(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……

Fundamentarea „Proto SF – F”

Anii „Iluminismului”, „Age of Reason” și „evoluțiile” SF-F până în 1800

(English)

În episodul anterior (3) se putea trage concluzia că „puteam trece mai departe”, dar am fi sărit peste mulți „pași” importanți ai „Science Fiction”-ului (sau, cel puțin, unele detalii semnificative) în ceea ce ar fi „fundamentarea proto science fiction-ului.

O perioadă de dezvoltare pe care multe păreri „academice” o denumesc a fi „Proto-science fiction în Iluminism și Epoca Rațiunii”…

Perioadă ce va continua, cu statutul de „Proto Science Fiction” până la finele deceniului 30 al secolului XX… Perioadă care „se va finaliza”, forțat de enunțurile „academice”, în ceea ce a fost denumită a fi „Perioada de Aur”… Care „Perioadă de Aur”, conform argumentelor ce le veți descoperi pe parcursul acestei lucrări, ar „demara” abia începând cu anul 2000…

„Zonă” de timp în care „Science Fiction”-ul (fie și „zona” SF-F) cunosc afirmarea deplină a mediilor de propagare, reprezentată de manifestarea comună a „cuvântului scris” (romanul și speciile de subdiviziune ale acestuia), filmul (cinematografie și manifestări compatibile, inclusiv serialele de televiziune cu specific „„Science Fiction” și subgenuri asociate) și jocul video (imaginea interactivă cumulată prin „cuvântul scris”)…

Dar, să procedăm la „argumentarea pas cu pas”… Printr-o „completare” cronologică a abordărilor…

Perioada Iluminismului și a Epocii Rațiunii (aproximativ secolul al XVIII-lea) reprezintă un moment crucial în evoluția gândirii umane și, implicit, în apariția a ceea ce putem numi “proto-science fiction”.

Este acel „moment” (de fapt perioadă) în care, conform analogiei inițiale a acestei „serii” cu dezvoltarea unui individ uman, când „Science Fiction”-ul se află în timpul dezvoltării intrauterine, și vine acel moment plasat între 4 – 4,5 luni de sarcină când, embrionii umani care sunt, fără excepție, morfologic majoritar feminin (doar genele „știu” ce va urma), „procedează” la delimitarea sexuală (prin dezvoltarea individuală, în majoritatea cazurilor, în indivizi mascul sau indivizi femelă)

Revenind, această perioadă, caracterizată de un accent puternic pe rațiune, logică, observație empirică și progres, a pus bazele intelectuale pentru dezvoltarea ulterioară a science fiction-ului modern, bineînțeles într-un stadiu real incipient.

Principalele caracteristici ale „Proto-science fiction”-ului în Iluminism și Epoca Rațiunii sunt reprezentate de:

1. Raționalizarea Explicațiilor: Spre deosebire de perioadele anterioare, Iluminismul a „inițiat” și promovat căutarea explicațiilor raționale pentru fenomenele naturale, în detrimentul explicațiilor mitologice sau religioase (cu impact cart în ceea ce privește o individualizare din ce în ce mai pregnantă între „Science Fiction” și „Fantasy”). „Paranteză” subliniată de realitatea că această tendință s-a reflectat și în ficțiune, unde elementele fantastice au început să fie înlocuite (sau cel puțin justificate într-un mod pseudo-științific) de idei care sunau mai “plauzibil” în contextul cunoștințelor epocii.

2. Fascinația pentru Descoperiri Științifice și Invenții: Progresele în astronomie, fizică, chimie și mecanică au captivat imaginația scriitorilor. În „Epoca Rațiunii” se realizează ruptura „cosmică” Idei precum gravitația universală a lui Newton, descoperirile despre electricitate sau primele încercări de zbor au inspirat speculații ficționale.

Particularizând pentru a înțelege „aportul” acestei „Ere a Rațiunii”, voi face o „paranteză”.

În această perioadă, Galileo Galilei și Johannes Kepler au jucat un rol crucial în promovarea teoriei heliocentrice, oferind dovezi observaționale și teoretice puternice care contraziceau modelul geocentric ptolemeic, dominant de peste un mileniu și asociat cu cosmologia timpului, inclusiv în cazul interpretărilor religioase.

Cu toate acestea, “eliminarea” nu a fost un proces simplu sau imediat, nici realizat exclusiv de Galileo și Kepler, fiind, de fapt, o schimbare graduală de paradigmă științifică, începută de Nicolaus Copernic și continuată de mulți alții.

Mai mult, acceptarea teoriei heliocentrice, în special de către instituțiile religioase, a întâmpinat o rezistență considerabilă, Biserica Catolică opunându-se inițial aceastei teorii, considerând-o în contradicție cu anumite interpretări scripturale, rezultatul fiind realitatea că Galileo a fost condamnat pentru susținerea ei (rețineți, la moartea prin ardere pe rug, considerând „fantezia” acestuia ca fiind un „păcat capital”).

De asemenea, este important de subliniat că modelul ptolemeic, deși integrat în viziunea asupra lumii care includea și aspecte religioase, nu era în sine un dogmă pur religioasă, ci un model științific, deși eronat. Conflictul a apărut atunci când un nou model științific a pus sub semnul întrebării înțelegerea stabilită a cosmosului, având implicații pentru interpretările teologice (care, la acel nivel, aveau și un masiv impact social, politic, cultural, etc).

În plus, deși contribuțiile lui Galileo și Kepler au influențat profund climatul intelectual al Epocii Rațiunii, apogeul acestei perioade, cu accentul său pe rațiune și dovezile empirice, a venit ulterior (comportament similar și în cazul evoluției „Science Fiction”-ului).

În concluzie, Galileo și Kepler au furnizat dovezi esențiale care au subminat modelul geocentric ptolemeic (fiind, de fapt, un fel de act inițiator, considerat sau acuzat a fi „Fantezie”, eretică, ce este „drept”). Totuși, aceasta nu a fost o “eliminare” rapidă sau universal acceptată, nici îndreptată exclusiv împotriva unui “concept al religiei”.

Remarcându-se a fi doar o schimbare complexă de paradigmă științifică, cu implicații profunde pentru înțelegerea universului și a locului omenirii în acesta, conducând la transformări intelectuale și culturale semnificative în timpul și după Epoca Rațiunii.

Un fel de algoritm de dezvoltare destul de similar, după cum veți observa, și cu evoluția „Science Fiction”-ului…

3. Explorarea Societăților Ideale și Critica Socială prin Ficțiune: Spiritul reformator al Iluminismului a condus la o reevaluare a structurilor sociale și politice existente. Timpuri în care ficțiunea a devenit un instrument pentru explorarea societăților ideale (utopii raționale, bazate pe principii iluministe) sau pentru critica satirică a instituțiilor și obiceiurilor existente (proto-distopii).

4. Călătorii Imaginare în Locuri Îndepărtate cu un Scop Explorator: Relatările de călătorie (adesea fictive) nu mai erau doar despre tărâmuri exotice pline de minuni, ci și despre descoperirea de noi forme de organizare socială, sisteme politice sau chiar forme de viață neobișnuite (chiar dacă adesea cu o componentă fantastică).

5. Apariția unui Public Cititor Mai Larg și a Formelor Literare Prozaice: Creșterea alfabetizării și popularitatea romanului au oferit un mediu propice pentru dezvoltarea unor narațiuni mai lungi și mai elaborate, care puteau explora idei complexe.

Într-un episod anterior am subliniat faptul că apariția tiparului a permis propagarea științei vremurilor respective, propagare care s-a „extins” și asupra ficțiunii care constata erorile științifice ale momentului și „propaga” idei ce vor „deveni” deseori „sugesstii științifice neomologate”…

Exemple de “Proto-science fiction” în Iluminism și Epoca Rațiunii (deși eticheta este retrospectivă) ce se pot da rapid:

• „Călătoriile lui Gulliver” (1726) de Jonathan Swift: Deși adesea clasificată ca satiră și fantezie, lucrarea explorează societăți alternative cu reguli și structuri diferite, oferind o critică a societății engleze din perspectiva rațiunii. Călătoriile în țări cu oameni mici sau giganți pot fi văzute ca explorări ale relativității și ale diferențelor sociale extreme.

• Romanele utopice ale Iluminismului: Au existat diverse încercări de a descrie societăți ideale bazate pe principii raționale, deși multe dintre ele sunt astăzi mai puțin cunoscute. Acestea se concentrau adesea pe educație, justiție, guvernare și știință.

• Ficțiuni despre călătorii pe Lună sau pe alte planete (adesea cu elemente fantastice): Pe măsură ce astronomia progresa, au apărut speculații ficționale despre viața pe alte corpuri cerești și despre modalități de a ajunge acolo, chiar dacă adesea amestecate cu elemente fantastice sau naive din punct de vedere științific.

• Romane care explorează consecințele unor descoperiri „științifice” imaginare: Deși mai rare, unele lucrări ar fi putut specula asupra efectelor unor invenții sau descoperiri care nu existau în realitate, prefigurând preocupările SF-ului modern legate de impactul tehnologiei.

Acum, în mod evident, este evident că va fi necesar să analizăm unele diferențe ale perioadei analizate comparativ cu SF-ul modern:

Așadar, este crucial de reținut că această “proto-science fiction” diferă semnificativ de SF-ul modern prin:

• Lipsa unui cadru științific riguros: Speculațiile erau adesea bazate pe înțelegerea limitată a științei din acea perioadă.
• Prezența frecventă a elementelor fantastice: Granița dintre ceea ce am numi astăzi SF și fantezie era încă neclară.
• Scopul principal adesea satiric, filosofic sau politic: Explorarea ideilor științifice sau tehnologice nu era întotdeauna scopul central.

Concluzionând, Iluminismul și Epoca Rațiunii au reprezentat un teren fertil pentru germinarea ideilor care vor sta la baza science fiction-ului modern. Accentul pe rațiune, observație, progres și critica socială, combinat cu fascinația pentru descoperirile științifice și explorarea de noi lumi (fie ele geografice sau sociale), a creat un context în care speculația ficțională a început să se îndepărteze de explicațiile pur mitologice și să exploreze posibilități bazate pe o înțelegere (chiar dacă incipientă) a lumii naturale și a potențialului uman. Această perioadă punând bazele pentru o abordare mai “științifică” a ficțiunii speculative în secolele următoare.

Să procedăm și la elementele „exemplificative” ce se regăsesc în diferite romane ale acelor vremuri (fără a uita că am dat numeroase exemple și în episodul anterior cu privire la perioada Evului Mediu până în anii 1800)

În urma descoperirilor științifice care au caracterizat Iluminismul, mai multe tipuri noi de literatură au început să prindă formă în Europa secolului al XVI-lea.

Lucrarea de ficțiune și filozofie politică a gânditorului umanist Thomas More din 1516, intitulată Utopia, descrie o insulă fictivă ai cărei locuitori au perfecționat fiecare aspect al societății lor. Numele societății a rămas, dând naștere motivului utopiei care avea să devină atât de răspândit în science fiction-ul de mai târziu pentru a descrie o lume care este aparent perfectă, dar fie în cele din urmă de neatins, fie pervers de defecte.

Apoi, de ce nu, ar fi „Legenda lui Faust” (1587) care conține un prototip timpuriu pentru povestea omului de știință nebun…

În secolele XVII și XVIII, așa-numita “Epocă a Rațiunii” și interesul larg răspândit pentru descoperirile științifice au alimentat crearea ficțiunii speculative care a anticipat multe dintre ceea ce ar fi tropii science fiction-ului mai recenți.

Mai multe lucrări au extins călătoriile imaginare pe Lună, mai întâi în Somnium (The Dream din 1634) al lui Johannes Kepler, pe care atât Carl Sagan, cât și Isaac Asimov l-au numit prima operă de science fiction (în acest roman Kepler descrie o călătorie imaginară pe Lună, combinând descrieri științifice și ficțiune fantastică, influențând ulterior genul SF).

În mod similar, unii identifică „The Man in the Moone” (1638) al lui Francis Godwin ca fiind prima operă științifico-fantastică în limba engleză și „Istoria comică a statelor și imperiilor Lunii” (1656) a lui Cyrano de Bergerac.

Călătoriile în spațiu figurează proeminent și în Micromégas (1752) a lui Voltaire, care este, de asemenea, notabil pentru sugestia că oamenii din alte lumi ar putea fi în unele privințe mai avansați decât cei de pe Pământ (romanul este considerat de mulți cercetători ca unul dintre primele exemple clare de literatură science fiction, Voltaire imaginând un gigant extraterestru de pe Sirius care vizitează Pământul). La care se poate aminti și de Candide scrisă de Voltaire (1759)…

Alte lucrări care conțin elemente proto-științifico-fantastice din Epoca Rațiunii din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea includ (în ordine cronologică):

• „Furtuna” lui Shakespeare (1610-1611) conține un prototip pentru “povestea omului de știință nebun”.
• The City of the Sun scris de Tommaso Campanella (1623).
• Noua Atlantidă (1627) a lui Francis Bacon, un roman utopic incomplet.
• Christianopolis scris de Johann Valentin Andreae (1629).
• Margaret Cavendish, „The Description of a New World, (The Blazing-World)” (1666), un roman care descrie o altă lume (cu stele diferite pe cer) la care se poate ajunge prin Polul Nord.
• Discussion of the Plurality of Worlds de Bernard de Fontenelle (1686).
• „The Consolidator” (1705) al lui Daniel Defoe se învârte în jurul unei călătorii pe Lună.
• „Voyages et Aventures de Jacques Massé” (1710) de Simon Tyssot de Patot prezintă o lume pierdută.
• „La Vie, Les Aventures et Le Voyage de Groenland du Révérend Père Cordelier Pierre de Mésange” (1720) de Simon Tyssot de Patot prezintă un Pământ gol.
• „Memoriile secolului al XX-lea” (1733) ale lui Samuel Madden, în care un narator din 1728 primește o serie de documente de stat din 1997 până în 1998 de la îngerul său păzitor, un dispozitiv de intrigă care amintește de romanele ulterioare de călătorie în timp. Cu toate acestea, povestea nu explică cum a obținut îngerul aceste documente.
• „Călătoriile subterane ale lui Niels Klim” (1741) ale lui Ludvig Holberg este un exemplu timpuriu al genului Hollow Earth.
• Journeys of Lord Seton in Seven Planets (Voyage de Milord Céton dans les Sept Planètes) de Marie-Anne de Roumier-Robert (1765).
• „L’An 2500” (1771) de Louis-Sébastien Mercier oferă o relatare predictivă a vieții în secolul al XX-lea.
• „La Découverte Australe par un Homme Volant” (1781) de Nicolas-Edmé Restif de la Bretonne prezintă invenții profetice.
• „Icosameron” (1788) al lui Giacomo Casanova este un roman care folosește dispozitivul gol al Pământului.

Și, în mod evident, exemplele ar fi mai numeroase decât vă puteți imagina…

Da, ar fi un fel de comentariu demn de reținut: „Observați participarea masivă a scriitorilor europeni, ce se vor remarca prin geniul de atunci, numit Jules Verne?” (care va apare ceva mai târziu, operele „descrise” fiind un fel de cumul de alimentare a viitorului „părinte” al „Science Fiction”-ului)…

În final, asemenea unei concluzii, am explorat literaturii Evului Mediu și a perioadei pre-moderne prin prisma conceptelor science fiction moderne, ajungând la conclzia că această perioadă dezvăluie o fascinantă preistorie a genului. De la tărâmurile îndepărtate și automatele rudimentare ale Evului Mediu, la primele schițe de utopii și speculații timide despre călătorii aeriene, sesizând o evoluție lentă, dar constantă, a imaginației umane în direcția explorării „altor lumi” și a posibilităților tehnologice.

Cu toate acestea, abia în efervescența intelectuală a Iluminismului și a Epocii Rațiunii am asistat la o schimbare semnificativă. Accentul pus pe rațiune, observație și progres a oferit un cadru nou pentru speculația ficțională.

Deși încă împletite cu elemente fantastice sau cu scopuri primare satirice și filosofice, lucrările acestei perioade au început să exploreze societăți alternative bazate pe principii raționale, să imagineze consecințele unor descoperiri științifice (chiar dacă imaginare) și să utilizeze călătoriile în locuri îndepărtate ca instrumente de explorare socială și politică.

Această perioadă crucială a pregătit terenul pentru apariția science fiction-ului modern, oferind o bază intelectuală și tematică esențială.

Fascinația pentru descoperirile științifice, dorința de a construi societăți ideale (sau de a avertiza asupra celor nedorite) și curiozitatea față de necunoscut au fost redefinite sub lumina rațiunii, punând bazele pentru explorarea conștientă a implicațiilor științei și tehnologiei asupra societății și asupra locului omului în univers, caracteristică genului science fiction așa cum îl cunoaștem astăzi.

Astfel, „proto-science fiction-ul” Iluminismului nu este doar o curiozitate istorică, ci o etapă vitală în lunga și fascinanta evoluție a unuia dintre cele mai imaginative și relevante genuri literare.

Și „evoluția” noastră va continua!

Merticaru Dorin Nicolae

(Previous)…..(Cuprins)…..(Next)

……