Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 5
Contabilitate
Contul 595 - Ajustări pentru pierderea de
valoare a obligațiunilor emise și răscumpărate
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența constituirii ajustărilor pentru pierderea de valoare a investițiilor financiare la entități afiliate.
Contul "Ajustări pentru pierderea de valoare a
obligațiunilor emise și răscumpărate" este un cont de
pasiv.
În creditul contului "Ajustări pentru pierderea de
valoare a obligațiunilor emise și răscumpărate" se
înregistrează:
– valoarea ajustărilor
pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie,
constituite sau suplimentate, după caz (686).
În debitul contului "Ajustări pentru pierderea de
valoare a obligațiunilor emise și răscumpărate" se
înregistrează:
– sumele reprezentând
diminuarea sau anularea ajustărilor pentru pierderea de
valoare a conturilor de trezorerie (786).
Soldul contului reprezintă valoarea ajustărilor
constituite pentru pierderile de valoare, existente la
sfârșitul perioadei.
Abordarea contabilă
Contul 595 este un cont de activ cu funcție de corecție a valorii, utilizat pentru a înregistra ajustările pentru depreciere (provizioane) aferente obligațiunilor proprii care au fost emise de entitate și apoi răscumpărate. Acest cont este de natură tehnică și reflectă o evaluare prudentă a riscului de pierdere a valorii, în cazul în care valoarea justă a obligațiunilor răscumpărate scade sub valoarea lor contabilă.
Definiție: Acest cont înregistrează ajustările (provizioanele) create pentru a reflecta diminuarea valorii obligațiunilor emise de entitate și răscumpărate, care sunt considerate un activ financiar pe o durată scurtă.
Funcția: Scopul său principal este de a respecta principiul prudenței din contabilitate. În cazul în care există o pierdere de valoare, aceasta trebuie recunoscută imediat ca o cheltuială, chiar dacă nu este încă realizată (vândute obligațiunile).
Structura: Este un cont de activ, având un sold creditor. Un sold creditor în contul 595 arată valoarea totală a ajustărilor pentru depreciere constituite.
Monografie Contabilă Detaliată
Să luăm un exemplu: o companie răscumpără obligațiuni proprii în valoare de 10.000 lei (cont 506). La sfârșitul anului, valoarea justă a acestor obligațiuni scade la 9.000 lei. Compania decide să constituie o ajustare pentru depreciere de 1.000 lei.
1. La constituirea ajustării pentru depreciere:
| Cont Debit | Suma (Lei) | Cont Credit | Suma (Lei) |
| 6863 "Cheltuieli cu ajustări pentru pierderea de valoare a activelor financiare imobilizate" | 1.000 | 595 "Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor emise și răscumpărate" | 1.000 |
2. La anularea ajustării pentru depreciere (dacă valoarea obligațiunilor se recuperează):
| Cont Debit | Suma (Lei) | Cont Credit | Suma (Lei) |
| 595 "Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor emise și răscumpărate" | 1.000 | 7863 "Venituri din ajustări pentru pierderea de valoare a activelor financiare imobilizate" | 1.000 |
Prezentarea în Situațiile Financiare
Soldul Contului 595 este prezentat în Bilanț, la Active circulante financiare, ca o corecție a valorii obligațiunilor răscumpărate (contul 506).
Abordarea IFRS
În sistemul IFRS, tratamentul contabil al obligațiunilor răscumpărate de emitentul lor este guvernat de IFRS 9 "Instrumente financiare" și IFRS 7 "Prezentări de informații". IFRS nu are un cont specific echivalent cu 595, ci se concentrează pe substanța economică a tranzacției.
- De-recunoașterea datoriei financiare: Conform IFRS 9, atunci când o entitate răscumpără obligațiunile pe care le-a emis, aceasta trebuie să dez-recunoască (să scoată din bilanț) datoria financiară corespunzătoare. Operațiunea este considerată o stingere a datoriei, chiar dacă obligațiunile sunt păstrate.
- Recunoașterea unui câștig sau a unei pierderi: Diferența dintre valoarea contabilă a datoriei stinse (valoarea nominală a obligațiunilor) și valoarea plătită pentru răscumpărare este recunoscută imediat ca un câștig sau o pierdere în contul de profit și pierdere. Această abordare este diferită de cea a OMFP, care menține obligațiunile în bilanț ca un activ.
- Prezentarea în situațiile financiare: IFRS
7 cere ca o entitate să prezinte în notele
explicative detalii despre natura și scopul
instrumentelor financiare, inclusiv obligațiunile
emise. Nu se constituie o ajustare pentru
depreciere, deoarece obligațiunile răscumpărate
sunt considerate stinse, și nu un activ.
| Aspect |
OMFP 1802/2014 | IFRS (IFRS 9 & IFRS 7) |
| Tratament contabil | Menține obligațiunile răscumpărate ca un activ (contul 506) și creează o ajustare pentru depreciere. | De-recunoaște datoria, considerând-o stinsă. |
| Principiu fundamental | Se bazează pe prudență și pe constituirea de ajustări. | Se bazează pe principiul substanței economice a tranzacției. |
| Prezentare | Prezintă valoarea ajustării separat de valoarea obligațiunilor răscumpărate. | Diferența dintre valoarea nominală și prețul de răscumpărare se recunoaște imediat ca un câștig sau o pierdere. |
Abordarea de audit
Pentru un auditor, auditul
Contului 595 este o procedură crucială pentru a se
asigura că ajustările pentru depreciere sunt
constituite în mod corect și că sunt respectate
principiile contabile. Obiectivul principal al
auditorului este de a verifica dacă pierderile
potențiale au fost recunoscute și dacă valoarea
ajustării este rezonabilă și justificată.
Principalele proceduri de audit
Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 595 este de un interes major, deoarece reflectă o cheltuială care, deși înregistrată în contabilitate, nu este, de regulă, deductibilă fiscal. Inspectorii fiscali sunt extrem de atenți la corectitudinea înregistrării și la tratamentul fiscal al acestor ajustări. .
Pentru ANAF, Contul 595 este o sursă de informații esențială pentru a verifica legalitatea și corectitudinea înregistrărilor fiscale. O gestionare riguroasă a acestui cont și o înțelegere clară a regulilor de deductibilitate fiscală sunt esențiale pentru a evita orice problemă cu autoritățile fiscale.
Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 595 este un indicator esențial al managementului datoriei și al performanței financiare. Deși este un cont tehnic, el reflectă direct modul în care compania își gestionează datoriile.
Contul 595 este un barometru al sănătății financiare și al managementului prudențial. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar poziția financiară, ci și prudența și integritatea managementului în gestionarea datoriilor pe termen scurt.
Principalele proceduri de audit
- Verificarea documentației justificative: Auditorul va examina documentele care stau la baza fiecărei ajustări. Acestea includ rapoartele de evaluare, datele de piață care confirmă valoarea justă a obligațiunilor și deciziile managementului privind constituirea ajustării. Lipsa unei justificări adecvate poate ridica semne de întrebare.
- Calculul și reevaluarea: Auditorul va recalcula valoarea ajustării pentru a se asigura că a fost determinată corect. El va compara valoarea contabilă a obligațiunilor răscumpărate (contul 506) cu valoarea lor justă la data bilanțului.
- Analiza coerenței cu principiile
contabile: Auditorul se va asigura că ajustările
au fost înregistrate conform principiului
prudenței, iar în cazul în care valoarea
obligațiunilor s-a recuperat, ajustarea a fost
anulată corespunzător.
Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală
Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 595 este de un interes major, deoarece reflectă o cheltuială care, deși înregistrată în contabilitate, nu este, de regulă, deductibilă fiscal. Inspectorii fiscali sunt extrem de atenți la corectitudinea înregistrării și la tratamentul fiscal al acestor ajustări. .
- Deductibilitatea cheltuielilor cu ajustările: Conform Codului Fiscal, cheltuielile cu ajustările pentru deprecierea activelor financiare, inclusiv a obligațiunilor răscumpărate, sunt considerate cheltuieli nedeductibile fiscal. Motivul este că aceste cheltuieli reprezintă o pierdere potențială, nerealizată, iar fiscul acceptă la deducere doar pierderile reale, confirmate printr-o tranzacție (de exemplu, vânzarea obligațiunilor). Prin urmare, sumele înregistrate în debitul contului 6863 (cont corespondent lui 595) vor fi adăugate la baza de impozitare a impozitului pe profit.
- Verificarea documentației justificative: ANAF va solicita documentele care stau la baza fiecărei ajustări. Acestea includ rapoarte de evaluare, datele de piață care confirmă valoarea justă a obligațiunilor și deciziile managementului privind constituirea ajustării. În cazul în care documentația este incompletă sau neconvingătoare, inspectorii fiscali pot recalcula baza de impozitare.
- Anularea ajustărilor: ANAF va verifica,
de asemenea, anularea ajustărilor (când valoarea
obligațiunilor se recuperează). Sumele
înregistrate în creditul contului 7863 sunt
venituri neimpozabile în măsura în care
cheltuiala inițială nu a fost deductibilă
fiscal.
Pentru ANAF, Contul 595 este o sursă de informații esențială pentru a verifica legalitatea și corectitudinea înregistrărilor fiscale. O gestionare riguroasă a acestui cont și o înțelegere clară a regulilor de deductibilitate fiscală sunt esențiale pentru a evita orice problemă cu autoritățile fiscale.
Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate
Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 595 este un indicator esențial al managementului datoriei și al performanței financiare. Deși este un cont tehnic, el reflectă direct modul în care compania își gestionează datoriile.
- Managementul datoriei: Un sold în acest cont, alături de obligațiunile răscumpărate (contul 506), indică o companie care a emis datorie și a răscumpărat-o de pe piață. Analiștii vor urmări motivele pentru care s-a făcut această răscumpărare (de exemplu, pentru a profita de o scădere a prețului pe piață sau pentru a reduce datoria totală).
- Pierderea de valoare: Constituirea unei ajustări pentru pierderea de valoare în Contul 595 poate semnala o pierdere potențială pentru companie. O scădere a valorii de piață a obligațiunilor răscumpărate ar putea indica o percepție negativă a pieței asupra companiei.
- Transparență: Un management care
înregistrează în mod corect și transparent
ajustările pentru depreciere demonstrează
prudență și onestitate. Lipsa ajustărilor în
fața unor dovezi clare de deteriorare a valorii
ar putea fi percepută ca o încercare de a
ascunde probleme. .
Contul 595 este un barometru al sănătății financiare și al managementului prudențial. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar poziția financiară, ci și prudența și integritatea managementului în gestionarea datoriilor pe termen scurt.
Bibliografie:
O.M.F.P.
nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile
financiare anuale individuale și situațiile financiare
anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30
decembrie 2014).
Anexa
O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din
29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale
individuale și situațiile financiare anuale
consolidate.
O.M.F.P.
nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu Standardele
Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M.
Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).
Anexa
nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările
contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele
Internaționale de Raportare Financiară.Dorin, Merticaru