STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
To Study/ Pentru studiu - Tehnic - Dorin M

Paginile Noua Medicină DacicăViața Omului – Bebelușul (2)

Fără a mai intra în alte detalii legate de programarea conştientă sau inconştientă a bebeluşilor noştri voi trece direct la ce consideră majoritatea practicienilor medicinei ca fiind cu adevărat important...

Ceea ce este evident necesităţile principale ale bebeluşilor sunt reprezentate de hrana sub formă de iubire şi posibilitatea de a-şi manifesta abilitatea de a-i observa pe cei mai în vârsta trăindu-şi viaţa de zi cu zi. Când bebeluşii de la orfelinate, de exemplu, sunt ţinuţi în pătuţuri şi li se dă doar de mâncare, fără atingerile mamei, fără schimburi de zâmbete şi îmbrăţişări, le apar probleme de dezvoltare de lungă durată.

Un studiu efectuat asupra orfanilor din România a concluzionat că lipsa de contact şi atenţie din orfelinatele şi spitalele pentru copii stopează dezvoltarea copiilor şi le afectează grav negativ comportamentul.

În acest studiu s-a determinat nivelul de cortizon (prin prelevarea de mostre de salivă) al copiilor şi legăturile acestuia cu comportamentul (curent experimentul şi ulterior). S-a constatat că, cu cât era mai stresat un copil, stres determinat de nivelul mai mare decât normal al cortizonului din sânge, cu atât mai proaste erau consecinţele...

Cercetările paralele au demonstrat existenţa unor relaţii cruciale între atingere şi secreţia de cortizon (nu trebuie să mai subliniez că este un fel de hormon al stresului) şi dezvoltarea socială. Astfel, bebeluşii (nou-născuţii) lipsiţi de contact fizic cu mamele lor sau de contact social cu cei din jurul părinţilor (sau, cel puţin alţi adulţi care să îi ofere atingeri, sentimente pozitive, etc.) au dezvoltat profiluri anormale de stres şi au devenit sociopaţi violenţi sau indivizi caracterizaţi de comportamente autiste (la divele niveluri de manifestare)...

S-a mers chiar mai departe... S-a realizat o evaluare a culturilor umane bazată pe modul în care îşi cresc copiii. Şi, s-a ajuns la concluzia că dacă membrii unei societăţi îşi luau copiii în braţe, îi iubeau şi nu reprimau sexualitatea, acea cultură era una paşnică, stabilă. Astfel de culturi sunt caracterizate de părinţii ce menţin un contact fizic pe durate mari de timp cu copiii lor, ducându-i, de exemplu, la piept sau în spate de-a lungul zilei.

Prin contrast, societăţile care îşi privează bebeluşii, copiii şi adolescenţii de atingere de durată au inevitabil un caracter violent. Una din diferenţele între aceste două tipuri de populaţii este faptul că mulţi dintre copiii care nu au parte de contact fizic suferă de dezordini afective somato-senzoriale. Această boală este caracterizată de incapacitatea de a suprima fiziologic nivelele ridicate de hormoni de stres care sunt premergătoare episoadelor violente.

Toate aceste descoperiri ne fac să realizăm cauza violenţei care se răspândeşte oriunde în lume. În loc de a fi de acord cu aproprierea fizică, practicile uzuale medicale şi psihologice o descurajează adesea. Astfel, de la intervenţia nenaturală a medicilor în procesul natural al naşterii, de exemplu, separând nou-născutul de părinţi pentru perioade extinse în creşe îndepărtate, până la sfătuirea părinţilor să nu răspundă la ţipetele bebeluşului din teama de a nu-l răsfăţa...

Astfel de practici, bazate pesemne pe "ştiinţă", contribuie fără îndoială la violenţa existentă în societatea noastră (globală)... Studiile au demonstrat că nu numai la adulţi (inclusiv "fazele preadulţi") plăcerea şi violenţa au o relaţie de reciprocitate (prezenţa uneia dintre ele se realizează pe fondul diminuării celeilalte)...

Relaţia reciprocă "plăcere-violenţă" este importantă deoarece anumite experienţe senzoriale în perioada de formare, de dezvoltare, pot crea dispoziţiile neuro-psihologice pentru tipologiile violente sau pentru cele "pacifiste" ce se vor forma mai târziu...

Ce este mai grav, este că s-a demonstrat legătura între comportamentele anormale sociale şi emoţionale care rezultă din ceea ce psihologii numesc "privarea materno-socială" cauzată de lipsa de afecţiune şi dragoste născută de normele sociale...

De exemplu, în credinţele unor populaţii există o violenţă înnăscută legată de manifestările cu tentă sexuală (şi aici mă refer la jocurile mamei cu bebeluşul ei când ambii sunt dezbrăcaţi şi este, astfel, permis contactul, atingerea liberă între aceştia - dovedită a fi una din cele mai stimulatoare şi emiţătoare de dragoste, atingere şi tandreţe gesturi)...

Acest lucru se extinde şi prin utilizarea sexualităţii la susţinerea violenţei în special cu privire la femeie, lucruri care au rădăcini adânci în "cărţile sfinte"... Să mai amintim de izolarea bebeluşilor care începe odată cu "prezenţa" acestuia în maternităţi, apoi în leagănele şi pătuţurile atât de folosite pentru a avea libertatea de a realiza treburile casnice, de a merge la servici sau, pur şi simplu, de a ne uita le televizor?!?

Şi aceste "elemente" de dezvoltare au fost utilizate din cele mai vechi timpuri... Cine cunoaşte cât de cât istorie îşi poate aminti de practicile popoarelor invadatoare de a lua copiii şi de a-i "creşte" pentru a deveni viitori soldaţi ce vor fi utilizaţi în viitoarele incursiuni sau războaie, de multe ori chiar împotriva populaţiilor din care au prelevaţi (mă refer aici la practica otomanilor de prelevare de copii de "ghiaur" pentru a fi transformaţi în ieniceri, şi exemplele pot continua)...

Apoi, în timpurile noastre, nu cred că trebuie să mai amintesc de hitler-jungend şi de practica creşterii bebeluşilor (ulterior copiilor, adolescenţilor, adulţilor) după anumite standarde "tipizate" orientate fix după tiparele lipsei de afecţiune parentală pentru creşterea tendinţelor violente şi, de ce nu, de tehnicile de "dresaj" psihic care se practică experimental şi neoficial chiar şi în statele cele mai civilizate cu putinţă...

Ce putem spune însă despre copiii români care provin din medii lipsite de afecţiune şi devin ceea ce un cercetător a numit "minunăţii pline de viaţă"?  De ce prosperă unii copii în ciuda antecedentelor de care aminteam mai sus? Pentru că au gene mai bune?!? Este evident că nu este aşa (cel puţin într-o mare măsură)... Cel mai probabil este că părinţii lor au asigurat un mediu prenatal şi perinatal favorabil, precum o alimentaţie bună în momentele cruciale pentru dezvoltarea copilului.

Lecţia pentru părinţii adoptivi este că nu ar trebui să pretindă că vieţile copiilor au început din momentul în care au ajuns sub ocrotirea lor. Este posibil ca acei copii să fi fost deja programaţi de părinţi naturali cu credinţa că nu sunt doriţi sau că nu pot fi iubiţi.

În cazurile cele mai fericite, este posibil ca ei să fi primit mesaje pozitive de la îngrijitori, într-o etapă crucială pentru dezvoltarea lor. dacă părinţii adoptivi nu vor fi conştienţi de programarea pre şi perinatală, ar putea fi incapabili să se ocupe într-un mod realist de problemele post-adoptive.

S-ar putea să nu realizeze că copiii nu le-au venit sub formă de "pagini nescrise", mai ales că noii născuţi nu vin pe lume neafectaţi de cele nouă luni petrecute în uterul matern. Este bine să realizeze existenţa programării şi să încerce, dacă este necesar, să o schimbe.

Deci, mesajul este clar pentru orice fel de părinte, genele copiilor Dumneavoastră le reflectă doar potenţialul, nu destinul (cel puţin doar atât pot afirma la acest moment de dezvoltare al posturilor mele - dar vom completa atunci când trebuie şi restul mesajului).

Depinde de Dumneavoastră să asiguraţi un mediu care să le permită copiilor să se dezvolte până la maximum permis de potenţialul lor... Lăsaţi temerile nefondate să dispară şi aveţi grijă să nu implantaţi frici inutile şi credinţe limitatoare în minţile subconştiente ale copiilor. Vă puteţi ajuta copiii să-şi realizeze potenţialul şi vă puteţi schimba viaţa personală...

Ţineţi minte că, pentru fiinţele umane cel mai puternic promotor al dezvoltării nu este şcoala cea mai la modă, jucăria cea mai fiţoasă (sau cea mai mare, cea mai scumpă, etc.) ci timpul, dragostea şi recunoştinţa care le acordaţi lor...

Linişte şi credinţă în această zi de odihnă!!!

Dorin, Merticaru

Introduceţi comentariile Dumneavoastră!


Rating for dorinm.ro