Cardul (cartea bancara).
Cartile
bancare (cartile de debit/ credit) au fost emise pentru prima in SUA (in
1920) de catre marile magazine, lanturi hoteliere, companii petroliere,
etc. pentru fidelizarea clientilor (sau din ratiuni de "club de clientela")
acordand posesorilor acestora diferite facilitati de plata. Succesul inregistrat
de acestea au indus cresterea serviciilor si operatiunilor incluse in aceste
carti bancare, bancile perfectionand acest sistem prin introducerea cartilor
multiutilizabile si, apoi, datorita infuziei acestor instrumente de plata
in toate continentele, au impus standardizarea.
Aceasta standardizare a aparut atat din punct de vedere tehnic, cardul
devenind o cartela din material plastic - de dimensiuni standard, 85 x
55 mm (de unde si denumirea de bani de plastic) de formatul unei unei carti
de vizita, avand imprimate emblema emitentului (in general o banca), denumirea
tipului de card, logo-ul, holograma si codul emitentului, si o serie de
date pentru identificarea titularului, client al bancii respective, precum
si data expirarii acestuia. De asemenea, acest card, cuprinde insertii
magnetice, etc. care fac posibila manipularea deosebit de facila si eficienta
a acestuia prin intermediul dispozitivelor electronice (de unde si denumirea
de bani electronici) de catre titularul acestuia in scopul efectuarii de
plati/ incasari (carte de plata/ debit) dar si in scopul obtinerii de imprumuturi
pe termen scurt (carte de credit).
BNR a stabilit un regulament privind principiile si organizarea platilor
cu card de catre societatile bancare - Regulamentul
6 din 14 noiembrie 1995.
In realitate, cardul nu este decat o varianta moderna a platii prin cec
(daca in cazul platii prin cec se semneaza o fila cec care va fi incasata
la termen sau la vedere, in cazul platii prin card se mandateaza prin utilizarea
cardului sau se semneaza o factura aceeasi operatie de plata), o evolutie
normala spre cresterea utilitatii si eficientei, in prezent diferitele
tipuri de carduri, de circulatie internationala sau nu, avand tendinta
de a inlocui numerarul si cecul in aproape toate tipurile de plati, implementarea
acestora fiind dependenta doar de introducerea centrelor de procesare a
tranzactiilor cu carduri. Eficienta deosebita a acestui instrument de plata
este reprezentat de tehnologia electronica pe care se bazeaza utilizarea
lor, transferul electronic al fondurilor la locul de vanzare (electronic
funds transfer at point of safe - EFTPOS), decontarea tranzactiei fiind
posibila prin simpla utilizare a facilitatilor de "inteligente"/ "smart
card" ale cardului intr-un sistem on-line de procesare.
Un alt avantaj deosebit al cardurilor este introducerea aproape universala
a facilitatilor de carte de credit (credit card), initial "atasate" numai
unui anumit tip de servicii dar, prin evolutie de servicii, ajungand aproape
general utilizate. Aceasta varianta da detinatorului sau dreptul de a obtine
de la banca emitenta un credit, printr-o reglementare periodica, de regula
lunara, cu banca emitenta (sistem numit off-line), prin care el poate beneficia
de sume suplimentare contului real (pana la un anumit cunatum). Atractiva
este solutia de a nu se percepe dobanda pentru acest credit cu obligatia
ca in termenul de o luna sa fie stinse debitele (in caz contrar procedandu-se
la perceperea de dobanda).
Practica bancara a consacrat patru nivele de carduri: de retragere, pentru
plata la comerciantii afiliati, cardurile externe (pentru uz intern si
international) si cardurile de prestigiu care prezinta servicii speciale
de asigurare si asistenta.
In operatiunile cu carduri intervin trei participanti:
- detinatorul (beneficiarul) cardului, titular sau nu al unui cont
la banca emitenta;
- banca emitenta, care administreaza si opereaza platile in conturile
bancare curente ale beneficiarilor;
- comerciantii, care accepta plata prin carduri.
Mecanismul platii prin card se bazeaza pe doua premise contractuale: contractul
aderent incheiat intre consumator si emitentul cardului si contractul de
furnizor incheiat intre emitent si comerciantul care accepta sa fie platit
prin acest mecanism. Acestea sunt contracte de tipul celor de adeziune
cu clauze prestabilite de emitentul cardului, astfel incat termenii acceptarii
nu sunt negociabili.
In concluzie, avantajele utilizatorilor de carduri sunt reprezentate de
cresterea securitatii utilizarii fondurilor proprii (prin eliminarea utilizarii
numerarului, posibilitatea de a beneficia de credite precum si posibilitatea
de a beneficia de servicii suplimentare (in functie de tipul cardului.
Banca emitenta va fideliza clientii deja existenti prin acordarea a diverse
facilitati, va beneficia si ea de siguranta operatiilor cu carduri si,
in fapt, va beneficia de cresteri ale incasarilor din comisioane, dobanzi,
etc. asemenea oricaror operatii bancare curente. Principalele avantaje
ale utilizarii cardurilor se vor regasi mai ales la nivelul comerciantilor.
Acestia isi vor putea creste numarul de clienti si a volumului de vanzari
datorita cresterii securitatii operatiilor si procedurilor de plata simple
si comode, precum si prin posibilitatea de a oferi avantaje diverse utilizatorilor
de carduri.
Dezavantajele sunt reprezentate de posibila utilizare frauduloasa a cardurilor
pierdute sau furate atunci cand nu se declara imediat pierderea acestora,
precum si posibilitatea ca utilizatorii acccptati ai cardului sa poata
folosi fonduri cu mult peste limitele acceptate de proprietar.
Pentru
a putea "vizualiza" sistemul de operare bancara sub forma cardurilor pe
piata romaneasca se poate vizualiza pagina "Carduri
destinate persoanelor fizice" precum si "Carduri
destinate persoanelor juridice" unde veti gasi si detalii suplimentare
legate de ofertele de servicii bancare conexe acestor carduri, posibilitati
de creditare, etc.
 ....................................
|
|
