STUDIU - Tehnic - Noua Medicină Dacică
To Study/ Pentru studiu - Tehnic - Dorin M

Paginile Noua Medicină DacicăViața Omului – Adultul (3)

Deci, după postul de ieri am luat la cunoştinţă că principalul "constituent" al submăştii este animalul, primitivul din noi...

Şi subliniam, chiar şi în treacăt, că elementele educaţionale externe nu sunt de ajuns pentru a avea un efect concret şi corect asupra autoconstituirii eficiente a măştilor noastre. Inclusiv ideologiile, şcoala, morala, etica, etc. nu pot schimba fundamental animalul din interior (mai ales cel "refugiat" din submască). Doar îl oprimă, îl izolează, îl cenzurează, îl sperie, îl adorm, etc., dar nu-l schimbă.

Pentru transformare este obligatorie funcţionalitatea actului conştientizării. Fără conştientizare, lăcomia, furia, invidia, ura, sexualitatea "deviantă", sălbatică, nu dispar, ci prind rădăcini mai adânci ce pot străpunge oricând "asfaltul" măştii (exterioare).

Constrângerile, pedepsele, ameninţările nu fac altceva decât ca aceste şabloane de reacţie, moştenirea trecutului nostru, să se retragă în abisurile inconştientului, în aşteptarea momentului favorabil. Iar viaţa este atât de ofertantă, de schimbătoare, atât de plină de submăştile fiecăruia din noi, încât astfel de momente apar întotdeauna.

Dovadă în acest sens sunt chiar cei care se căznesc cel mai mult dintre noi să fie paşnici sau să propage non-violenţa, buna înţelegere, pacea, etc. care nu sunt decât cei deosebit de violenţi cu ei înşişi. Cele mai multe din tipurile de ascetism sunt forme de autoagresiune, înălţător deghizate sub numele de practici spirituale sau religioase (şi mă refer aici inclusiv la o parte din cei care s-au retras din viaţa socială, în mănăstiri sau pustietate, care, după părerea au ajuns să constate neputinţa lor de a face acelaşi lucru trăindu-şi viaţa de zi cu zi, împlinind misiunea pentru care au ajuns pe acest pământ).

Câţi dintre noi nu au fost oripilaţi la vederea celor care se autoflagelează, înţeapă, taie, etc. pentru a ajunge mai aproape de acel ceva divin pentru ei (fără a mai aminti de veşnica mea întrebare de când am păşit conştient într-un lăcaş de cult şi am sesizat că simbolul principal al religiei mele este Mântuitorul chinuit pe Sfânta Cruce - martiriul nu trebuie propovăduit ca religie, Sfântul nostru transmiţându-ne destule şi fără mizeria umană a răstignirii, mai ales acum când cei mai mulţi dintre noi sunt conştienţi că viaţa veşnică există - dacă aveţi copii mici, mai ales fetiţe, vă rog să îi puneţi să urmărească un film care prezintă răstignirea Sfântului şi urmăriţi-le reacţia, pentru ca apoi să îi întrebaţi ce au reţinut din ceea ce au văzut...

veţi fi surprinşi să vedeţi cum sunt oripilaţi şi chiar pun mânuţele la ochi la acele scene care fac ansamblul răstignirii pentru ca, apoi, la fel de uimiţi, să constataţi că toţi copiii au reţinut doar acele scene şi, nicidecum exemplele/ îndemnurile la credinţă, dragoste şi recunoştinţă - aşa cum am făcut şi eu din fragedă copilărie - pentru că submăştile noastre au nevoie de timp pentru a "percepe" autoeducaţia şi primul lucru sesizat de animalul din noi este pericolul şi rezultatul răstignirii şi abia apoi Învierea Sfântului şi perceperea adevăratelor sale mesaje)?

Deci, ca să reţinem, submasca ne conţine trecutul, predispoziţiile şi tendinţele inferioare, animalice. Nu este avantajos să negăm sau să ignorăm asta. Pare mai inteligent să le descoperim mecanismele de funcţionare, funcţiile, direcţiile noi în care pot fi investite.

Şi, aceste rezultate pot fi obţinute doar printr-o conştientizare asiduă care, pentru cei mai mulţi dintre noi nu reprezintă ceva atrăgător. Este mai simplu să ignori sau să condamni, fiind reprezentat de manifestări/ acţiuni simple, necizelate, necivilizate (deci, cum am putea caracteriza rapid astfel de indivizi???).

Evoluţia este obligatoriu o trecere de la simplu la complex fără de care am fi doar simplii prizonieri ai unei evoluţii/ selecţii naturale ce se bazează doar pe animalic, primitiv, incipient, oportunism, etc. şi pe infinite reluări/ reîncarnări în această mlaştină "perfectă".

Iată că, am ajuns în acel punct în care, fără dubii, aţi înţeles că totul ţine de noi, de eforturile noastre de a selecta acţiunile impuse de submască şi a le orienta spre ceva concret şi corect pentru a ajunge la plasarea lor în mască şi, ulterior, pentru a anula conflictul/ contradicţia existentă, împlinind o parte din (sau complet) misiunea care o avem în această efemeră şedinţă pământeană. Deci, putem trece mai departe...

Teoreticienii, indiferent de formaţiunea lor, au ajuns la un consens empiric, că toate interacţiunile umane (şi nu numai) se bazează pe o lege imuabilă: Exteriorul reflectă Interiorul. Tehnic este denumită "Legea polarităţii"...

"Plastic" aceasta este denumită "Legea oglindirii"... Mai ales că prima percepţie legată de această lege este aceea că, lumea în care trăim este un fel de oglindă gigantică, oglindă care reflectă mereu aspecte sau părţi din noi înşine.

Asta înseamnă că toţi oamenii pe care îi atragem în vieţile noastre sau de care suntem atraşi oglindesc aspectele necunoscute, negate sau neasumate de noi înşine. Funcţionarea acestei legi exclude întâmplarea! În câteva tradiţii spirituale care au dedus-o, intuit-o, etc. se repetă aproape obsesiv că, "Nimic nu este întâmplător!".

Accidentele, consecinţele neprevăzute (acţiunea nepercepută şi reacţiunea atrasă neaşteptat), evenimentele neaşteptate apar astfel numai datorită ignoranţei noastre. Mai exact, datorită incapacităţii notorii a minţii noastre de a se subîntinde şi cuprinde ansamblul tuturor factorilor, fizici şi nonfizici, care concură la naşterea unui eveniment, la producerea unui fenomen sau a unei întâlniri.

Lumea pare a fi aproape în totalitate dominată de hazard când, în realitate, este expresia unei armonii incredibile. Oricine va face un efort analitic minim şi corect va ajunge să fie copleşit de certitudinea că tot ceea ce există este aşa cum trebuie să fie. Mintea va fi atât de uimită de evidenta şi desăvârşita potrivire a lucrurilor, aşa cum sunt ele, încât nu mai poate găsi o descriere pentru a exprima perfecţiunea şi frumuseţea acestei experienţe de percepţie.

Totul devine atât de clar încât nu mai este nevoie de alt efort perceptiv şi lumea pare a fi devenit transparentă şi luminoasă şi atât de simplu încât lumea nu poate fi altfel decât pătrunsă şi ordonată de o inteligenţă supremă, aşa cum este.

Mai devreme sau mai târziu, cu toţii vom avea acces la această împlinire. Diferenţa dintre cei care au acces mai devreme şi cei care au acces mai târziu la ţesătura cosmică ultimă este că primii sunt mai apţi să perceapă frumuseţea, armonia, sensul, iubirea sau misterul lumii, inclusiv în împrejurări care par a impune sau a înfăţişa contrariul.

Dar, revenind la "oglinda" noastră, trebuie să vă repet că, universul ne va dirija întotdeauna spre acele medii şi persoane care creează exact acele circumstanţe în care putem experimenta ceea ce încă nu acceptăm în noi înşine, dar a sosit timpul să o facem. Până şi gestul inserţiei selective (realizată chiar de Eul nostru) în această lume, la momentul naşterii noastre aici, face parte din această "dirijare".

Este ca şi cum inteligenţa cosmică ar fi tot timpul cu ochii pe noi, punându-ne constant în faţa sarcinilor noastre de dezvoltare, din dorinţa de a fi împinşi spre "Totalitate", spre "Întreg", spre acel nivel de integrare uşor definibil ca fiind "Unicul", "Unicitatea".

Voi finaliza acest post (nu şi întreaga "expunere" a adultului care nici măcar nu a startat) cu mici exemple care să vă de-a o idee cât de cât despre "oglinda" noastră.

Dacă eşti un tip care încearcă tot timpul să fie calm, refuzându-ţi astfel furia, plasând-o şi tranchilizând-o permanent la nivelul submăştii, vei atrage permanent în viaţa ta oameni furioşi. Aceşti oameni vor oglindi ceea ce tu "conţii" în subconştient, ascunzi în submască, căznindu-te din greu şi cu "pierderi" care depind de cei din jur, să le reprimi.

Ei sunt exact ca nişte oglinzi, dar nu ale Eului tău conştient (ale măştii), ci ale psihicului tău inconştient sau "reţinut" (ale egoului şi/ sau submăştii). Cu cât eforturile/ apărările tale sunt mai puternice, cu atât vor fi create situaţii de viaţă în care tu să fii mai apropriat de asemenea oameni, de asemenea situaţii.

Astfel, fără voia ta, te poţi trezi cu un şef sau coleg de birou irascibil şi chiar violent, după cum te poţi îndrăgosti de o persoană foarte liberă în manifestarea furiei. Dacă eşti căsătorit şi ai o familie, s-ar putea să constaţi la soţie sau la unul din copiii tăi ieşiri de furie necontrolate, inexplicabile. Sau... Dacă eşti cineva care nu acceptă eroarea şi imperfecţiunea, vei atrage spre tine persoane sau întâmplări care te vor scoate din minţi, deoarece numitorul lor comun va fi greşeala, deseori chiar greşeala flagrantă.

Este felul în care Universul te obligă să trăieşti experienţa acestui aspect neasumat de tine însuţi, anume propria ta tendinţă de a confunda ceva, de a te încurca, de a fi inexact sau de o da în bară. Şi tendinţa care o blochezi inconştient se activează mai puternic în afara ta, făcându-te conştient de ea, doar că la cei din jur.

Alt exemplu... Dacă ai o pulsiune sexuală peste medie, în viaţa ta vor apărea oameni care par să nu se gândească decât la sex şi vei trăi tot felul de scene potenţial "fierbinţi", latura pe care ţi-o respingi asaltându-te din exterior sub cele mai diferite forme. Sau... Dacă încerci din răsputeri să fii o persoană educată şi politicoasă, care nu înjură niciodată, te vei pomeni făcând parte dintr-un mediu populat de persoane îndelung exersate în această nobilă artă.

Fără să vrei vei auzi expresii şi aranjamente lingvistice la care nu te-ai fi gândit vreodată, proferate, dacă nu de prietenii tăi, de prietenii prietenului tău sau de adversari. Sau... Dacă nu eşti conştient de propria tendinţă de a-i judeca pe alţii, vei constata stupefiat că asta pare a fi singura ocupaţie a celor din jurul tău (fie şi a celor din mass-media).

În final, nu uitaţi că şi eu sunt o nefirească percepţie "în oglindă"! Aşa că vă rog să îmi iertaţi insinuările, proasta exprimare, greŞelike de tastare sau altele!

Vă urez o zi plină de dragoste şi recunoştinţă (cel puţin, pentru noi creştinii, acesta este rostul zilei de azi)!

P.S.
Buddha nu a fost budist, Iisus nu a fost creştin, Mahomed nu a fost musulman...  Pentru ei singurele religii a fost Înţelegerea, Dragostea şi Recunoştinţa...

Dorin, Merticaru

Introduceţi comentariile Dumneavoastră!


Rating for dorinm.ro