STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
To Study/ Pentru studiu - Tehnic - Dorin M

Paginile Noua Medicină DacicăViața Omului – Adolescența (4)

Azi este rândul masochistului şi al rănii de umilire…

Chiar de la început este bine să subliniez că tot ceea ce am prezentat la copilăria masochistului rămâne valabil pentru cea mai mare a vieţii individului (până la închiderea rănii, fără reactivarea acesteia) şi, de cele mai multe ori (în cazul nerezolvării rănilor) până la sfârşitul vieţii biologice şi transferul sufletului într-o nouă dimensiune (existenţă, reîncarnare).

Adolescenţa este cea mai periculoasă vârstă pentru persoana masochistă, la nivelul sexualităţii existând un potenţial important în activarea sau adâncirea rănii de umilire. De exemplu, părinţii sau alţi apropiaţi pot povesti anumite incidente cu tentă sexuală petrecute în copilăria masochistului nostru, născând percepţii de umilire greu de sesizat (pe lângă puternica ruşine trăită prin expunerea lor).

Şi, chiar dacă nu se întâmplă aşa, mulţi masochişti vor povesti despre aceste lucruri "interzise" (din varii motive), ca şi cum ar căuta mereu situaţii pentru a retrăi umilirea. Deci, adolescentul care abia intră în tainele vieţii sexuale are cel mai mare risc de a se simţi umilit şi să îi fie ruşine de propriul comportament, ajungând deseori să găsească plăcere şi satisfacţie din acest tip de suferinţă şi, bineînţeles având un comportament deviant fără ca măcar să perceapă acest lucru.

Oricum ar fi, la nivelul sexualităţii el are de obicei dificultăţi mai ales din cauza sentimentelor de ruşine sau a temerilor legate de ruşine. Ţinând cont de toate tabuurile vehiculate în educaţia sexuală, este normal ca o persoană căreia i se face ruşine foarte uşor, să fie influenţată de noţiunile de păcat, infamie, mizerie etc. legate de sexualitate.

Şi chiar dacă, în zilele noastre, sexualitatea este un domeniu mult mia deschis decât înainte nu este cazul să vă faceţi iluzii. Această ruşine de sexualitate, transmisă din generaţie în generaţie, va fi soluţionată doar atunci când rana de umilire va fi vindecată.

Astfel, un tânăr masochist are tendinţa de a-şi controla sexualitatea, mai ales pentru a nu da părinţilor motive de a le fi ruşine cu ea. El se simte, de asemenea, controlat la nivelul sexualităţii şi, cu cât îi este mai teamă, cu atât va atrage situaţii umilitoare şi jenante, cu părinţii lui sau cu prietenii, legate de nivelul sexual sau, mai rău, cu atât mai mult vor atrage situaţii de hărţuire sexuală şi abuzuri (iar acelei persoane îi va fi atât de ruşine încât nu va îndrăzni să vorbească cu nimeni despre asta, adâncind ruşinea).

De exemplu, când o fată îşi creează o protecţie solidă, sub forma unui surplus de greutate, în jurul şoldurilor, al feselor sau al pântecelui, adică în jurul zonei sexuale a corpului, putem să presupunem că are o teamă de sexualitate, cauzată de abuzurile trăite.

Nu este surprinzător faptul de a vedea atât de mulţi adolescenţi care, în momentul în care încep să se manifeste pregnant dorinţele sexuale, se îngraşă, acest lucru devenind pentru ei un mijloc de a nu fi atrăgători, pentru a nu fi hărţuiţi şi, în mod inconştient, pentru a se priva de plăcerea sexuală.

Dar, cu toate acestea, persoanele masochiste nu sunt doar senzuale, ci şi sexuale. Ar face dragoste des dacă ar fi capabile să fie ele însele, dacă ar avea timp să-şi recunoască adevăratele nevoi în domeniul sexualităţii (precum şi în alte aspecte).

În plus, în opinia lor este de neconceput să îl deranjeze pe celălalt pentru propria lor plăcere. Cele prezentate mai sus creează, totuşi, mai multe probleme băieţilor care, în general, nu au viaţa sexuală pe care şi-ar dori-o. Fie că sunt prea timizi când este vorba despre sex, fie sunt obsedaţi şi caută peste tot (lucru ce poate atrage dificultăţi de erecţie sau chiar să sufere de ejaculare precoce).

Masochistului îi este greu să îşi exprime adevăratele nevoi şi ceea ce simte cu adevărat, din teama de a nu-i fi ruşine sau de a face pe altcineva să se simtă jignit. Această problemă combinată cu faptul că este un individ hipersensibil, reprezintă o povară greu de purtat cu bine.

În consecinţă el face orice pentru a nu-i răni pe ceilalţi. Imediat ce cineva, mai ales cei pe care îi iubeşte, se simte nefericit, crede că el este responsabil, crede că ar fi trebuit sau nu ar fi trebuit să spună sau să facă ceva. Nu înţelege că, fiind atât de mult legat de ceea de simt ceilalţi, nu îşi mai ascultă propriile nevoi, el fiind unul dintre cei care îşi ascultă cel mai puţin nevoile, deşi deseori este conştient de ceea ce vrea.

Astfel îşi provoacă suferinţă neascultându-le, ceea ce contribuie la alimentarea rănii de umilire şi a măştii sale de masochist. face orice pentru a fi util şi pentru el acest lucru este o modalitate de a-şi ascunde rana şi de a se convinge că nu suferă de umilire.

Datorită celor prezentate mai sus, masochistul se va simţi neputincios în faţa celor pe care îi iubeşte şi care îi sunt apropriaţi. Şi, atunci când este învinovăţit de ceva (reacţie pe care o atrage împotriva lui), rămâne blocat, nefiind capabil să se apere.

Ba chiar se acuză prin aceste reacţii şi poate să sufere atât de mult încât să plece din acel loc, de lângă acea persoană, din acel grup. Abia mai târziu va încerca să se justifice, să explice în scopul de a împăca lucrurile, considerându-se vinovat, într-un efort de a împăca lucrurile fie şi din datorie dacă nu din convingere.

Aceasta este motivaţia faptului că masochistul este adesea recunoscut pentru capacitatea lui de a-i face să râdă pe ceilalţi, râzând de el însuşi. Este foarte expresiv atunci când povesteşte ceva şi găseşte mijloace pentru a face povestirea amuzantă, asumându-şi rolul de a-i face să râdă (chiar dacă este un mod inconştient de a se umili).

Astfel, nimeni nu va putea ghici faptul că teama de a-i fi ruşine este ascunsă poate în spatele cuvintelor care provoacă râsul (fiind specialist în a se devaloriza pe sine). În contrast, cea mai mică critică făcută la adresa lui îl face să se simtă umilit şi neînsemnat.

În cazul acestui individ nu se mai poate vorbi despre "tare" care să atragă eforturi de a compensa lipsurile fizice. Fiind indivizi relativ plăcuţi, tineri cu aspect sportiv şi tinere "cu forme", ei nu prea trebuie să îşi mai consume timpul cu eforturile corective ale fizicului lor.

De altfel nici nu prea se omoară cu eforturile fiind indivizi conservativi, dând deseori impresia de leneşi sau, cel puţin, lenţi, pe când, în realitate, aspectul exterior este un lucru important pentru ei. Acest lucru contribuie la stima de sine şi, atunci când se respectă pe sine şi simte că nimeni nu vrea să-i pună beţe în roate, devine entuziast şi îşi trăieşte viaţa din plin. În astfel de momente cade în excese, în "prea mult".

Aşa ajunge să îi fie foarte frică să ajungă în astfel de situaţii, să simtă că nu mai are limite, deoarece este convins că va face lucruri de care îi ca fi ruşine, fie că sunt pe plan sexual sau social, etc.

Dat fiind faptul că masochistul vrea să pară puternic şi să nu fie controlat, devine foarte performant şi ia multe responsabilităţi asupra lui. În plus, are talentul de a se plasa în situaţii în care trebuie să aibă grijă de o altă persoană, uitând de sine din ce în ce mai mult.

Dar, de fiecare dată când masochistul pare că vrea să facă totul pentru ceilalţi, el îşi doreşte, în realitate, să-şi creeze constrângeri şi obligaţii. În timpul cât se ocupă de ceilalţi crede că acestora nu le va fi ruşine cu el, dar adeseori se simte umilit din cauza faptului că se abuzează de el.

De altfel, se simte rar recunoscut pentru tot ceea ce face, considerându-se deseori devotat acţiunii, grupului, etc. Dar, astfel, nu realizează că făcând totul pentru ceilalţi îi umileşte, făcându-i să simtă că, fără el nu pot să reuşească nimic. se întâmplă chiar că, acest gen de persoană să se asigure de faptul că restul familiei şi prietenii ştiu clar că o anumită persoană nu poate face nimic fără ajutorul ei, iar acest lucru îl va face chiar în faţa persoanei pe care o ajută (aceasta din urmă simţindu-se deseori umilită de acest gest).

În contrast, persoana care suferă de umilire are adesea tendinţa de a se blama pentru orice şi chiar de a lua asupra sa vina celorlalţi (asumându-şi responsabilitatea pentru ceva ce nu îi aparţine şi de a se învinovăţi pentru acel lucru). El uită mereu că ceilalţi nu pot niciodată să ne facă să ne simţim vinovaţi, deoarece culpabilitatea provine doar din noi înşine.

Şi, cu toate acestea, cea mai mare teamă a masochistului este libertatea, fiind convins că nu va şti ce să facă cu ea, dacă ar fi liber. Astfel încât, într-un mod inconştient, reuşeşte să nu fie liber, iar el este cel care decide aceste lucruri. crede că făcând singur alegerile, nu va mai fi controlat de ceilalţi, dar, adesea, deciziile îi aduc rezultatul opus, şi mai multe constrângeri şi obligaţii.

Ori, în condiţiile adolescenţei şi ale "euforiei găştii", specifice acestei perioade, aceste comportamente nu sunt dintre cele mai benefice. mai ales că se află într-un fel de autocapcană, ceea ce face un masochist pentru a se elibera pe un anumit plan, îl va îngrădi pe alte planuri.

Mai mult, creează o mulţime de situaţii în viaţa cotidiană care îl obligă să facă anumite lucruri ce nu răspund propriilor lui nevoi. Punem alături de toate acestea şi caracteristica sa de a se pedepsi pe el însuşi, crezând că astfel îl pedepseşte pe celălalt şi iată un cocktail Molotov gata de a fi utilizat (masochistul având chiar talentul de a se pedepsi pe el însuşi înainte ca altcineva să o facă - este ca şi cum ar vrea să-şi dea el prima lovitură şi să se pregătească astfel pentru ca loviturile celuilalt să-i facă mai puţin rău).

Tot legat de pericolul găştii, adolescentul masochist se regăseşte frecvent în postura de intermediar între persoane, servind drept tampon între acestea. face în aşa fel încât să fie avocat în tot felul de situaţii.

Nu uitaţi, cu cât alimentăm mai mult o teamă, cu atât aceasta se va concretiza mai repede! Cu cât este mai puternică rana de umilire la o persoană, cu atât acea persoană îşi va atrage mai multe situaţii în care va fi umilit de altcineva.

La fel de important este să nu uitaţi că ego-ul nostru face tot posibilul pentru ca noi să nu ne vedem rănile, pentru că la nivel inconştient i-am atribuit această misiune. Ne este atât de teamă să retrăim durerea asociată fiecărei răni, încât ezităm prin toate mijloacele pe care le avem să recunoaştem că, dacă trăim o situaţie de umilire, acest lucru se întâmplă pentru că ne umilim noi-înşine.

Cei care ne umilesc apar în viaţa noastră pentru a ne arăta cât de mult ne umilim pe noi înşine. Şi ceea ce este mai greu, este să ne iertăm pe noi înşine deoarece, de obicei, nu realizăm că suntem ranchiunoşi faţă de noi înşine.

Şi, legile spirituale spun că, atâta timp cât o persoană nu a trăit o experienţă în iubire, va trebui să se întoarcă pe pământ pentru a retrăi aceeaşi experienţă, revenind având aceleaşi suflete, dar cu roluri diferite. Toate acestea pentru a ne da o şansă să rezolvăm definitiv ceea ce nu am reuşit să reglăm în vieţile noastre anterioare.

Şi, într-un final care îl voi “promova” repetitiv, sadic, de fiecare dată când cred că este necesar, vă voi reda un citat simplu al lui Victor Frankl: “Nu ţintiţi spre succes, căci cu cât mai mult îl doriţi şi cu cât faceţi din el un scop, cu atât mai mult îl veţi rata! Căci succesul, asemenea fericirii nu poate fi urmărit. El trebuie să urmeze, şi chiar numai aşa se întâmplă, ca un efect secundar neintenţionat, din acea dedicare a omului faţă de o cauză mai mare decât el însuşi sau ca un produs secundar al dăruirii de sine către o altă persoană.

Fericirea sau succesul trebuie să vină de la sine, trebuie să le laşi să se producă tocmai nepurtându-le de grijă. Trebuie să ascultaţi de ceea ce vă spune conştiinţa să faceţi şi să duceţi la bun sfârşit lucrul acela pe cât de bine vă stă în putinţă. Atunci veţi trăi momentele în care succesul sau fericirea vă vor urma tocmai pentru că aţi uitat să vă gândiţi la ele!!!” (fie acest lucru şi pe termen lung, repet, pe termen lung).

O zi bună, spornică şi liniştitoare!

Dorin, Merticaru

Introduceţi comentariile Dumneavoastră!


Rating for dorinm.ro