Viața Omului – Bebelușul (1)

În acest post voi prezenta numai "chestii" generale, marea majoritate a elementelor de introducere putând fi preluate (ca un fel de continuitate) de la posturile despre făt... Aşadar...

Influenţele epigenetice continuă şi după naşterea copilului, deoarece părinţii (dar şi cei din jurul lor) îi influenţează în continuare mediul. Cercetările în acest sens subliniază că, pentru creierul aflat în dezvoltare, mediul social furnizează cele mai importante experienţe care influenţează modul de manifestare a genelor, ceea ce determină felul în care neuronii se interconectează şi dau naştere căilor neuronale care vor realiza suportul activităţii mentale.

Cu alte cuvinte, bebeluşii au nevoie de un mediu favorabil pentru a activa genele care duc la dezvoltarea unor creiere sănătoase. După cum arată ultimele descoperiri, părinţii continuă să acţioneze ca ingineri geneticieni şi după naşterea copilului. Şi sunt multe repere psihologice, pedagogice, etc. ce pot fi luate în considerare aici, dar ceea ce trebuie reţinut este faptul că bebeluşul are un creier asemenea unui burete, gata de absorbi orice element de cunoaştere...

Evoluţia ne-a înzestrat creierele cu capacitatea de a descărca rapid în memorie un număr inimaginabil de comportamente şi credinţe. Cercetările efectuate sugerează că o cheie pentru a înţelege cum funcţionează această descărcare rapidă de informaţii constă în activitatea electrică variabilă a creierului, vizibilă în electroencefalograme (EEG). Definiţia literală a EEG-urilor este "imagini electrice ale creierului".

Aceste imagini din ce în ce mai sofisticate relevă o gamă gradată de activitate cerebrală la fiinţele umane. Adulţii şi copiii prezintă variaţii EEG ce merg de la unde delta de joasă frecvenţă până la unde beta de înaltă frecvenţă. Cercetătorii au observat totuşi că activitatea EEG a copiilor prezintă, la fiecare fază de dezvoltare, predominanţa unui anumit tip de unde cerebrale.

Astfel, între naştere şi vârsta de doi ani, creierul uman operează predominant la cea mai scăzută frecvenţă EEG, într-un interval cuprins între 0,5 şi 4 Hz, cunoscută sub numele de unde delta. Deşi acesta este tipul predominant, bebeluşii pot prezenta periodic scurte explozii de activitate EEG cu frecvenţă mai mare (un copil, vârsta între 2 şi 6 ani, începe să aibă o activitate EEG caracterizată de unde cu frecvenţă mai mare, 4 - 8 Hz, aşa numitele unde theta).

Hipnoterapeuţii fac să scadă activitatea creierului pacienţilor la niveluri delta şi theta deoarece aceste unde cerebrale cu frecvenţă joasă corespund unei stări mai sugestibile, mai programabile. Acest lucru ne dă un indiciu important asupra motivului pentru care copiii, ale căror creiere operează în principal la aceleaşi frecvenţe de la naştere până la vârsta de şase ani, pot prelua volumul incredibil de informaţii de care au nevoi pentru a prospera în mediul în care trăiesc.

Şi, această capacitate de a procesa această cantitate vastă de informaţii este o adaptare neurologică importantă pentru a facilita acest proces intens de culturalizare... Mediul uman şi moravurile sociale se schimbă atât de rapid încât nu ar fi avantajos să se transmită comportamente culturale prin intermediul instinctelor programate genetic.

Copiii mici observă cu mare atenţie mediul înconjurător şi preiau înţelepciunea lumească oferită de părinţi direct în memoria lor subconştientă. Ca rezultat, comportamentul şi credinţele părinţilor devin proprii copiilor acestora (şi bebeluşii absorb mai multe elemente decât v-aţi fi putut imagina)...

Cercetătorii au descoperit că şi puii de cimpanzeu învaţă ca şi puii de om, observându-şi pur şi simplu mamele. Într-o serie de experimente, o mamă identifica ideogramele japoneze pentru un număr de culori. Atunci când litera japoneză pentru o culoare specifică apărea pe monitorul unui computer, cimpanzeul trebuia să aleagă materialul color corespunzător, pentru a-şi primi recompensa, o monedă care o folosea la un automat de fructe pentru a avea fructul dorit...

În timpul procesului de învăţare, s-a nimerit ca femela să aibă pui, care îl căra permanent în spatele ei. Spre surpriza cercetătorilor, într-o zi, în timp ce mama îşi lua fructul de a automat, puiul de cimpanzeu a activat computerul, a selectat litera corectă, a primit moneda şi s-a dus la automat pentru a-şi ridica recompensa...

Repetarea experimentelor nu a făcut altceva decât să confirme inteligenţa cognitivă a puilor de cimpanzeu... Şi să dea concluzia: bebeluşii şi copiii pot căpăta deprinderi complexe doar prin observare şi că nu trebuie să fie dirijaţi de părinţii lor în acest proces...

Îmi permit să extind puţin concluzia de mai sus... Bebeluşii şi copiii pot căpăta deprinderi complexe doar prin observare şi nu trebuie să fie dirijaţi de părinţii lor în acest proces, atât timp cât părinţii se controlează în orice gest al lor care, astfel, devine deprindere bazală a copilului care face observaţia...

Şi la oameni comportamentele, credinţele şi atitudinile fundamentale pe care le observăm la părinţi devin căi sinaptice în minţile noastre subconştiente. Şi, după ce sunt programate în mintea noastră subconştientă, ele ne controlează biologia pentru tot restul vieţii - în afara cazului în care găsim o cale de a le reprograma.

Oricine se îndoieşte de sofisticarea acestui mod de dobândire de deprinderi ar trebui să se gândească la momentul în care, pentru prima dată, copilul său a lăsat să-i scape o înjurătură (sau orice altă expresie elaborată dar legată de un răspuns direct, o reacţie la ceva) "culeasă" chiar de la părinţi. Sunt sigur că s-a sesizat gradul de sofisticare, pronunţarea corectă, stilul nuanţat şi contextul care poartă semnătura părinţilor...

Fiind dată precizia acestui sistem de înregistrare a comportamentului, vă puteţi imagina care sunt consecinţele faptului de a-ţi auzi părinţii spunând că eşti "un copil stupid", că "nu meriţi aceste lucruri", "nu eşti bun de nimic", Nu ar fi trebuit să te naşti vreodată, sau mult mai simplu cum ar fi "prostule", "idiotule", ş.a.m.d.

Când părinţi nechibzuiţi sau nepăsători sau striviţi de grijile de zi cu zi, orbiţi de orgoliile lor rănite, de ambiţiile lovite, etc. transmit aceste mesaje copiilor, ei uită fără îndoială că astfel de comentarii sunt preluate de mintea subconştientă ca "FAPTE ABSOLUTE", la fel de sigur cum este copierea de informaţii în computerul Dumneavoastră...

La începutul dezvoltării, conştiinţa copilului nu a evoluat suficient pentru a stabili în mod critic că acele enunţuri sunt doar observaţii tăioase şi nu neapărat caracterizări realiste ale "sinelui". După ce au fost programate în mintea subconştientă, aceste abuzuri verbale sunt definite ca "adevăruri" ce formează în mod inconştient comportamentul şi potenţialul copilului...

Corelaţi aici şi cele prezentate la posturile despre apă unde am prezentat ce efecte creează "adresările agresive"! Copilul Dumneavoastră, în integralitatea lui, va deveni o fiinţă "neagră", indiferent de manifestările lui, deoarece "masca" sa va prezenta imaginea deformată care o doreşte copilul (dar, despre acestea în posturile viitoare)...

Pe măsură de creştem, devenim mai puţin susceptibili la programarea din exterior, odată cu apariţia mărită a undelor alfa de frecvenţă mare (8 - 12 Hz). Activitatea alfa este pusă în relaţie cu stările de conştiinţă calmă. În timp ce majoritatea organelor noastre senzoriale, cum ar fi ochii, urechile şi nasul, observă lumea înconjurătoare (exterioară), conştiinţa poate fi comparată cu un organ de simţ care se comportă ca o oglindă, reflectând activităţile interioare ale comunităţii celulare corporale, ea fiind o conştiinţă a sinelui.

În jurul vârstei de 12 ani, spectrul EEG al copilului începe să prezinte perioade mari de activitate la frecvenţe şi mai mari (unde beta, 12 - 35 Hz). Stările beta sunt caracterizate drept "conştiinţă activă sau focalizată", tipul de activitate cerebrală folosit pentru a citi acest material. Şi, mai există şi undele gamma (de peste 35 Hz) care apar în timpul stărilor de "performanţă maximă" caracteristice adultului - cum ar fi cazul unui pilot care este în timpul procesului de aterizare sau un jucător profesionist de tenis de masă implicat într-un schimb rapid de mingi (dar care nu pot fi excluse ca manifestare şi celorlalte vârste)...

Atunci când copiii ajung la adolescenţă, minţile lor subconştiente sunt pline de informaţii, de la cunoaşterea felului de a merge la "cunoaşterea" că nu sunt buni de nimic sau la cunoaşterea, insuflată de părinţii responsabili, educaţi şi/ sau iubitori, că sunt capabili să realizeze orice îşi propun.

Suma instinctelor noastre programate genetic şi a credinţelor pe care le-am învăţat de la părinţi formează mintea subconştientă, care se opune atât capacităţii de a ne "ţine" de un anumit comportament cât şi a celor mai sincere hotărâri luate de Anul Nou de a ne opri auto-sabotarea cu droguri (cafea, alcool, etc.) sau alimente. Şi acest lucru este valabil şi pentru bebeluşul care stă în pătuţ şi priveşte atent la tot ceea ce facem noi, părinţii, la tot ceea ce se află în jurul său...

Şi, toate cele prezentate mai sus, se pare că lasă urme clare la nivel genetic, fiind "transportate" mai departe şi copiilor copilaşilor noştri... De ce n-am ştiut toate acestea atunci când a trebuit?!?

Vom continua, mâine sau altădată... Dar, cu siguranţă, vom continua!

Sâmbătă plină de dragoste şi linişte!!!

Dorin, Merticaru