Viața Omului – Adultul (4)

Deci, atât timp cât funcţionează "Legea polarităţii", pardon, "Legea oglindirii", şi nu se poate scăpa de ea (este imposibil acest lucru), se pune problema să te foloseşti de ea şi să o foloseşti în avantajul tău. Această utilizare conştientă, în cazul exemplelor de la finalul postului anterior, se traduce prin conştientizarea şi asumarea imperfecţiunilor, a furiei, pulsiunilor sexuale, etc.

Adică asumarea trăsăturilor şi pulsiunilor pe care le conţii, dar nu le recunoşti decât la cei din jurul tău. Prin asumare trebuie să se înţeleagă a admite, a recunoaşte sau a accepta (atât intelectual cât şi emoţional) că o calitate sau o tendinţă îţi aparţin.

Acceptarea intelectuală reprezintă instituirea caracterului incontestabil al acestei legi la nivel mental, iar acceptarea emoţională reprezintă capacitatea de a simţi caracteristicile sau pulsiunea specifică unui moment de introspecţie dat (nu este suficient să constaţi, să gândeşti că ai manifest ceva, ci trebuie să şi simţi).

Când recunoaşterea intelectuală şi acceptarea emoţională sunt prezente simultan, se poate vorbi despre asumare, iar asumarea îţi pune la dispoziţie puterea de a starta integrarea a ceea ce ai constatat, dacă ţi se pare necesar.

Şi, din clipa în care începi să îţi asumi aspectele neconştientizate, universul nu va mai trimite (încetul cu încetul sau deodată, funcţie de nivelul conştientizării tale, inclusiv datorită principiului inerţiei care funcţionează şi el) acel aspect spre tine.

Din clipa în care o anumită trăsătură este acceptată şi intră într-un proces de integrare, persoanele care reflectau această caracteristică fie dispar pe neaşteptate din viaţa noastră, fie nu o mai manifestă în relaţie cu noi. Asta deoarece, ceea ce accepţi înăuntrul tău, închizându-l sau plasându-l în mască, unde este manifest (chiar şi alterat de integrarea efectuată de noi), nu mai este nevoie să fie creat în afara ta (respectând legea polarităţii).

Deci, scopul a fost atins şi procesul de conştientizare şi de transformare a început. Şi, dacă ai un şef autoritar, după ce începi să accepţi propria tendinţă de a domina, se poate întâmpla ca el să fie brusc schimbat (la propriu sau în comportament, sau tu să îţi găseşti alt şef mai bun şi într-o poziţie superioară (de plată, de apreciere, etc.), sau... multe altele bune pentru tine şi pentru cei din jur, spre care ai acces).

Şi exemplele în acest sens pot continua. Observaţi că, la fel de bine, este posibil ca tu să te transformi şi relaţia cu celălalt să rămână identică. Dacă el sau ea nu sunt capabili să perceapă acea schimbare, viaţa îi va îndepărta, pur şi simplu din mediile tale de contact. Sau, invers, tu vei ieşi gradat din viaţa lor, fără nici un fel de culpabilităţi sau resentimente.

Anumite persoane sau situaţii apar periodic în viaţa noastră deoarece sunt chemate de noi (reciproca fiind, de asemenea, valabilă), mai exact de acele aspecte din noi care, fiind permanent respinse, lucrează la "nivelul" cerinţelor polarităţii, din submască.

De acolo acţionează aidoma unor magneţi, ghidându-ne inconştient spre anumiţi oameni şi evenimente specifice. Nimic nu este întâmplător. Deci, aţi asuma trăsăturile pe care celălalt le întrupează, le manifestă, este ca şi cum te-ai debranşa de la el.

Te vei branşa, desigur, la altcineva, deoarece "stocul" de submăşti este inepuizabil în manifestări şi prezenţă. Însă, pentru aspectul pe care l-ai integrat nu mai ai nevoie de oglindă, de celălalt pol. Persoana care îţi deservea echilibrul va pleca din viaţa ta sau va înceta să se comporte în acel mod cu tine după cum, la fel de bine, tu poţi alege, fără regrete, să nu o mai incluzi în "viaţa" ta.

Deci, se pare că singura dorinţă a creatorului este ca noi să fim întregi, iar asta îl determină să ne trimită, neobosit, persoane care să manifeste puternic aspectele pe care noi le negăm sau refuzăm să le recunoaştem.

Scopul ultim al spiritului nostru este să devină un întreg, motiv pentru care atrage în vieţile noastre tot ceea ce este necesar pentru a trezi sau activa acele părţi adormite sau sechestrate prin adâncurile inconştientului. Dacă chiar aşa stau lucrurile, legea polarităţii serveşte de minune acestui scop, ea fiind, practic, un fel de lege a rezonanţei, deoarece creează situaţii şi pune în legătură persoane între care există afinităţi.

Altfel spus, persoanele care vibrează pe aceleaşi lungimi de undă, indiferent dacă sunt conştiente sau nu, se atrag una pe cealaltă. Uneori atracţia inconştientă este repolarizată în conştient ca respingere. Poţi fi atras de o persoană foarte creativă deoarece ea dinamizează în tine propria ta creativitate dar, la fel de bine, poţi fi atras inconştient de o persoană ... greu de caracterizat dar care te stimulează prin alte pârghii bazate în special pe respingere pentru a-ţi stimula creativitatea.

Lucrurile devin mult mai sesizabile când apare implicarea emoţională. De câte ori te observi astfel implicat este bine să te întrebi: "Ce încearcă acest om să mă înveţe?", "Ce aspect din mine însumi întruchipează?", şi altele asemenea.

Dacă vei şti să răspunzi la aceste întrebări, relaţia ta cu acel om se va armoniza sau traiectoriile voastre vor înceta spontan a se mai intersecta, rămânând doar sentimentul de recunoştinţă pentru acea "implicare".

Dacă n-ai înţeles, perceput ceva astfel încât să ai un răspuns, acel om sau ceva similar va reveni până ce vei înţelege. Şi chiar dacă această repoziţionare se va întinde pe o perioadă mare de timp, aveţi încredere că răbdarea Creatorului este nemărginită şi avem la dispoziţie tot timpul posibil, indiferent câte reîncarnări va solicita asta.

Nu trebuie uitat că: "Nu trebuie să fii "supărat" pe oameni sau situaţii deoarece ambii (tu şi persoanele respective, tu şi situaţiile respective) sunteţi într-o legătură perfectă, neputând exista unul fără celălalt. Să fii singur, fără celălalt, fără cealaltă (situaţie) înseamnă slăbiciune şi chiar anulare".

O altă problemă (manifestare) importantă, în strânsă legătură cu legea polarităţii, este modul cum se proiectează exterior submasca (chiar şi masca), mecanismul prin care sunt atribuite mediului (noneului) caracteristici ale persoanei (eului), tehnic reprezentat de mecanismul psihologic al proiecţiei.

Este o operaţie de expulzare în lumea exterioară a gândurilor, afectelor, impulsurilor necunoscute sau inacceptabile ca apărare de origine arhaică prin intermediul căreia calităţile, dorinţele, pulsiunile pe care nu le cunoşti sau le refuzi la tine însuţi le atribui altora, persoane, lucruri sau altele din mediul înconjurător unui individ reper.

Deoarece suntem fiinţe înzestrate cu subiectivitate, proiecţiile sunt inevitabile în relaţiile noastre cu mediul (persoanele care fac parte din acesta). Este imposibil să stabileşti relaţii libere de proiecţii, dar este perfect să limitezi intensitatea şi amplitudinea acestora (până la eventuala lor anulare).

În plus, dacă nu poţi să proiectezi, adică să-i atribui ceva celuilalt, întâlnirea cu acesta devine dificilă, deoarece el nu este sau nu poate fi conturat, chiar dacă poate reprezenta polul necesar realizării interacţiunii.

Dar, veşti bune, există posibilitatea de a verifica aceste proiecţii, dacă acestea sunt "sănătoase": confruntarea. Atenţie în acest caz la faptul că relaţiile umane sunt cu atât mai sănătoase cu cât trecutul (vieţii curente şi/ sau ale celor anterioare) este mai puţin prezent în "aici" şi "acum".

Cu cât prezentul este mai "colorat" de trecut, cu atât contaminarea cu proiecţii devine mai nesănătoasă prin manifestarea pregnantă a rănilor atrase de acest trecut. Prin confruntare, interpretările inadecvate, care pot duce la relaţii tensionale, pot fi corectate sau retrase, lăsând loc pentru contacte vii, nu în mod necesar pozitive, dar cu siguranţă mai puţin consumptive emoţional, adică debarasate de interpretări, convingeri sau credinţe iraţionale sau false, controlul fiind astfel deviat asupra manifestărilor submăştii şi asupra utilizării înspre ceva util, favorabil.

O particularitate a acestei proiecţii este că ea nu se realizează pe orice fel de ecran (raport de polaritate, persoană). Astfel, persoana asupra căreia proiectezi ceva trebuie să conţină sau să manifeste, într-un anumit grad, trăsătura, dorinţa sau pulsiunea pe care i-o atribui.

Persoana ce serveşte ca ecran de proiecţie dispune măcar de un punct de rezonanţă cu conţinutul psihologic pe care îl proiectezi asupra ei în baza raportului de polaritate. Din acest motiv proiecţiile depind şi mai mult de circumstanţe, chiar dacă acestea există din abundenţă.

Caracteristicile imperfecte din alţi oameni activează aspecte corespondente din noi înşine de care, din diferite motive, nu suntem conştienţi (submasca şi egoul) sau le ignorăm (masca). Astfel, oameni aroganţi vor trezi aroganţa pe care o respingem noi înşine, oameni meschini vor declanşa meschinăria pe care nu o asumăm, oameni servili vor activa servilismul de care ne delimităm.

Toate aceste conţinuturi pe care Eul refuză să le admită vor fi proiectate asupra lor. Proiecţia este semnul că încă nu-ţi asumi responsabilitatea pentru caracteristicile sau impulsurile tale. De aceea, mecanismul sanogen, care permite diminuarea sau slăbirea acestui mecanism de apărare este o mai largă conştientizare a ceea ce eşti, susţinută de un nivel superior de acceptare.

Impulsul, nevoia, dorinţa, calităţile, defectele pe care le proiectezi, toate îţi aparţin şi toate sunt fapte ale personalităţii tale. Nu are nici un rost să le negi sau să te disociezi de ele, deoarece astfel îţi blochezi maturizarea psihologică şi evoluţia.

În schimb te poţi folosi de mecanismul proiectiv pentru a te cunoaşte în "oglinda" formată de cei din jur, pentru na creşte din punct de vedere lăuntric şi a te adapta creativ la mediile tale de apartenenţă, de exprimare a polarităţii, măştile (masca şi submasca) nefiind altceva decât un fel de interfeţe între ego şi exterior (prima expresie a exteriorului fiind propriul trup şi abia apoi fiind vorba despre persoanele "din exterior" sau de exteriorul propriu-zis).

Vom continua cu această oglindire, polarizare sau atracţie, cum este denumită de autorii (cercetătorii, etc.) ce studiază acest fenomen...

Vă urez să cunoaşteţi, să iubiţi şi să fiţi recunoscători toată această săptămână, pentru a putea fi astfel tot restul zilelor rămase în drumul Dumneavoastră!

Dorin, Merticaru