stimulilor nu mai are aceleaşi valori. Unii dintre noi vor intra în biroul şefului, având ca substrat o eroare făcută în activitatea lor de subordonaţi, şi vor sesiza că acesta este încruntat, deci, intră în necesitatea de a avea o reacţie.

Mintea lor, prin simpla sesizare a poziţiei sprâncenelor şi a cutelor frunţii, reconstituie imaginea "şefului supărat" (nu uitaţi de substrat), fără a sesiza că soarele bate exact pe faţa acestuia şi el este încruntat datorită acestui lucru. Ce urmează, fiecare dintre noi va reconstitui, după disponibilităţile minţii lui. Este ceva similar, de exemplu, cu funcţionarea motoarelor de căutare (goagăl sau altele asemenea). Ele scotocesc în mediul internet, acumulează informaţii despre orice material au posibilitatea programată de a indexa şi, la cererea unui utilizator, ele furnizează un răspuns.

Dar, acest răspuns, de multe ori nu are nici o legătură cu realitatea, fiind un răspuns dat de o bază de date, fiind un răspuns dat de regulile de selecţie ale "rădăcinii de căutare" ce va selecta răspunsul. Este imposibil ca unii dintre noi, utilizatorii de motoare de căutare, să nu fi primit răspunsul că "Această pagină nu există", cu toate că lista prezentată o dădea ca răspuns de căutare. Astfel, iată cum avem de a face cu un răspuns ce se bazează pe o realitate anterioară, depozitată, care încearcă să anticipeze realitatea reală, imediată. Şi, ajunge cu aceste exemple, cine vrea să înţeleagă a înţeles deja, cine nu, nu poate şi gata!

Deci revenim la casa şi demonul nostru (la linia logică a discursului meu în această postare). Înainte de a avea "visele" care ne-au adus aici, apare substratul general de înainte de a avea visele respective. Astfel, înainte ca mintea noastră conştientă să perceapă demonul şi casa, ea are un depozit de trăiri sentimentale proaspete. Ele vor da "sens" preemptiv (înaintea tuturor altor consideraţii) tuturor reconstituirilor ce vor fi făcute. Nu voi intra în detaliile legate de inconştient (legate de demon) şi de efortul lui de comunicare (crearea unui mediu familiar). Momentan ne vom opri doar la subconştient şi translarea, tangenţa, în şi la conştient.

Ultimele trăiri sentimentale (nu neapărat afective) sunt, de obicei, cele mai intense, cele mai în actualitate pentru subconştient. Dar, apare acest "de obicei" deoarece individul uman poate avea o sumă de astfel de trăiri sentimentale ce depăşesc net orice percepţie mai actuală. Aici este vorba despre sentimente "exersate" în timp prin practica evaluării, proiecţiei, etc atunci când fiecare din noi îşi face diverse planuri, reacţionează intens şi în timp la ceva, şi multe, multe altele. Nu mai luăm în calcul ambiţii, frustrări şi altele asemenea care nasc, constant, de-a lungul timpului, această exersare a prezenţei şi manifestării unor sentimente ce pot deveni predominante şi pot fi relevante preemtiv trăirilor imediate, de exemplu, ale zilei în curs, înainte de a avea visele respective.

Aşadar, în urma acestor simple consideraţii, ajungem la posibilitatea de a "construi" casa respectivă sub forma casei unui prieten, a casei şefului (fie că am fost sau nu vreodată pe acolo - important este că o asimilăm ca ceva ce este "casa şefului" sau a prietenului). Putem percepe chiar şi drumul până acolo, in detalii semnificative, multiple, reale sau nu. Acum vine rândul demonului. El poate apare pe drum, ieşind dintr-un boschet prezent întâmplător pe acolo. Unii asimilează totul cu frica, cu surpriza şi imposibilitatea asimilării gestului ieşirii "demonului" din boscheţi şi vor încerca să fugă sau vor intra în dialog sau luptă.

Pericol sau susţinere, iniţiativă sau supunere... Reacţiile "demonului" dar şi ale protagonistului vor da tenta de coşmar sau de altceva a visului, a translării sumei de percepţii proiectate care au atins conştientul. Şi, de exemplu, "demonul" poate fi reprezentarea greşit aleasă a unei entităţi energetice de contact ce dorea doar să transmită un mesaj util. La nivelul subconştientului (nu mai luăm în calcul şi nivelul fundamental, la inconştientului) este imposibil de a se călca vreo regulă deoarece acestea, regulile, nu există. Ele se construiesc adaptativ, permanent "asociat" momentului. Poate, de aceea, în vis putem zbura fără probleme, putem fi imuni la foc sau altele asemenea.

Regulile de bază ale inconştientului presupun inviolabilitatea liberului arbitru şi nici o entitate, niciodată, nu va avea vreun fel de putere asupra noastră dacă nu permitem acest lucru. Deci, "demonului" respectiv i s-a permis intrarea dar el a ales greşit calea sau noi am interpretat-o greşit pe baza a ceea ce aveam depozitat la nivelul subconştientului. Şi, speculaţiile pe tema aceasta pot continua, dar nu cred că mai este cazul...

Şi detaliile pot continua dar m-am făcut înţeles ce este cu aventura de a interpreta visele necontrolate şi de ce este obligatoriu, la propriu, ca fiecare din noi să aibă capacitatea de introspecţie, de analiză, cu care să poată să-şi interpreteze propriile vise. Astfel, fiecare din noi poate identifica un vis premonitor, care nu este altceva decât o analiză şi conştientizare corectă a parametrilor dezarhivaţi şi analizaţi din subconştient. Astfel, fiecare dintre noi va şti de ce este "vizitat" de o rudă sau un prieten care a părăsit această dimensiune (a decedat) şi a transmis un anumit mesaj sau, pur şi simplu, şi-a luat "la revedere" (sau adio).

Şi exemplele ar putea continua. Şi, de ce nu, astfel, vom putea evita capcana ofertelor de carte sau de materiale internet legate de interpretarea viselor (nu mă refer la toate, dar la marea majoritate, DA) şi de ancorarea noastră în ceva ce nu are nici o legătură cu noi înşine, ba, mai rău, care să ne influenţeze în cu totul altă direcţie faţă de cea utilă/ necesară drumului nostru în această dimensiune...

OK, gata! Aţi înţeles că nu interpretarea viselor necontrolate este obiectivul meu. Tehnica imageriei vizuale (sau multisenzoriale, fiecare cu capacitatea lui), a teatrului vizual (sau multisenzorial) stă la baza "colaborării" noastre cu subconştientul, în cel mai nefericit caz, şi/ sau şi cu inconştientul, în cel ai fericit caz. Asta vom "dezbate" pe parcursul postărilor viitoare, pregătind toate tehnicile de practică şi control ce vor fi descrise ulterior. Mulţumesc pentru înţelegerea Dumneavoastră!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!!!

Dorin, Merticaru