Primul pas al energiei - Universul actual

Autor: Merticaru Dorin

 Și am ajuns la „pragul” primilor 380.000 de ani de la „Big bang”...

După cele 4 minute descrise anterior a urmat această perioadă, până la 380.000 de ani de după „Big Bang, în care universul a continuat să semene cu interiorul unei stele. A rămas fierbinte și opac, radiația fiind împrăștiată de la o particulă la alta, fiind prea cald ca electronii să se asocieze stabil la un nucleu.

Această imagine relevă că, universul nu este "continuu" din punct de vedere al distribuţiei materiei, existând zone de condensare a acesteia, unde vor apare stele, galaxii, etc. şi zone unde nu este nimic şi va apare numai "spaţiul gol"/ vidul (materie întunecată).

Şi, tocmai aceste diferenţe de distribuţie au permis "condensările" de materie care să "atragă" forma actuală a universului (prin acţiunea undelor gravitaţionale, eventual a distorsiunilor acesteia). Mai pe înţelesul tuturor, această imagine ne arată că universul, la vârsta de 380.000 de ani, după cum ne spun cercetătorii, era ca şi acum, dar mai "în ceaţă". Să revenim!

Acest termen, "mai în ceaţă", l-am folosit deoarece materia era distribuită în nori imenşi de H, He şi Li, urmând o perioadă de încă 200 milioane de ani până ce gazele din aceşti nori să se "atragă" (deci exista gravitaţie ca rezultat al distorsiunii spaţiu-timp).

În această perioadă temperatura scade la aproximativ 3.000 ⁰K și densitatea nucleelor atomice la aproximativ 1.000 pe centimetru cub, electronii și nucleele reușind să se combine și să formeze atomi stabili ^*1.

Astfel, fără electroni liberi care să împrăștie fotoni, universul devine transparent.

La acest moment se confirmă prin măsurători acceptate general că, materia obișnuită (în principal protoni și neutroni) reprezintă 4,9% din densitatea totală a universului, materia întunecată plus materia normală adaugă până la 31,5% din densitatea totală, iar restul de 68,5% reprezintă energie întunecată.

Acesta este universul nostru material, doar 5% din masa totală, masă reprezentată de toate tipurile de materie existentă.

A mai fost nevoie de mult timp şi, la un miliard de ani după Big Bang, s-au format primele galaxii, proces care a continuat şi în următoarele 8 miliarde de ani.

Apoi, cu aproape 5 miliarde de ani în urmă, într-un colţ liniştit al unei galaxii (Calea Lactee) se aprinde Soarele. Deci, la 9 miliarde de ani de la „Big Bang”, micul nostru sistem solar începe să prindă contur.

Există unele certitudini că, în acest interval de 8 miliarde de ani, ar mai fi existat o stea ”Solară” care și-a finalizat ciclul evolutiv și a explodat ca supernovă, Soarele actual fiind considerat a fi de minim generația a doua, format din resturile primei stele din zona sistemului solar. Dar vom da unele detalii ceva mai târziu.

Totuşi, cercetătorii omit lucruri foarte importante, din punctul meu de vedere. Toţi "studioşii" ştim că elementele atomice "mai grele" (mai grele decât H, He şi Li) se formează în anumite condiţii de presiune, temperatură, etc. ce se întâlnesc numai în interiorul stelelor.

Este nevoie de un mediu masiv energizat, după cum prezentam anterior, de presiuni imense care să permită existenţa protonilor liberi şi „strivirea” până la combinare a nucleelor atomice pentru a forma elemente chimice „mai grele” (Be, număr atomic „4” – masă atomică 9,012, B 5 – 10,61, C 6 – 12,01, N 7 – 14,01, O 8 – 16,00, etc, fapt regăsit şi la nivelul masei atomice, H aproximativ 1, He aprox. 4, Li aprox. 7, Be aprox. 9, B aprox. 11, C aprox. 12, N aprox. 14, O aprox. 16, etc).

Dar, în esență, iată de ce se consideră că Soarele nostru ar fi de cel puțin generația a doua, existând atât hidrogenul necesar pentru aprinderea acestuia cât și materia grea ce constituie planetele, asteroizii, norul lui Oort, etc.

(Prelucrare Postare 30 ianuarie 2015/ 2017/ 2020 dorinm.ro și blogul de pe wordpress)

Dorin, Merticaru

|Primii atomi|
-Universul actual-
|O altă energie|