Viața Omului – Adultul (10)

Uite aşa am ajuns să "reţin" poziţii de postare (multă treabă)... Dar, le reţin ca un fel de obligativitate pentru mine în a posta "datoriile". Aşa că, fiţi siguri, voi recupera! Cel puţin până când voi "îngheţa" postările tip blog (inclusiv pe Facebook) deoarece nu văd eficienţa lor comparativ cu menţinerea vechiului meu site (dorinm.ro).

Continuând de la ultimul post voi încerca să finalizez argumentaţiile despre ceea ce putem "culege" observându-i pe cei din jurul nostru. Deci, poate părea bizar sau incredibil, dar Creatorul nu a găsit o cale mai bună pentru a te face atent la paşii evoluţiei tale spirituale decât astfel, să completeze capacitatea ta de "recepţie", introspecţie, analiză, etc. cu reacţiile celor din jur.

Reacţii ce nu pot fi "completate" decât cu efortul tău de adaptare a propriilor tale manifestări şi, astfel, să te oblige la reacţiile proprii care le refuzi din varii motive. Observă ceea ce condamni în exterior, examinează-ţi repulsiile şi fricile nejustificate şi vei afla ce este inacceptabil în tine însuţi, care sunt aspectele cărora le opui rezistenţă fără a le cunoaşte în amănunt.

Pulsiunile neacceptate şi neintegrate sunt continuu oglindite de cei din jur, bătând astfel la uşa conştiinţei noastre. Persoanele care te irită la culme sau te dezgustă, întrupând ceea ce tu conţii dar habar nu ai (sau suprimi eficient), se manifestă cu putere în viaţa ta.

Alungă-le şi ele vor reveni, de cele mai multe ori mai deranjant. Distruge-i şi locul lor va fi repede luat de alţii, foarte asemănători (cel puţin) sau mai eficienţi (în cele mai multe cazuri). Într-un târziu poate vei înţelege că aceste lucruri nu ţi se întâmplă pentru că eşti ghinionist sau blestemat, ci pentru că le atragi inconştient spre tine.

Şi, când îi acuzi pe ceilalţi şi îndrepţi degetul pentru a spune "Tu eşti vinovat de ...", "El este vinovat de ...", "Tu eşti aşa ...", "El este aşa ...", "Tu ai făcut asta ...", "El a făcut asta ..." sau alte variante, priveşte la celelalte degete spre ce indică... Avem de a face aici cu un fel de "regulă a mâinii".

Forma de "manifestare" a acestei reguli este mai simplă decât vă aşteptaţi. Să vedem! Degetul arătător va indica, evident, "ţinta" afirmaţiilor noastre. Dar celelalte? În cele mai multe cazuri celelalte 3 degete de sub arătător vor indica propria persoană (cea care realizează "indicaţia").

Da, avem de a face cu o "responsabilizare" a participării la acea situaţie a celui care indică... Şi, cele trei "indicaţii" semnalizează că: degetul 1, mijlociul, indică "Tot ceea ce s-a întâmplat ţi se datorează ţie, ţi-ai făcut-o singur" (cu un fel de conotaţie subtilă la gesturile obscene care se "semnalizează" cu ajutorul acestui deget), degetul 2, inelarul, indică "Aspectul pe care îl condamni în afara ta este aspectul pe care îl negi la tine însuţi" (cu un fel de conotaţie direct legată de denumirea acestui deget, cel pe care se poartă inelul, cel prin care îţi manifeşti extern o anumită "pretenţie") şi degetul 3, cel mic, indică "Uite pe cine am în puterea mea şi poate rezolva ceva" (cu un fel de conotaţie la afirmaţiile de gen "Îl am la degetul mic", inclusiv la funcţia acestui deget folosit cel mai des la a curăţa murdăria din nas, dintre dinţi şi alte zone ce ne murdăresc)...

Mai rămâne degetul mare care fie este îndreptat, în marea majoritate a cazurilor în sus (spre puterile divine, indiferent de nivelul acestora: Creator, îngeri, spirite, etc.), fie că are o poziţionare "indecisă" când indicaţia se face cu palma în jos sau în sus, sau când degetul este relaxat (atunci având de a face cu altcineva din jurul nostru).

Mai "grav" este când degetul mare "prinde" (cuprinde, strânge) cele trei degete care indică spre noi. Atunci este o indicaţie "furioasă" care vrea să sublinieze vina Dumneavoastră "indicată" de cele trei degete... Sau indicarea respectivei "ţinte" cu mâna relaxată, având relativa formă a unei încercări de a apuca, mai degrabă decât de a indica, poziţie care relevă un individ învins (este vorba despre cel care indică, bineînţeles), care cedează sau care are nevoie de ajutor în reacţiile sale faţă de persoana indicată şi, mai ales, are nevoie de o reacţie concretă din partea lui (căuşul palmei strângând de fapt pe cel cu adevărat şi complet vinovat în situaţia respectivă, adică exact persoana care indică). Interesant, nu-i aşa?

Nu uita! Toate energiile tale vor să se manifeste. Dreptul lor de a se manifesta nu este afectat de numele pe care îl vei atribui, de etichetele pe care le aplici, etc. Puţin îi pasă agresivităţii dacă îi spui că este "rea", sexualitatea nu se sinchiseşte de eticheta de "indecentă", tendinţei de a înşela, profita, etc. nu-i pasă de calificativul de "imorală".

Toate aceste impulsuri întunecate apar în inconştient, fără să ţină cont de ceea ce vrei tu să fii sau să arăţi altora că eşti. Este ca şi cum s-ar naşte în lumea obiectivă prin intermediul tău, ca şi cum ai fi o mamă a lor. Şi cine este mai indicat să aibă grijă de copii dacă nu chiar mama lor (bineînţeles, în mare majoritate a cazurilor)?

Şi, aceşti copii nu sunt nici mari nici înspăimântători. Ei devin mari şi înspăimântători datorită reprimărilor "exersate" în timp. Aceste reprimări sunt ceea ce îi face să crească (ei devin duşmani dacă îi tratezi ca duşmani). Dacă îi îngrijim aşa cum se cuvine vor rămâne la stadiul de copii minunaţi gata să ne ajute în drumul nostru oriunde am fi. Sper că ştiţi că din vechime se spune că, "Cine păstrează copilul din el întreaga viaţă nu va cunoaşte ce sunt limitele"...

Deci, oamenii din jurul tău pe care îi respingi foarte puternic (sau persoane necunoscute, de care afli doar din relatările altora) te pot învăţa lucruri fundamentale despre tine însuţi. Ei sunt asemenea unor poştaşi care îţi livrează scrisori cu mesajul "Iată caracteristica pe care o conţii şi nu ţi-ai asumat-o!".

Apare acum situaţia uşor de descris prin mesajul "Nu trage în mesager!". Este el vinovat pentru conţinutul scrisorii (mesajului)? El doar te pune în legătură cu tine însuţi. Este ca şi cum ai primi scrisori pe care ţi le-ai trimis cu mult timp în urmă (chiar şi din alte manifestări existenţiale ale tale, dar de care ai uitat complet).

Înţelegerea a tot ceea ce am inserat în posturile mele va fi începutul salvării tale. Dar nu prin simpla parcurgere a acestor materiale preluate şi prelucrate de mine de la alţii, mult mai experimentaţi, practicieni, fiecare somitate în felul şi în munca ei.

Ci prin efortul tău de a te descoperi şi de a exersa ceea ce ai descoperit. Din clipa în care ai acces la sensul adânc al acestor întâlniri (cu aceste materiale sau altele, cu tine sau cu aceste persoane greu de suportat din viaţa ta) şi începi să accepţi înăuntrul tău caracteristicile pe care le respingi şi să aplici ceea ce ţi se pare corect ţie (şi evoluţiei tale în această dimensiune), lumea ta va începe să se schimbe. Este ceva perfect natural. Schimbările dinăuntrul tău vor fi reflectate de schimbările din afara ta.

Într-un anumit fel şi în acord cu filozofiile spirituale mai îndrăzneţe, tu eşti creatorul lumii în care trăieşti. Nu în sensul că Eul tău a creat-o efectiv, ci în sensul că fiinţa ta a atras-o spre tine. Poţi fugi de această lume, dar reuşita va fi efemeră.

Oriunde te vei duce, o vei recrea, adică o vei atrage din nou. Este ca şi cum ai fugi de acasă pentru a ajunge sub Turnul Eiffel crezând că acolo chipul tău reflectat în oglindă va fi altfel. Dacă vrei să vezi o altă reflexie, nu ceea ce oglindeşte trebuie schimbat (locul, forma, structura, etc.) ci ceea ce se oglindeşte.

Acesta este principiul din spatele îndemnului "Dacă vrei să schimbi lumea în care trăieşti, începe prin a te schimba pe tine însuţi". Dacă nu-ţi plac sau nu suporţi diferite aspecte ale celor din jur, nu mai reacţiona prin emisia ta de cereri sau pretenţii de schimbare a lor.

Caută să descoperi ce anume din tine oglindeşte comportamentele lor şi pune în practică, pe tine însuţi, ceea ce le ceri lor (mai mult sau mai puţin insistent). Dacă finalizezi această iniţiativă cei din jur vor reacţiona exact aşa cum îţi place şi, mai ales, cum îţi trebuie.

Mai mult, modelul pe care îl oferi le va permite şi lor să se schimbe, dar într-o modalitate mai naturală, mai puţin încărcată de frică, ruşine sau culpabilitate. Şi, mai mult decât atât, dacă ei se schimbă mai lent, faptul că ai învăţat să accepţi o persoană, pe tine însuţi, te va ajuta să accepţi o altă persoană, pe aproapele tău. Şi când ai învăţat să faci asta cu tine şi cu cel de lângă tine, devii mai capabil să practici acceptarea şi cu alţi oameni.

Evaluează-te cu onestitate şi observă câtă energie consumi pentru a nu fi un anumit gen de persoană! Imaginează-te cât de creativ sau puternic ai putea fi dacă i-ai da acestei energii o altă direcţie, adică dacă nu ai irosi-o pentru a controla nevrotic alte energii!

Dacă doar vei fi superficial în acest efort este posibil să te simţi învingător. Dar această victorie nu este decât o mare păcăleală. Ceea ce ai câştigat este doar o iluzie pe care o vei plăti scump până ce vei face totul aşa cum se cuvine...

Oricum nu pot pierde ocazia să vă urez un week-end din cele mai bune!

Dorin, Merticaru