Primul pas al energiei - Primii atomi

Autor: Merticaru Dorin

Revenind la „Big Bang”, la acest moment, oamenii de ştiinţă ne "spun" că, la acest moment al expunerii mele, universul avea o secundă de viaţă.

Un univers plin de particule primitive care încep să se "asambleze" în primii atomi. Suplimentul de energie furnizat de interacţiunea dintre materie şi antimaterie este "motorul" acestui proces în condiţiile interacţiunii directe cu materia întunecată.

Oamenii de ştiinţă ne spun că universul, la acest moment, al Creaţiei, încă se extinde deosebit/ incredibil de repede şi redistribuirea energetică necesară umplerii volumului în expansiune duce la răcirea efectivă şi începerea procesului de asamblare a primilor atomi.

După părerea mea şi a altora, universul avea volumul actual şi se răceşte, pur şi simplu, prin apariţia distorsiunilor spaţiu-timp şi, ca rezultat, a gravitaţiei precum şi prin pierdere de energie (entropie) şi/ sau prin „transfer” energetic în formarea materiei aşa cum o ştim noi acum (care, astfel, nu este un rezultat al Creaţiei ci, un reziduu al Creaţiei).

Oricum ar fi, universul se răceşte (transferă energia undeva, în ceva) şi, astfel, apar primii atomi ai primelor elemente cunoscute (după 380.000 de ani de evoluţie, afirmă cercetătorii).

Primul care se formează fiind hidrogenul – H, număr atomic „1” – masă atomică 1,008 (şi apoi se presupune că, în următoarele trei minute de existenţă ale universului apare heliul – He, număr atomic „2” – 4,003, apoi litiul – Li, număr atomic „3” – 6,941, prin combinarea H sau prin „adăugire” la ceea ce exista – numărul atomic reprezentând numărul de protoni din nucleul atomic, cel ce defineşte elementul chimic). Prin fuziune sau simpla acumulare energetică, imensă încă în acele timpuri.

Oamenii de știință au calculat că aceste procese au început după ce universul avea aproximativ între 3 și 4 minute de existență, temperatura era de aproximativ 900 de milioane de ⁰K și protonii și electronii se puteau combina stabil, în proporție mai mare de 50+1%.

Atunci, noii atomi de deuteriu (Hidrogenul monoatomic, un proton și un electron) au putut supraviețui destul de mult pentru a interacțiunile să poată duce la formarea atomului de heliu.

În esență, la acele momente, întregul univers acționa așa cum o fac și stelele din ziua de azi, existând condițiile de a fuziona elementele chimice simple, reprezentate de H (majoritar), He și puțin Li (litiu).

Apoi, la 4 minute după „Big Bang”, temperatura a scăzut prea mult pentru a se mai fuziona elemente noi, întregul univers încetând să mai fie o fabrică de fuziune, acesta devenind rece, asemănător condițiilor din ziua de astăzi.

Din acest moment, Universul va fuziona elemente noi numai și numai în centrele stelelor ce se vor forma din acest moment pe întreaga durată de existență cunoscută.

În sprijinul acestor afirmații stă faptul că, la momentul actual, pe lângă hidrogenul aproape atotprezent în univers, există o cantitate mult prea mare de heliu care să poată fi explicată prin fuziune stelară.

S-a calculat că toate generațiile de stele care au putut produce heliu de la „Big Bang” nu pot produce cantitatea mult mai mare de heliu existentă la acest moment în univers, de patru ori mai mare. În plus, chiar și cele mai îndepărtate galaxii (a se interpreta cele mai vechi) prezintă cantități semnificative de heliu.

La aceste momente, de creare a primilor atomi, universul nu arăta nici pe departe aşa cum îl ştim noi. El arăta asemenea unei supe lăptoase (la propriu) de atomi şi electroni.

A urmat un proces de "atomizare" continuă a materiei, de agregare a acesteia în atomi, pe fondul temperaturilor încă mari și pe fondul finalizării interacțiunilor materie-antimaterie. O agregare care se păstrează în materia din actualul univers şi care oferă un adevărat paradox oamenilor de ştiinţă.

Acest paradox este reprezentat de faptul că, la nivel atomic şi subatomic se menţine dezordinea iniţială, a primei secunde de viaţă a universului (mişcarea browniană) dar, cu toate acestea, la nivelul perceptibil ("macro") al materiei, totul este atât de ordonat şi de perfect...

Teoria corzilor, care are la bază şi cercetările lui Theodore Kaluza, pune în ordine acest mic haos (şi bazele fizicii cuantice) chiar dacă, pentru asta, este necesară o "sumă" de 10 universuri existenţiale. Dar, despre asta, mai târziu!

(Prelucrare Postare 30 ianuarie 2015/ 2017/ 2020 dorinm.ro și blogul de pe wordpress)

Dorin, Merticaru

|Materie și materie întunecată|
-Primii atomi-
|Universul actual|