To STUDY - Ficţiune
- Ipotecarea sufletului cuiva
"Ipotecarea sufletului cuiva"
IntroducereCapitolul 1, Scena 1 - Realitatea proiectată
Valurile de percepţii îl făcură
să devină indiferent la tot ceea ce se petrecea… Flash-uri
luminoase puternice lăsau urme clare ce păreau să se suprascrie…
La un moment dat se amuză la ideea că ar fi un fel de carusel…
Un fel de lanţuri de lumini ce dădeau impresia unui carusel…
Asemenea multora din amintirile sale legate de copilărie…
Cert, fluxurile sale nu erau
prea liniştite… Se concentră dar totul era indiferent la
dorinţele sale… Asemenea unui vis care îşi vedea de evenimentele
sale… Chiar distrându-se pe seama sa…
Mda, percepţii umane,
concluzionă în zeflemea… Sau materiale?!? Contează?!? încercă el
să se delimiteze de confuzia ce se amplifica. Concentrează-te pe
ceea ce eşti acum, ca reper în timpul şi dimensiunea ce te
interesează! veni o idee de undeva. Lasă ceea ce ar fi trecutul,
lasă ceea ce ar fi viitorul!
Acum! Da, acum! Un exercițiu de
realitate proiectată…
Dar simţi doar cererile celor
din valurile de percepţii… Multe cereri… Greu de identificat…
Consiliul era predominant…
Ce era de gândit legat de
Consiliu a fost gândit. Până şi în manifestarea directă, de
interacţiune, îi anunţase pe cei prezenţi că…
Asta era! Se concentrase pe
legătura cu Esenţa! Avea nevoie de stabilizarea fluxurilor sale
şi dorea să identifice elementele majore de destabilizare ce
păreau să se manifeste, să îşi închidă contradicţiile.
Se concentră şi elimină rând pe
rând toate emisiile incerte, nelegate de ceea ce ar fi
manifestarea în Esenţă… Dan renunţă cu greu la a-l tulbura…
Atma… Corasdo… Ajunge! se pomeni concluzionând aproape de un fel
de status de furie.
Şi totul dispăru într-un fel de
piuit ce plecă de la o tonalitate gravă spre un ţipăt ascuţit,
scurt, surd.
Dintr-o dată simţi linişte. Da, reuşise. Acum era numai el împreună cu amintirile strict legate cu el. Este momentul căutării.
Dintr-o dată simţi linişte. Da, reuşise. Acum era numai el împreună cu amintirile strict legate cu el. Este momentul căutării.
- Noi suntem aici, percepu din
întreaga Esenţă. Acum eşti şi tu… Ştii de ce ai venit, nu ştii
cu ce vei pleca.
- Asta pentru că nu am venit
pentru ceva anume. Pur şi simplu am un fel de percepţie generală
de oboseală… Da, am obosit să tot caut soluţii… Să înţeleg ce
vor numai şi numai alţii… Vreau linişte! Vreau să am timp să îmi
clarific percepţiile. Percepţiile mele…
- Dar pentru asta exişti, pentru
asta te manifeşti aici şi acum, îl întrerupse Esenţa, sau un fel
de voce a raţiunii…
Nu încercă să delimiteze despre
ce era vorba, să îşi de-a seama care ar fi esenţa mesajului.
Simţi că este bine să se conformeze acestei linii logice, de
percepţie…
- Eşti o mică parte a
întregului, a mea, a Esenţei. Aşa cum şi eu sunt a mică parte a
unei alte Esenţe… Un ecou… Cu un scop bine definit, cu un grup
de contradicţii ce ţi s-au atribuit pentru a le închide…
Eventual pentru a le dezvolta…
- Ajunge! emise evident iritat.
Adevărul îl ştiu, soluţiile de continuitate le ştiu. Dar, am
obosit. Simt dorinţa clară de a acţiona numai şi numai pentru
mine. Am nevoie de liniştea meditaţiei… Nu mai vreau să am de a
face cu neliniştea logicii… A paşilor impuşi de necesităţile
mele de a acţiona la elemente externe mie…
- Am mai discutat despre asta,
interveni Esenţa. Perseverenţa ta în a aborda elementele
definitorii nu rezolvă problemele. Uiţi mereu…
- Da, da, da!!! interveni din ce
în ce mai iritat… simţind nevoia de a controla dialogul…
monologul sau ce era ceea ce percepea… pentru a nu ieşi din
vibraţia fluxului. Sunt în aceste manifestări pentru a închide
contradicţiile celor ce interacţionează direct cu mine, la
nivelul meu de manifestare… Evident! Dar am obosit…
- De ce?!? Caută să dai un
răspuns! Primul care se va contura este cel mai evident, cel mai
important…
- Nu mai vreau să particip la
acest lanţ al compromisurilor, al datoriilor altora, permanent
în dezvoltare… Za după za, manifestare după manifestare… Apoi să
refac cursul manifestărilor plecând de la prima za care cedează
fiind obligat să aleg doar o parte a lanţului ce și-a încheiat
manifestarea ca întreg… Sau să fiu obligat să nu aleg şi să am
grijă de ambele capete ale lanţului rupt… Mereu şi mereu
dependent de doar o za cu deciziile şi acţiunile ei…
- Dar există alegerea, percepu
de undeva…
- Ce alegere poate fi asta?!?
emise surprins de nonsensul acelei percepţii. Alegerea a ceea ce
au decis alţii?!? De fapt o singură componentă a acestui grup de
manifestare, offf, lanţ, cum l-am perceput şi delimitat în
această simulare de analiză?!?
- Şi, dacă tot eşti descurajat
de aceste manifestări, doreşti să devii şi tu o astfel de za, un
fel de individ ce renunţă?!?
- Nu, niciodată! Pot spune că
asta urăsc… Vai, am ajuns la manifestarea egoului… Rezidenţe
clare… Care nu îmi aparţin dar la care achiesez… Ca misiune sau
ca manifestare?!?
- Atunci?!? solicită ironic
Esenţa. Alege! veni o nouă emisie în liniştea atrasă de surpriza
concluziei anterioare.
- Am ales deja… Mi-am retras
manifestările doar în mine şi în unicul recipient, în Mircea
Dan… În efortul de a concentra manifestările mele în cât mai
puţine direcţii… Nu mai am alte manifestări.
- Nu cumva aceasta ar fi clar o
manifestare de ego?!? Tu şi doar tu, eventual şi cu Dan?!? Ori
tu ştii că egoul reprezintă o delimitare clară faţă de acţiunea
globală, eventual de acţiunea particularizată în care te
manifeşti ca recipient, ca Dan.
- Păi, de câte ori să subliniez
că m-am săturat, că am obosit şi… Şi cursul său logic se opri
fără posibilitate de continuitate.
- Vezi, nu poţi continua ideea!
Încalcă flagrant ceva definitoriu, de fapt… Nu te poţi delimita
la o singură manifestare. Egoul, percepu concluzia destul de
deranjantă. Nu ar mai fi fost nevoie de manifestare printr-un
container, veni o nouă concluzie… asemenea unui reproş. Tot
parcursul tău de retragere din interacţiunile cu celelalte
persoane, grupuri, nu au făcut altceva decât să amplifice
acumulările energetice de manifestare. Uite, să trecem la
elemente distincte! Mai devreme ai perceput ca un fel de urgenţe
liniile consiliului, ale Atmei şi ale lui Corasdo. Fără a uita
primordialitatea lui Dan.
- Consiliul este bine delimitat
ca structură şi manifestare, interveni iritat pentru a elimina
rapid punctele de analiză ce i se păreau inutile. Corasdo, la
fel…
- Dar ce facem cu Atma?!?
- Nu prea am de gând să dau
atenţie la orice solicitant. Indiferent de avantajele ce pot
apare din asta. Nu am parte de manifestare pentru a avea
avantaje, nu am contradicţii…
- Afară de ego, îl întrerupse un
nou gând, pe cât de enervant pe atât de descurajant. Nu înţelegi
că indiferent de nevoile de suport în închiderea contradicţiilor
entităţile ce vor interacţiona cu tine o fac pentru propriul
avantaj?!? Ceva asemenea unei bănci ce creditează dar solicită o
ipotecă din care să îşi asigure câştigul şi nu garanţia că va
recupera împrumutul?!?
- Asta este un fel de bază a
manifestării în entitate, ca şi container. Fiecare trebuie să
aibă o garanţie, o ipotecă de la cei din jur. Aşa cum cei din
jur vor avea ipoteca lor. Altfel nu se poate realiza
manifestarea…
- Deci, interveni ironic acelaşi
curs logic, acelaşi gând, tu nu poţi acţiona fără a intra în
regulile jocului la care participi. Simpla ta prezenţă în el
reprezintă acordul tău de conformare la reguli. Entităţile cu
care interacţionezi au nevoie de ipotecă pe tine. Sau, cum ne
descriu recipientele, este necesar să se manifeste ipotecarea
sufletului cuiva. Nu contează că tu nu ai nevoie de garanţii.
Eventual că, oferi garanţia maxim imaginabilă. Câștigul este
astfel asigurat și nu o garanție a evenimentelor.
- Să înţeleg că sunt obligat la
a accepta ipoteca sufletului cuiva… Al meu sau al altuia?!?
- Asta este esenţa puterii pe
care o ai. Puterea este dată pentru a fi împărţită şi nu pentru
a fi manifestată. În cazul tău apare şi nuanţa renunţării la
ego, la independenţa iluzorie atrasă de puterea deţinută. Nuanţă
pe care nu prea o accepţi…
- Asemenea esenţei esenţelor, a
Unicităţii, a Prezenţei, asta ar fi concluzia, nu-i aşa?!? Chiar
Prezenţa este prima care şi-a ipotecat sufletul ramurilor sale.
Ideilor sale, contradicţiilor sale, sau cum doreşti să
consideri. S-a ipotecat lui… De aceea cea mai bună descriere ar
fi ipotecarea sufletului cuiva… Al cui nu prea mai contează…
- Aceasta este manifestarea
principală a hologramei globale...
- Mda, ipotecarea sufletului
cuiva... De ce mă plictisesc singur gândind toate acestea?!?
Este evident că şi cel care cere ipotecă şi cel ce acceptă
ipoteca vor fi legaţi permanent unul de celălalt. Indiferent de
ceea ce se poate interpreta că va urma, pe toată durata pactului
şi, de multe ori, mult după aceea.
- Caută să revii la ceva
concret, la interacţiunile de primă percepţie, la containerul
tău Dan, la Consiliu, Atma şi Corasdo! Acestea sunt primele tale
cerinţe.
- Da… Clar… În cazul consiliului
ne confruntăm cu un curent energetic masiv ce destabilizează
fluxul… Cursul pe care s-au concentrat acţiunile generale de
atât de mult timp din cel al recipientelor... Este greu de
intuit ceea ce va urma şi nici nu suntem sprijiniţi în a
înţelege cât de cât despre ce este vorba…
- Şi, dacă ai şti ce urmează ai
închide o contradicţie? simţi opoziţia gândurilor sale. Nu ai
trăi-o şi doar te-ai conforma?!? Valoarea descoperirii
adevăratei tale existenţe nu ar închide contradicţiile?!?
- Ştiu toate aceste lucruri.
Solicitarea, dorinţa de clarificare se naşte strict dintr-un fel
de imposibilitate de a intui ceea ce urmează şi…
- Aşa este, din teamă de a nu
greşi. Ai simţit răspunsul şi lipsa sensului de a mai continua…
Egoul…
- Dar asta simt şi ceilalţi
membri ai consiliului şi… Aşa este… Mi-am dat seama… Am muncit
atât de mult, ne-am implicat atât de puternic şi acum ne este
teamă de sensul rostului implicării noastre… Sau al lipsei de
sens…
- Şi nu uita că voi sunteţi
ipoteca tuturor entităţilor din acest timp şi această
dimensiune. Fără ei nu aveţi nici cea mai vagă şansă de…
- Hei, gânduri nebune, ştiu ce
sunt şi ce am de făcut! emise plin de furie. Gata! Doar
recipientele au această slăbiciune, minţi nebune, asemenea unei
maimuţe bete, cum ei înşişi se lamentează. Concentrare! îşi
solicită, pentru a câta oară. În cazul consiliului m-am lămurit.
Suntem prea dependenţi de deciziile celorlalte entităţi ca să ne
mai chinuim să găsim un sens, un rost. Simt doar că stă să se
întâmple ceva superior nouă, superior intereselor noastre,
rezolvării contradicţiilor noastre… Ba nu, simt altceva. Este
deasupra a orice un fel de alt interes, dar câştigul nostru este
mult superior celorlalţi. Ciudat! concluzionă căutând să închidă
proiecţia.
- Nu este nimic ciudat… Sensul
percepţiei este altul… Voi sunteţi ipoteca cuiva, ceilalţi sunt
ipoteca voastră… Din analiză nu poate rezulta decât avantajul
vostru, indiferent de reacţiile voastre, ca grup sau, poftim,
consiliu.
- Bine, bine!!! Să mai văd
despre ce ar fi vorba legat de Atma?!? Mi se pare fără sens atât
timp cât Dan al meu are şanse foarte mici de tangenţă la
rezultatul acţiunilor lor de moment.
- Dar cum rămâne cu Corasdo?
Tangenţa directă la el îl poate afecta mai mult decât poate
permite o poziţionate de relativă indiferenţă. Şi, prin el…
- Pe Dan al meu… Pe mine,
interveni forţat la a concluziona…
- Să o contactăm, să vedem ce
putem pune la punct de comun acord!
- Uiţi poziţia mea de suport
pentru Dan?!? El trebuie să emită pretenţii. Corasdo este
suport, la rândul lui, pentru Dan, dar el s-a complicat şi cu
poziţia de suport pentru Atma… Intervenţia mea este pe cât de
ne-necesară pe atât de greşită.
- Offf, la ultimul consiliu ţi
s-a cerut suportul… Ai uitat!
- Nu, dar nu simt că asta ar fi
o soluţie, cel puţin momentan. Dan al meu, asemenea elementelor
globale, este în faţa unor schimbări semnificative a modului său
de viaţă. Atma, la fel… Corasdo este punctul de echilibru,
asiguratoriu solicitat de prezenţele recipientelor noastre. O
înţelegere cu Atma ar destabiliza manifestările ei directe,
neinfluenţate. Corasdo a subliniat clar acest lucru.
- Până şi eu simt că Atma ar fi
punctul optim de inserenţă, de intervenţie.
- Şi eu am luat decizia clară,
indubitabilă, incontestabilă, că nu voi acţiona decât la
momentul oportun. Nu voi pregăti nimic, absolut nimic. Au
destule acţiuni de iniţiat şi de dus la bun sfârşit. Din câte
pot jalona ca atu în această decizie este necesitatea ca Atma să
aleagă recipientul final, cel cu care îşi va continua partea cea
mai importantă de evoluţie.
- Chiar nu simţi destabilizare
în acest sens?!?
- Evident că simt.
Destabilizarea este deja atotprezentă. De ce ar avea cea mai
vagă şansă toate recipientele implicate, cu entităţile lor cu
tot, să se izoleze de ansamblul care evoluează astfel?!? Asta
este, destabilizare… Timpul recipientelor, modul lor de
manifestare, oferă mult prea puţine oportunităţi de intervenţie
pentru a putea interveni real, concret, corect. Nu am cum să mă
irosesc în tentative de clarificare. Cea mai bună clarificare
este trăirea directă. Şi, pentru ca eu să am un fel de
posibilitatea de evaluare şi influenţare, am nevoie de această
trăire directă…
- Corect. Am ajuns la o
concluzie clară. Aştepţi să vezi cum se materializează trăirea
directă şi atunci vei decide…
- Poate?!? gândi simţind o
siguranţă imposibil de a nu percepută, izolată la percepţie
clară, chiar dacă totul pare manifestarea unei îndoieli.
Reperele sunt clare… Dan, de pe poziţia de container al meu,
consiliul… Nu, consiliul este filtrul apei din acvariul în care
vom înota… El nu este o prioritate reală… Este doar manifestarea
mea în cererile de acţiune ce apar prin apartenenţa la acest
consiliu… Chiar dacă sunt considerat a fi adevăratul lider al
lui… Corasdo este asemenea mie şi intră în sfera mea de interese
reală doar dacă… Da, el este, de asemenea, secundar… Ca şi
consiliul…
- Mai rămâne doar…
- Atma…
- Concluzie finală?!?
- Dan, ca recipient al meu şi
Monique cu Lily ca recipiente ale Atmei. Am perceput mereu că am
venit la a ajuta şi să ajut doar pe cine îmi cere ajutorul. Atma
m-a identificat foarte rapid dar nu prea a existat vreo linie de
corelare. Abia după ce l-a convins pe Corasdo au început să se
nască puncte de intersecţie… Dar şi acelea destul de ciudate…
Născute doar pe accepturile colateralilor implicaţi, cum ar fi
Aurel, Fran… Offf, ce rost are să continui logica?!? Am luat și
reluat în considerare toate aceste elemente de nenumărate ori…
- Dar Corasdo va fi cel care va
declanşa implicarea. Pe orice variantă evolutivă el este în acel
punct în care poate iniţia toate aceste evoluţii…
- Simt că evoluţiile sunt deja
declanşate şi fără intervenţia lui… El poate „cizela” unele din
aceste evoluţii, permiţând celor direct implicaţi să aibă
oarecare avantaje… Atât doar…
- De ce eşti atât de sigur?!?
- Pot fi multe, multe inserenţe.
De exemplu, tu cel care intervii în energia noastră, în
manifestările noastre, tu cel care citeşti aceste rânduri, ce
părere ai, să rămân concentrat pe linia recipientului meu,
Mircea Dan, sau să intervin în energiile Atmei, în cele ale
recipientelor ei… Scuze, de fapt doar a unui container, cel al
lui Monique Touran. Poate voi avea oarecare posibilităţi pentru
a participa activ şi în cazul lui Lily Touran dar nu văd cum
este posibil la acest moment… În fond sunt surori gemene… Poate
nu sunt atât de mari diferenţele dintre vieţile lor.
- Aşa este, interveni un alt
gând, poate că totul este mult mai simplu pe măsură ce avansăm
în trăirile lor… În fond este vorba despre aceeaşi entitate,
Atma…
- În fond ai posibilitatea de a cunoaște unele lucruri despre aceste persoane... Poți citi scena 2, urmând instrucțiunile de final pentru a “beneficia” de unele detalii despre Mircea Dan… Sau, poți citi scena 3 pentru unele detalii despre Monique Touran.
- În fond ai posibilitatea de a cunoaște unele lucruri despre aceste persoane... Poți citi scena 2, urmând instrucțiunile de final pentru a “beneficia” de unele detalii despre Mircea Dan… Sau, poți citi scena 3 pentru unele detalii despre Monique Touran.
- Hei, gata, concentrare! Tu,
dragă cititorule, dacă nu doreşti detalii despre personajele
principale și preferi intuitiv păstrarea liniei evolutive a lui
Dan, citeşte capitolul 2 şi urmează instrucţiunile de final de
capitol. Dacă doreşti linia lui Monique ”sări” la capitolul 3 şi
urmează instrucţiunile de final de capitol. Sau, dacă eşti un
curios, citeşte tot şi vei decide ce capitole, linii, acţiuni,
idei, etc vei urma! La revedere! Simt o chemare și trebuie să te
părăsesc momentan...
- Dragă cititorule, iartă-l pe Iryu, interveni Prezența imediat ce Iryu ieși din flux. Așa este el, mai direct... Acum hai, ascultă-i sfatul!
- Dragă cititorule, iartă-l pe Iryu, interveni Prezența imediat ce Iryu ieși din flux. Așa este el, mai direct... Acum hai, ascultă-i sfatul!
Dorin M - 02 octombrie 2019
Notă Dorin M:
La finalul fiecărei scene veți putea accesa,. după voia
Dumneavoastră, această structură denumită de mine
”Sugestii”, prin click/ tap pe linkul ”Sugestii”.
Aici veți putea vizualiza, parcurge, etc:
1. Rezumatul scenei ce tocmai ați parcurs-o, dar, prin cumul, și rezumatul tuturor scenelor ce le veți parcurge;
2. Obiective - Locul unde vor fi consemnate liniile de acțiune (poveste) active... Da, inclusiv cele care au fost deja închise.
3. Personaje/ Caractere - Evident că este vorba despre o prezentare a personajelor/ caracterelor ce au apărut în scena curentă, dar și a întregii evoluții a acestora pe măsura parcurgerii textului.
4. Locații - Aici vor fi prezentate locațiile unde se desfășoară acțiunile din textul parcurs curent dar și global (evident pe măsura parcurgerii). În text, deseori nu există posibilitatea de a da detalii complete dar aici, încetul cu încetul, ansamblul se va forma mai detaliat, mai concret.
5.Obiecte/ Acțiuni/
Situații - Fiind vorba despre o poveste sci-fi este
evident că vor apare obiecte, acțiuni, situații ce trebuie
descrise. Asta deoarece, în povestea propriu-zisă acestea
nu pot fi descrise deoarece ele sunt ceva normal pentru
personaje. Ei bine, aici este locul în care acestea vor fi
descrise.
