............

               Cambia (trata - bill of exchange).

          Elemente generale

          Scontarea şi reescontarea

            Datorita faptului că permite operaţiunile de scontare, cambia devine un instrument bancar. Scontarea este operaţiunea prin care posesorul cambiei obţine de la o bancă comercială, înainte de scadenţă, suma înscrisă în titlu (valoarea nominală), diminuată cu dobânda aferentă sumei din acel moment până la scadenţă, plus un comision al băncii (numită bancă de scont) numit scont (formula cel mai des folosită pentru calculul valorii de scont este: S = V - (V*Ts*n)/ (360 * 100) în care S este scontul, V este valoarea cambiei în momentul scadenţei, inclusiv dobânda, dacă este cazul, Ts este taxa de scont, exprimată în procente pe an iar n este numărul de zile rămase până la scadenţă).
            Reescontarea este operaţia efectuată în momentul în care băncile comerciale preschimbă cambiile care le deţin în bani, la banca centrală, unde se percepe taxa oficială a scontului, influentând astfel nivelul general al ratei dobânzii (după 1971, reescontul a început să joace un rol important în reglarea ratei dobânzii).

          Scadenţa cambiei

            În ce priveşte scadenţa (termenul de plată) aceasta poate fi indicată în mai multe feluri în cambie (fapt care induce şi specificul cambiei), după cum urmează:
- scadenţa "la vedere" apare în cazul în care posesorul cambiei (beneficiarul) o poate prezenta la încasare în orice moment de la data emiterii, iar trasul trebuie să o plătească în aceeaşi zi. De reţinut că acest tip de scadenţă are o perioada de prescriere de un an de zile calendaristic (pentru România - fiecare ţară având reglementat acest timp de prescriere), motiv pentru care se consideră că trata este un mijloc de creditare pe termen scurt (mai ales ca forma cea mai des utilizată este trata cu valabilitate de 90 de zile);
- scadenţa "la termen" (la un anumit termen de la prezentare), respectiv la un anumit număr de zile de la data acceptării de către tras (sau a protestului de neacceptare);
- scadenţa "de valabilitate" (la un anumit termen de la data emiterii) când este importantă perioada de valabilitate menţionată expres a cambiei, valabilitate care nu elimină acceptarea de către tras sau alte proceduri cambiale ci ce constrânge a se desfăşura într-un timp prestabilit;
- scadenţa "fixă" (la o data fixă) când textul/ condiţiile cambiei cuprinde ziua, luna şi anul în care se face plata.
            Plata cambiei se face când este înaintată la plată fie trasului, fie băncii la care a fost domiciliată (deoarece cambia circula de la un posesor la altul, sub diverse condiţii, "lanţul" de circulaţie al acesteia nu interesează decât în cazul apariţiei de operaţii specifice sau litigii). Cambia cu scadenţă la o zi fixă sau la un termen de la data emisiunii trebuie prezentată la plată în ziua scadenţei sau în una din cele două zile lucrătoare care urmează scadenţei iar cambia scadentă la vedere poate fi plătibilă la prezentare, dar nu mai târziu de termenul de prescriere (legal sau precizat expres). Trăgătorul poate stipula că o cambie plătibilă la vedere nu trebuie să fie prezentată spre plată înaintea unei anumite date, termenul de prezentare curgând de la aceasta dată. În urma efectuării operaţiei de plată, trasul care plăteste are dreptul să pretindă de la beneficiar trata cu menţiunea "achitat", semnată de acesta. De asemeni, dacă trasul vrea să facă o plată parţială, beneficiarul nu poate refuza plata, fiind obligat să menţioneze pe trată suma primită şi să dea chitanta trasului asupra efectuării acestei plăţi parţiale.
            Refuzul de plată al trasului ca şi exigibilitatea cambiei înainte de scadenţă, transformă obligaţia de garanţie a trăgătorului, girantului şi avalistului în obligaţie de plată. Posesorul cambiei poate acţiona, în cazul nerespectării obligaţiei de plată, prin două tipuri de operaţiuni cambiale: extrajudiciară şi judiciară. Acţiunea cambială cea mai frecventă este regresul (care apare numai în caz de refuz de acceptare sau de plată a tratei şi numai după îndeplinirea formalităţilor de protest). În acest caz, beneficiarul acţionează împotriva trăgătorului şi a celorlalţi semnatari ai documentului respectiv (andosatori şi avalişti) la scadenţă, în condiţiile în care trasul refuză plata (acceptarea totală sau parţială) sau dacă intervine falimentul trasului sau cel al trăgătorului. Dacă în cambie nu este indicat locul plăţii, aceasta va fi prezentată pentru plata la domiciliul trasului, la cel al acceptantului prin intervenţie sau la domiciliul celui "indicat la nevoie".
            Prescripţia efectelor cambiale are mai multe particularităţi. Astfel, în mod normal, ea se prescrie într-un an calendaristic (sau în funcţie de prevederile legale în vigoare) - termen asemănător şi acţiunii beneficiarului împotriva celorlalţi semnatari când anul calendaristic este socotit de la data protestului adresat în timp util sau la scadenţă, în cazul unei cambii cu clauza "fără protest". În cazul acţiunii în justiţie, rezultând din cambie, contra trasului care a acceptat cambia, prescrierea intervine la trei ani de la data scadenţei. Acţiunea unui andosator contra altuia sau împotriva trăgătorului se prescrie în termen de şase luni de la data când aceştia au plătit sau au fost acţionati în justiţie. De reţinut este faptul că actele de întrerupere a curgerii termenului de prescripţie nu au efect decât în privinţa celui care le-a efectuat.

          Operaţiuni cambiale

            Tehnica plăţilor prin cambii mai cunoaşte o serie de operaţiuni cum sunt:
- avalizarea - este o operaţiune asemănătoare garanţiei, prin care trăgătorul, dacă nu este sigur de solidaritatea trasului, poate apela la un terţ care să "garanteze" prin "aval" (această operaţiune este o fidejusiune comercială şi nu produce efecte cambiale, conform Codului Comercial, art. 42). Astfel, se va înscrie pe faţa sau pe dosul cambiei una din formulele "pentru aval", "pentru garanţie" sau "avalizat" la care avalistul va semna şi va preciza data semnăturii (este foarte rară utilizarea simplei semnături a avalistului şi, de aceea, nu este indicată). Avalistul este, de obicei, o bancă care se obligă să facă plata dacă trasul nu va achita suma respectivă la scadenţă, în aceastţă operaţiune garantul fiind avalist iar debitorul garantat fiind avalizat. Cambia poate purta mai multe avaluri date pentru acelaşi avalizat sau pentru avalizati diferiţi, aşa cum avalul poate fi acordat şi numai pentru o parte din suma înscrisă pe cambie. Plătind cambia, avalistul dobândeşte drepturile izvorate din ea contra avalizatului, ca şi împotriva celor care sunt obligaţi faţă de avalizat, în temeiul cambiei (totodata el poate cere predarea cambiei cu protestul şi un cont de întoarcere achitat).
- girul sau andosarea - este o operaţiune de transmitere a cambiei care se face printr-o dispoziţie scrisă pe cambie de către beneficiarul acesteia, către tras, care urmează să plătească suma aratată în titlu, la ordinul persoanei pe care o indică, la locul şi la data menţionata în cambie. Girul are loc atunci când beneficiarul (girantul) este debitor la rândul sau faţă de o altă persoana (girator) cel puţin cu aceeaşi sumă (sau în funcţie de acordurile dintre părţi). Girarea cambiei se face prin menţiunea "girat către" pe dosul cambiei, însoţită de semnătura girantului şi data acordării acesteia, de unde şi denumirea alternativă de "andosare" (cel care transmite cambia se numeşte girant iar cel care devine noul posesor se numeşte giratar). Girul transmite toate drepturile izvorâte din cambie, fără a mai fi necesară notificarea debitorului cambial, inclusiv garanţiile reale care au fost constituite pentru asigurarea plătii cambiei. Dacă un gir menţioneaza mai multi giratari, cumulativ, exercitarea drepturilor cambiale, inclusiv a dreptului de a transmite titlul printr-un nou gir, aparţine tuturor, în comun, prin consens. Dacă mai mulţi giratari sunt indicaţi alternativ, giratarul posesor al cambiei poate exercita singur aceste drepturi. Cu fiecare nou gir, valoarea obligaţiei cambiale sporeşte deoarece executarea acestei obligaţii este garantată de mai mulţi codebitori solidari. Girantul se poate sustrage obligaţiei de garanţie menţionând formula "fără obligaţie" sau "fără obligo", dar exonerarea se aplică strict girantului care a folosit această formulă, nu şi celorlalţi giranţi. Primul girant este trăgătorul, iar fiecare dintre giranţii următori trebuie să figureze ca giratari în girul precedent. Daca în şirul de giruri apare un gir în alb, semnatarul girului următor este considerat ca giratar al girului în alb. În cazul în care în şirul giratarilor se interpune girul unui incapabil, şirul se întrerupe deoarece acest gir şi toate cele care urmează sunt nule, rămânând să producă efecte juridice numai girurile care au permis girul incapabilului. Legitimarea calităţii de posesor al cambiei se face prin menţionarea numelui ca giratar în ultimul gir înscris pe dosul cambiei. Trasul nu are calitatea să verifice realitatea girurilor, ci numai identitatea posesorului. Este bine de reţinut că exista şi giruri speciale din care se poate aminti de
1.-girul pentru incasare ("pentru acoperire", "pentru procură") care are caracterul unui mandat, giratarul putând gira numai cu un titlu de procură,
2.-girul în garanţie care reprezintă actul de afectare a cambiei ca garanţie de a executării altei obligaţii comerciale,
3.-girul fără garanţie (menţionat mai sus),
4.-girul "nu la ordin" care are ca efect interzicerea unui nou gir,
5.-girul de întoarcere care se efectuează prin girul cambiei de către beneficiar în folosul trasului sau al trăgătorului,
6.-girul dupa protest care produce numai efectele unei cesiuni care garantează numai existenţa creanţei, nu şi solvabilitatea debitorilor cambiali, care pot opune cesionarului toate excepţiile personale pe care le putea opune cedentul.
- forfetarea - este operaţiunea de vindere a unei cambii indiferent de scadenţă, unor instituţii specializate care, spre deosebire de băncile comerciale, la scadenţă preiau riscurile de neplată de către debitor.
            Taxa de forfetare este superioara celei de scont, iar operaţiunea presupune şi transmiterea documentelor care să asigure încasarea fără dificultăţi a cambiei (autorizaţii, etc.).

          Incidente de plată

            În cazul încălcării prevederilor legale privitoare la cambie se ajunge invariabil la incidentul de plată şi/ sau interdicţia bancară.
            Incidentul de plată este reprezentat de imposibilitatea unui trăgător (beneficiar al unei cambii) de a opera şi/ sau încasa una sau mai multe cambii. În general, incidentul va apare odată cu depunerea spre încasare a cambiilor respective, moment în care banca trăgătorului, BNR şi banca trasului (emitentului) vor "intra" într-o procedură tipică (precizată expres de normative legislative) iniţiată de refuzul de plată/ interzicerea plăţii din diferite motive.
            Incidentele de plată, la modul general, sunt reprezentate de:
- cec emis fără autorizarea trasului;
- cec refuzat din lipsa totală sau parţială de disponibil, în cazul prezentării la plata după expirarea termenului de prezentare;
- cec refuzat din lipsa totală de disponibil, în cazul prezentării la plata înainte de expirarea termenului de prezentare;
- cec refuzat din lipsa partială de disponibil, în cazul prezentării la plata înainte de expirarea termenului de prezentare;
- trăgătorul se află în incapacitatea de a emite cecuri;
- cecul prezintă diferite condiţionări privind efectuarea plăţii, litigiu de proprietate;
- cec emis cu o dată falsă sau căruia îi lipseste o menţiune obligatorie;
- cec circular/ cec de călătorie emis la purtător;
- cecul aparţine unui tiraj de intrumente neavizate de BNR;
- cec emis de către un trăgător aflat în interdicţie bancară;
- cecul aparţine unui set de instrumente care a fost retras din circulaţie;
- falimentul trăgătorului, cec declarat pierdut, furat, distrus;
- lipsa de mandat a semnatarului vicii de completare a menţiunilor de pe cec (cu referire la modificarea unor elemente de pe cec, înscrierea greşită sau lipsa unui număr de cont, neconcordanţa semnăturilor).
            Interdicţia bancară este "regimul impus de către banca unui titular de cont de interzicere a emiterii de cecuri pe o perioada de un an, conform unor angajamente reciproce aplicabile plăţii cu cecuri, ca urmare a unor incidente de plăţi majore, şi anume:
- emiterea unui cec fără autorizarea trasului;
- refuzul cecului ca urmare a constatării de către banca trasă a lipsei parţiale sau totale de disponibil în contul trăgătorului, în cazul în care acesta dispune altfel, în total sau în parte, de disponibilul avut, înainte de trecerea termenului fixat pentru prezentare;
- emiterea unui cec cu o dată falsă sau căruia îi lipseşte una dintre menţiunile obligatorii;
- emiterea unui cec circular sau a unui cec de călătorie " la purtător";
- emiterea unui cec de către un trăgător aflat în interdicţie bancară". (conform regulamentelor BNR privind organizarea şi funcţionarea Centralei Incidentelor de Plăţi.
            Nu trebuie uitat faptul că procedurile interbancare "iniţiate" de incidentul de plată au repercusiuni deseori mult mai grave decât interdicţia bancară deoarece, pe traseul solvarii litigiului născut intervine obligaţia legală de intervenţie a Judecătoriei Teritoriale. Aceasta îşi va da acordul asupra legalităţii oricarui incident de plată, la sesizarea obligatorie din partea BNR, şi, dacă este cazul, sesizeaza Procuratura pentru "solvarea" incidentelor de tip infracţional.

             Cadrul legislativ

             În ceea ce priveşte cambia, cadrul legislativ este reprezentat, fără a se limita, la:
- Legea cambiei şi a biletului la ordin (Legea nr. 58/ 01.05.1934);
- Norma B.N.R. privind cambia şi biletul la ordin (Norma B.N.R. nr. 5/ 05.06.2008);
- Codul civil român (Legea nr. 287/ 17.07.2009);
- Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/ 01.07.2012);
- Codul comercial român (Codul comercial român din 10.05.1887).

(2001...2012 dorinm.ro) Ultimul update: 31.August 2012