Viața Omului – Pubertatea

Atenţie! Pentru a înţelege unele referiri la "răni" şi ceea ce atrag ele sub titulatura de identificare "măşti" este necesar să parcurgeţi posturile anterioare (cel puţin cele referitoare la copilărie).

Este momentul în care fiecare individ începe să perceapă primele modificări importante ale trupului care, din această perioadă, începe să funcţioneze la "turaţie mărită"... Este momentul în care copilul din fiecare din noi începe să sesizeze transformările (necesare sau nu) într-un mic adult... Poate, de aceea, această perioadă poate fi denumită perioada de adult a copilăriei.

Acum toate sedimentările adaptative ale spiritului şi noului individ încep să se manifeste şi să prindă contur sub presiunile generale ale mediului înconjurător, ale persoanelor străine grupului "de start" în care s-a încadrat copilul, de la ideea de procreare a acestuia (bineînţeles de la nivelul părinţilor acestuia) până la intrarea în pubertate.

Din punct de vedere al perioadelor de desfăşurare, totul este delimitat de momentul intrării în pubertate. Studiile medicale şi demografice au relevat că vârsta intrării în pubertate variază de 11-12 ani la 16-17 ani (unele studii duc acest moment chiar la vârsta de 18 ani sau mai mult)...

Dar tot ele au relevat că intrarea în pubertate variază datorită mediului, fiind un răspuns la mediu şi acţiunile acestuia. În primul rând, ceea ce este vizibil şi "impresionant", direct derivat din aceste studii, este faptul că pubertatea depinde puternic de... Alimentaţie...

Da, aţi citit bine (atât timp cât excludem elementele "patologice" care pot interveni). Nu este vorba despre o "curbă de mimetism", de "jaloane sociale" sau alte baliverne ci, pur şi simplu, de alimentaţie (bineînţeles, alături de programele existente în genotip)...

Astfel, s-a constatat că în ţările unde consumul de carne este redus (aportul "maximo-minim" fiind de 15% sau mai puţin), atât pentru băieţi cât şi pentru fetiţe, debutul pubertăţii survine la vârste "mai târzii" care merg până la "ciudatul" 18 ani... Cu cât creşte accesul în alimentaţie la produsele animale (în special carne - în ţările dezvoltate consumul de carne ajunge la 85% din totalul aportului de alimente) cu atât debutul pubertăţii va fi diminuat (uneori chiar şi la vârsta de 10 ani)...

Poate şi de aici, o formă de pubertate încadrată de unele surse medicale ca fiind "pubertatea precoce" (deseori având "anexat" stigmatul "patologie") apare mai ales la copiii cu obezitate...

Din punct de vedere medical, pubertatea debutează atunci când hipotalamusul începe să secrete hormonii de eliberare gonadotropi (GnRH - gonadotropină) pe baza activării unei gene specifice (GPR54). Tehnic, procesul debutează sub acţiunea unui hormon numit leptină care este produs în celulele de grăsime (adipocite, etc.) în baza unui echilibru între leptină şi nivelul de grăsime din sânge. un anumit nivel al acestui hormon stimulând eliberarea de GnRH şi, astfel, glanda pituitară (mama tuturor glandelor) începe să elibereze alţi hormoni (hormonii gonadotropi: FSH - hormonul foliculostimulant şi HL - hormonul luteinizat). Odată ce aceste substanţe circulă prin organism încep schimbările fizice caracteristice acestei perioade şi copilăria este "închisă oficial"...

Nu vă voi "ameţi" acum cu cele cinci stadii de dezvoltare ale pubertăţii (stadiile Tanner) ci doar voi preciza că această perioadă, a pubertăţii, apare mai "precoce" la fete, unde modificările sunt vizibile şi...  unele chestii cu adevărat esenţiale, cum ar fi...

Extern (perceptibil), pentru fetiţe, lucrurile sunt simple. Pubertatea debutează odată cu primul ciclu menstrual, numit menarhă. Toate acestea se petrec în special sub controlul FSH care este "răspunzător" de controlarea ciclului menstrual şi de maturarea foliculilor ovarieni (nivelul acestui hormon variază pe parcursul unui ciclu menstrual şi atinge cotele maxime exact înainte de eliberarea ovulului, de ovulaţie).

Este momentul în care este evidentă schimbarea ponderilor hormonale din organism (cu referire nu numai la hormonii sexuali - estrogen, progesteron şi testosteron), sânii încep să se dezvolte, apare părul pubian şi axilar, etc.

Caracteristic acestei perioade este explozia creşterii în înălţime care poate atinge o pondere de până la 50% din cea a unui adult, cu specificitatea că primul ciclu menstrual coincide cu o perioadă majoră de creştere de aproximativ 6 luni. La băieţi apar numai chestii legate de păr (inclusiv facial), diferite modificări la nivelul sânilor şi schimbarea vocii, FSH având rol specific în producere spermei, cantitatea de hormon rămânând constantă după debutul pubertăţii...

În timpul pubertăţii, mintea are o dezvoltare similară cu cea a trupului, adică explozivă (este drept, mult mai accentuată la fetiţe). Acum se face o trecere, mai mult sau mai puţin perceptibilă, funcţie de individ şi "inserţiile sale sociale" de la copilăria lipsită de griji la o perioadă în care apare responsabilitatea şi mai ales, adâncirea "rănilor" existente.

Pe de altă parte, pierderea inocenţei copilăriei este înlocuită de dezvoltarea unui spirit capabil să prelucreze gânduri profunde şi concepte abstracte şi, mai ales la fete, începe căutarea şi alegerea noii identităţi (căutare care începe cu mult înainte ca, corpurile lor să se oprească din evoluţia caracteristică perioadei adulte). Conştiinţa de sine creşte şi poate fi confundată de cei din jur cu o obsesie pentru propria persoană.

Acum, multe din învăţămintele şi credinţele transmise de părinţi ca fiind adevăruri incontestabile, pe întreaga perioadă a copilăriei, acum apar ca nedrepte şi fără o logică sănătoasă, pubertatea oferind oportunitatea perfectă de a trece printr-un filtru mental propriu sistemul de valori al părinţilor, şi de a rearanja acest sistem după viziunea proprie a individului în cauză.

Totuşi, avem aici un "ceva" specific, indus de diferenţele de apariţie temporală sau de cele de dezvoltare a micului adult în comparaţie cu cei de aceeaşi vârstă, prezenţi în jurul lor. Acum, funcţie de dezvoltarea fiecăruia, apar primele percepţii "cu ajutorul cărora" copiii se pot simţi diferiţi faţă de colegii lor.

Acest lucru poate determina probleme sociale şi emoţionale cum ar fi o stimă de sine scăzută (devalorizare personală, inclusiv autodevalorizare) ce vor atrage accentuarea rănilor deja existente precum şi formarea altora, la nivelul acestei perioade fiind localizate primele modificări esenţiale ale măştilor purtate de individ.

În plus, în ceea ce priveşte evoluţia rănilor individului, acum apar cele mai clare evoluţii la reacţiile anormale ale mediului asupra individului, cu referire la maltratări de orice fel, abandon, etc. (să vorbesc despre acest lucru la copilărie mi-a fost imposibil - îngerii trebuie să rămână îngeri indiferent de iadul unde au fost trimişi de soartă - nu uitaţi că fiecare din noi a ales mediul, şi implicit persoanele, unde credea că îşi va exersa cât mai bine cu putinţă vindecarea rănilor "de care dispune").

Aici aş putea să inserez unele "probleme" de importanţă majoră. Excluzând comportamentele deviante ale mediului asupra puberului (deoarece voi dezbate pe larg despre acestea la rănile adultului), cu referire la maltratare şi alte forme de agresiune (care fac ravagii ce merg până la "răniri" imposibil de vindecat ulterior), cea mai mare influenţă asupra individului o are abandonul de orice formă sau amplitudine.

El atrage întârzieri în dezvoltarea somatică sau mentală care merg până la stoparea evoluţiei, stare de sănătate precară (manifestarea a diferite boli, stare de oboseală permanentă, etc.), diferite regresii (pierderea abilităţilor deja acumulate), afecţiuni psihice latente (comportamente deviante şi asimilate) dar care îşi vor arăta "colţii permanenţei", etc.

Suplimentar, abandonul atrage posibilitatea abuzului psihologic fie din partea părinţilor fie din partea mediului (ponderea cea mai mare). Abuzul psihologic este reprezentat de comportamente care atrag rănirea copilului din punct de vedere psihologic cum ar fi injurii, insulte sau neasigurarea unui mediu suportiv.

Durerea emoţională cauzată de acest tip de abuz poate fi devastatoare şi se manifestă prin: interes scăzut faţă de ceea ce se petrece în jurul individului inclusiv pierderea interesului de a trăi noi experienţe sau activităţi (negativitate), răspuns inadecvat la durere, suferinţă, etc. (detaşare emoţională) la alţi oameni sau la modificările din mediul înconjurător, evitarea părintelui sau a persoanei care îl îngrijeşte, reacţii emoţionale excesive (impulsivitate, teamă, mânie, sfidare, depresie, anxietate, comportamente antisociale, etc.) care pot merge până la autovătămare sau similare, performanţe şcolare sau "de mediu" scăzute, etc. şi, nu în ultimul rând abuz de substanţe (alcool, etc.) şi probleme sexuale sau legate de manifestarea sexualităţii...

Ar fi fost necesară şi o prezentare a "factorilor de risc" în "modelarea" ce apare la nivelul pubertăţii? Cu siguranţă că nu. Fiecare dintre noi a ales locul, persoanele, mediul în care se va naşte şi va evolua. Aşadar nu mai putem face comentarii de genul... "Traiul în sărăcie sau la limita sărăciei este un factor de risc major" (Chiar dacă devine un ceva atotprezent în vremurile noastre - unde nu se poate asigura o îngrijire adecvată, unde apare stresul de la cele mai fragede vârste şi, mai ales, se menţine perturbând devastator orice "umbră de evoluţie", unde nu pot fi "asigurate" nevoile psihice şi fiziologice specifice fiecărui individ în parte), "Părinţii sau persoana de ajutor fără serviciu, singuri şi lipsiţi de experienţă, care atrag abuzurile de substanţe, locuinţa sau adăpostul ce nu pot asigura un minim de susţinere a activităţilor normale", "Istoricul celor din jurul persoanei cuprinde un  control scăzut al impulsuri cu manifestări violente, violenţă domestică sau abuz al persoanei" sau altele...

Şi, ar mai fi ceva... Cei care au citit posturile anterioare îşi pot aminti de permanenta adaptare (modificare) a energiilor de la nivelul apei (care constituie peste 70% din organismul nostru) manifestate prin structura acesteia. Apoi îşi pot aminti de permanenta adaptare (modificare) a suportului genetic existent în fiecare din noi.

De ce amintesc de acestea? O acţiune îndelungată a unor percepţii, credinţe, ale individului atrage modificări de lungă durată, chiar permanente la nivelul acestora. Acum, la pubertate, se realizează individualizarea sexuală a fiecăruia dintre noi.

Credeţi că efectele unui "malpotenţial" vor putea fi "ţinute în frâu" uşor de conştiinţa de sine pe care o vom dezvolta ca adulţi (acolo unde este cazul, bineînţeles)? Din punctul meu de vedere (şi nu numai) este vorba despre o perioadă cu adevărat crucială în dezvoltarea individului. Acum, mai mult ca niciodată individul trebuie format spre "ceva de calitate" pentru a finaliza suportul intrării în adevărata copilărie a adultului, cea de adolescenţă...

În final mă văd nevoit să subliniez că, mulţi medici, psihologi sau alt fel de oameni care îşi dedică timpul studiului pubertăţii realizează diferite "încadrări" ale acesteia, astfel încât ea îşi pierde delimitarea definibilă de către mine ca fiind perioada de "adult" a copilăriei, deseori suprapunând-o cu evoluţiile adolescentului sau involuând-o în evoluţiile copilăriei. Oricum ar fi este o perioadă de tranziţie de importanţă relativă.

Aşa că, voi trece rapid peste aceasta (cel puţin acum) şi, dacă va fi cazul, voi realiza posturi suplimentare la acest "capitol" de analiză...

Week-end odihnitor şi plin de recompense!!!

Dorin, Merticaru