Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 2

Contabilitate
Contul 269 - Vărsăminte de efectuat pentru
imobilizări financiare
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența vărsămintelor de efectuat cu ocazia achiziționării imobilizărilor financiare.
Contul 269 "Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare" este un cont de pasiv.
În creditul contului 269 "Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare" se înregistrează:
– diferențele
nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării
la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului
financiar, a datoriilor în valută reprezentând vărsăminte
de efectuat pentru imobilizările financiare (665).
În debitul contului 269 "Vărsăminte de efectuat
pentru imobilizări financiare" se înregistrează:
– diferențele
favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării
datoriilor în valută, reprezentând vărsăminte de efectuat
pentru imobilizările financiare, la finele lunii,
respectiv la închiderea exercițiului financiar, sau în
urma achitării acestora (765).
Soldul contului reprezintă sumele datorate pentru imobilizările financiare.
Acest cont
se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul
II:
2691.
Vărsăminte de efectuat privind acțiunile deținute la
entitățile afiliate (P)
2692.
Vărsăminte de efectuat privind acțiunile deținute la
entități asociate (P)
2693.
Vărsăminte de efectuat privind acțiunile deținute la
entități controlate în comun (P)
2695.
Vărsăminte de efectuat pentru alte imobilizări
financiare (P)
Abordarea contabilă
Contul 269 este un cont de pasiv utilizat pentru a înregistra sumele de plată pentru subscrierea și achiziția de imobilizări financiare (cum ar fi acțiuni, titluri de participare, etc.). El apare atunci când entitatea subscrie pentru titluri, dar plata se face în rate sau la o dată ulterioară. Astfel, el reprezintă o datorie a entității față de societatea emitentă.
Context:
Acest cont este fundamental în cazul majorărilor de capital social sau al achizițiilor de titluri care se plătesc în etape. El reflectă angajamentul de plată al entității și este un indicator al viitoarelor fluxuri de numerar ieșite.
Structura și Funcția Contului 269 conform OMFP 1802/2014
Natura Contului: Cont de pasiv.
Funcția Contabilă:
- Se creditează (Cr): La subscrierea pentru titluri, cu valoarea angajamentului de plată.
- Se debitează (Db): La plata efectivă a sumelor
subscrise.
- Sold creditor (Sc): Reprezintă sumele rămase de plată pentru titlurile subscrise.
- Recunoaștere inițială: La data subscrierii, se înregistrează datoria în contul 269 cu valoarea nominală a angajamentului de plată.
- Evaluare ulterioară: Valoarea nominală a
datoriei rămâne, de regulă, neschimbată până la
momentul plății. Nu se aplică ajustări de valoare
(deprecieri) pentru acest cont, deoarece este o
datorie, nu o investiție.
Iată un exemplu rapid:
Subscrierea pentru acțiuni la o entitate asociată:
Operațiune: Entitatea subscrie pentru acțiuni la o entitate asociată în valoare de 100.000 lei, cu plata în două rate egale.
Înregistrare contabilă:
262 "Acțiuni deținute la entități asociate" = 269 "Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare"
100.000 lei 100.000 lei
Plata primei rate:
Operațiune: Se plătește din bancă prima rată de 50.000 lei.
Înregistrare contabilă:
269 "Vărsăminte de efectuat..." = 5121 "Conturi la bănci în lei"
50.000 lei 50.000 lei
Prezentarea în Situațiile Financiare
Situația Poziției Financiare (Bilanț):
- Soldul Contului 269 este prezentat în secțiunea "Imobilizări financiare", dar cu un sold creditor, ca o deducere din totalul imobilizărilor financiare, pentru a reflecta valoarea netă a investițiilor. Alternativ, poate fi prezentat în pasivul bilanțului, la datoriile pe termen lung.
Abordarea IFRS
IFRS nu utilizează un cont specific precum 269. În schimb, datoria de a plăti pentru subscrierile la imobilizări financiare este tratată conform naturii sale. Standardele relevante sunt IAS 32 "Instrumente financiare: Prezentare", IFRS 9 "Instrumente financiare" și IAS 1 "Prezentarea situațiilor financiare".
1. Recunoaștere și Clasificare
- Datorie financiară: Obligația de a plăti o sumă de bani pentru o investiție reprezintă o datorie financiară.
- Clasificare: Datoria este clasificată în bilanț ca o datorie pe termen scurt sau pe termen lung, în funcție de scadența plății. Dacă plata trebuie efectuată în mai mult de un an, este o datorie pe termen lung. Dacă este de așteptat să fie achitată în mai puțin de un an, este o datorie pe termen scurt.
- Contabilizare: În momentul subscrierii,
datoria se înregistrează la valoarea justă (care, în
majoritatea cazurilor, este egală cu valoarea nominală
a angajamentului de plată).
Monografiile contabile sunt direct influențate de clasificare.
Subscrierea pentru acțiuni la o entitate asociată:
Operațiune: Entitatea subscrie pentru acțiuni la o entitate asociată în valoare de 100.000 EUR.
Înregistrare contabilă:
Debit: Investiție în entitate asociată = 100.000 EUR
Credit: Datorie de plătit pentru investiții = 100.000 EUR
Plata primei rate:
Operațiune: Se plătește din bancă prima rată de 50.000 EUR.
Înregistrare contabilă:
Debit: Datorie de plătit pentru investiții = 50.000 EUR
Credit: Bancă = 50.000 EUR
Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP
Aspect | OMFP 1802/2014 | IFRS (IAS 32 / IAS 1) |
Clasificare în bilanț | Cont de pasiv (269), prezentat ca o deducere din imobilizări financiare. | Datorie financiară clasificată la datorii pe termen scurt sau lung, în funcție de scadență. |
Recunoaștere | La valoarea nominală a angajamentului de plată. | La valoarea justă, care de obicei este valoarea nominală. |
Scop | Cont specializat, dedicat angajamentelor de plată pentru imobilizări financiare. | Conceptul de "vărsământ de efectuat" este integrat în clasificarea generală a datoriilor financiare. |
Concluzie
IFRS oferă o abordare mai flexibilă și mai transparentă, clasificând datoria în funcție de scadență. Aceasta reflectă mai bine impactul asupra lichidității companiei. OMFP, prin folosirea unui cont specific, este mai rigid, dar oferă o delimitare clară a angajamentului.
Abordarea de audit
Auditul contului 269
(Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare)
este un proces de verificare a datoriilor companiei.
Principalul risc pentru auditor este legat de
completeness (dacă toate angajamentele de plată au fost
înregistrate) și de clasificarea corectă în bilanț.
Standardele de audit relevante includ:
1. Înțelegerea Contextului și a Controalelor Interne
Auditorul va examina contractele de subscriere și documentele aferente pentru a înțelege natura, valoarea și termenii de plată ai angajamentelor. Se vor evalua controalele interne ale companiei privind autorizarea subscrierilor și înregistrarea datoriilor aferente.
2. Evaluarea Riscurilor de Erori Materiale
Auditorul va evalua dacă datoria este corect reflectată în situațiile financiare. O eroare materială, cum ar fi neînregistrarea unei datorii semnificative, ar putea duce la o opinie de audit cu rezerve sau chiar la una adversă.
Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 269 nu are, în general, un impact fiscal direct. El reprezintă o datorie comercială sau financiară care va fi achitată ulterior. Inspectorii fiscali sunt interesați de acest cont doar în anumite situații specifice, cum ar fi tranzacțiile cu părțile afiliate sau verificarea plăților efective.
Obiectivele ANAF la Verificarea Contului 269
1. Impozitarea la sursă (pentru dividende):
Pentru ANAF, Contul 269 este, în general, un cont de pasiv cu un risc fiscal scăzut. Principalele controale se axează pe tranzacțiile cu părțile afiliate și pe verificarea plăților efective, pentru a se asigura că nu sunt ascunse alte tipuri de tranzacții.
Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 269 este un indicator important al angajamentelor viitoare de plată ale unei companii și al strategiei sale de investiții. El reflectă o intenție de a aloca capital, dar și o datorie care va afecta lichiditatea pe viitor.
1. Perspectiva Acționarilor și a Investitorilor
Acționarii privesc acest cont ca pe o confirmare a planurilor de investiții ale managementului. Un sold semnificativ arată că managementul este angajat să dezvolte parteneriate sau să își consolideze poziția pe piață prin noi achiziții de titluri.
Creditorii privesc datoria din contul 269 ca pe o obligație financiară reală care va afecta fluxul de numerar al companiei.
Analiștii studiază acest cont pentru a obține o imagine completă a fluxurilor de numerar viitoare ale companiei și a planurilor sale de creștere.
Standardele de audit relevante includ:
- ISA 315 (Identificarea și Evaluarea Riscurilor): Riscul principal este cel de a nu înregistra o datorie semnificativă.
- ISA 500 (Dovezi de Audit): Verificarea documentelor justificative.
- ISA 505 (Confirmări Externe): Obținerea de confirmări de la entitățile emitente.
- OMFP 1802/2014 și IFRS: Standardele
contabile aplicabile.
1. Înțelegerea Contextului și a Controalelor Interne
Auditorul va examina contractele de subscriere și documentele aferente pentru a înțelege natura, valoarea și termenii de plată ai angajamentelor. Se vor evalua controalele interne ale companiei privind autorizarea subscrierilor și înregistrarea datoriilor aferente.
2. Evaluarea Riscurilor de Erori Materiale
- Risc de subraportare (Completeness): O eroare comună este ca datoria să nu fie înregistrată deloc în bilanț, subestimând astfel datoriile companiei.
- Risc de prezentare: Conform IFRS, datoria ar
trebui să fie clasificată ca pe termen scurt sau
lung, în funcție de scadența plății. O clasificare
incorectă poate distorsiona indicatorii de
lichiditate ai companiei.
- Verificarea contractelor: Auditorul va examina contractele de subscriere pentru a confirma valoarea și condițiile de plată.
- Confirmarea cu terții: Se va trimite o cerere de confirmare directă către entitatea emitentă (de exemplu, către compania la care s-a făcut subscrierea) pentru a verifica soldul datoriei.
- Testarea plăților: Se vor examina plățile
ulterioare datei bilanțului pentru a se asigura că
soldul contului 269 a fost actualizat corect.
Auditorul va evalua dacă datoria este corect reflectată în situațiile financiare. O eroare materială, cum ar fi neînregistrarea unei datorii semnificative, ar putea duce la o opinie de audit cu rezerve sau chiar la una adversă.
Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală
Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 269 nu are, în general, un impact fiscal direct. El reprezintă o datorie comercială sau financiară care va fi achitată ulterior. Inspectorii fiscali sunt interesați de acest cont doar în anumite situații specifice, cum ar fi tranzacțiile cu părțile afiliate sau verificarea plăților efective.
Obiectivele ANAF la Verificarea Contului 269
1. Impozitarea la sursă (pentru dividende):
- Dacă datoria din contul 269 reprezintă vărsăminte de efectuat pentru acțiuni emise de entitatea însăși (majorare de capital), ANAF va verifica dacă au fost respectate procedurile fiscale.
- ANAF este interesată de acest cont mai ales
pentru a se asigura că dividendul cuvenit nu este
confundat cu un vărsământ de capital.
- Articolul 11, Cod Fiscal: În cazul în care plata se face către o companie afiliată (de exemplu, o majorare de capital într-o subsidiară), ANAF va examina cu atenție termenii și condițiile tranzacției.
- Inspectorii fiscali vor verifica dacă
angajamentul de plată este la valoarea de piață
(arm's length principle). În cazul în care
angajamentul nu este onorat la timp și se acumulează
dobânzi, ANAF va investiga dacă aceste dobânzi au
fost tratate corect din punct de vedere fiscal.
- ANAF va verifica concordanța între soldul contului 269 și plățile efectuate. Un sold nerealist de mare pe o perioadă lungă de timp poate atrage atenția inspectorilor fiscali.
Pentru ANAF, Contul 269 este, în general, un cont de pasiv cu un risc fiscal scăzut. Principalele controale se axează pe tranzacțiile cu părțile afiliate și pe verificarea plăților efective, pentru a se asigura că nu sunt ascunse alte tipuri de tranzacții.
Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate
Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 269 este un indicator important al angajamentelor viitoare de plată ale unei companii și al strategiei sale de investiții. El reflectă o intenție de a aloca capital, dar și o datorie care va afecta lichiditatea pe viitor.
1. Perspectiva Acționarilor și a Investitorilor
Acționarii privesc acest cont ca pe o confirmare a planurilor de investiții ale managementului. Un sold semnificativ arată că managementul este angajat să dezvolte parteneriate sau să își consolideze poziția pe piață prin noi achiziții de titluri.
- Datorie viitoare: Investitorii sunt conștienți că soldul din contul 269 reprezintă o ieșire de numerar în viitor. Ei vor evalua dacă compania are resursele financiare necesare pentru a onora aceste plăți fără a afecta stabilitatea financiară.
- Adecvarea strategiei: O investiție majoră în
imobilizări financiare arată că managementul are
încredere în capacitatea de a genera randamente din
aceste noi achiziții. Investitorii vor dori să vadă
o justificare clară pentru aceste angajamente.
Creditorii privesc datoria din contul 269 ca pe o obligație financiară reală care va afecta fluxul de numerar al companiei.
- Analiza lichidității: Creditorii vor include angajamentele din contul 269 în calculul datoriilor totale ale companiei. Un sold mare ar putea reduce capacitatea de îndatorare a companiei și ar putea face obținerea de noi credite mai dificilă sau mai scumpă.
- Riscul de capital: Creditorii sunt
îngrijorați de riscul ca plata să nu fie onorată,
ceea ce ar putea duce la litigii sau la pierderea
investiției inițiale.
Analiștii studiază acest cont pentru a obține o imagine completă a fluxurilor de numerar viitoare ale companiei și a planurilor sale de creștere.
- Impactul asupra fluxurilor de numerar: Un analist va folosi soldul din contul 269 pentru a estima ieșirile de numerar în exercițiile financiare următoare. Acest lucru este vital pentru a construi un model financiar precis.
- Evaluarea managementului: Analiștii vor
evalua dacă managementul a luat decizii prudente. Un
sold mare, dar fără o justificare strategică solidă,
poate ridica semne de întrebare.
Bibliografie:
O.M.F.P.
nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile financiare
anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie
2014).
Anexa
O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29
decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale
individuale și situațiile financiare anuale consolidate.
O.M.F.P.
nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu Standardele
Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of.
nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).
Anexa
nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile
din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale
de Raportare Financiară.Dorin, Merticaru