Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 5

Contabilitate

Contul 596 - Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența constituirii ajustărilor pentru pierderea de valoare a investițiilor financiare la entități afiliate.

Contul "Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor" este un cont de pasiv.

În creditul contului "Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor" se înregistrează:

– valoarea ajustărilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie, constituite sau suplimentate, după caz (686).

În debitul contului "Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor" se înregistrează:

– sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie (786).

Soldul contului reprezintă valoarea ajustărilor constituite pentru pierderile de valoare, existente la sfârșitul perioadei.

Abordarea contabilă

Contul 596 este un cont de activ cu funcție de corecție a valorii, utilizat pentru a înregistra ajustările pentru depreciere (provizioane) aferente obligațiunilor deținute de entitate ca investiții. Acest cont reflectă o evaluare prudentă a riscului de pierdere a valorii, în cazul în care valoarea justă a obligațiunilor scade sub valoarea lor contabilă.

Definiție: Acest cont înregistrează ajustările (provizioanele) create pentru a reflecta diminuarea valorii obligațiunilor deținute ca investiții, indiferent dacă sunt pe termen scurt sau lung.
Funcția: Scopul său principal este de a respecta principiul prudenței din contabilitate. În cazul în care există o pierdere de valoare, aceasta trebuie recunoscută imediat ca o cheltuială, chiar dacă nu este încă realizată (vândute obligațiunile). Astfel, situațiile financiare reflectă o imagine mai realistă a valorii activelor.
Structura: Este un cont de activ, având un sold creditor. Un sold creditor în contul 596 arată valoarea totală a ajustărilor pentru depreciere constituite.

Monografie Contabilă Detaliată

Să luăm un exemplu: o companie deține obligațiuni cu o valoare contabilă de 20.000 lei (cont 506). La sfârșitul anului, din cauza fluctuațiilor pieței, valoarea justă a acestor obligațiuni scade la 18.500 lei. Compania decide să constituie o ajustare pentru depreciere de 1.500 lei.

1. La constituirea ajustării pentru depreciere:

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
6863 "Cheltuieli cu ajustări pentru pierderea de valoare a activelor financiare imobilizate"	1.500	596 "Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor"	1.500

Explicație: Se debitează contul de cheltuieli 6863 pentru a recunoaște cheltuiala cu ajustarea, conform principiului prudenței. Se creditează contul de ajustări 596 pentru a înregistra provizionul corespunzător.

2. La anularea ajustării pentru depreciere (dacă valoarea obligațiunilor se recuperează):

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
596 "Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor"	1.500	7863 "Venituri din ajustări pentru pierderea de valoare a activelor financiare imobilizate"	1.500

Explicație: Se debitează contul de ajustări 596 pentru a anula provizionul. Se creditează contul de venituri 7863 pentru a reflecta venitul corespunzător.

Prezentarea în Situațiile Financiare
Soldul Contului 596 este prezentat în Bilanț, la Active circulante financiare, ca o corecție a valorii obligațiunilor deținute (contul 506).

Abordarea IFRS

În sistemul IFRS, tratamentul contabil al ajustărilor pentru pierderea de valoare a obligațiunilor se bazează pe principii diferite, impuse de IFRS 9 "Instrumente financiare" și IAS 36 "Deprecierea activelor". IFRS nu are un cont specific echivalent cu 596, dar impune o abordare similară, dar mai detaliată.

Clasificare și evaluare: Conform IFRS 9, obligațiunile deținute ca investiții sunt clasificate în funcție de modelul de afaceri al entității și de caracteristicile instrumentelor. Ele pot fi evaluate fie la costul amortizat, fie la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global (O.C.I.), fie la valoarea justă prin profit și pierdere.
Testul de depreciere (impairment test): Dacă obligațiunile sunt evaluate la costul amortizat, entitatea trebuie să aplice un model al pierderilor de credit așteptate (Expected Credit Loss - ECL). Acest model impune recunoașterea unei pierderi de valoare, nu doar atunci când un eveniment de creditare s-a produs, ci și atunci când există o probabilitate ca acesta să se producă.
Prezentarea: Pierderea din depreciere este recunoscută imediat ca o cheltuială în contul de profit și pierdere. În situațiile financiare, valoarea netă a investiției (cost minus pierderea cumulată din depreciere) este prezentată în Bilanț. De asemenea, notele explicative trebuie să includă o analiză detaliată a pierderilor din depreciere, inclusiv motivele, sumele și metodele de calcul. .

Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP

Aspect	OMFP 1802/2014	IFRS (IFRS 9 & IAS 36)
Tratament contabil	Utilizează un cont distinct de activ (596).	Nu impune un cont specific.
Principiu fundamental	Se bazează pe prudență și pe constituirea de ajustări.	Se bazează pe principiul pierderilor de credit așteptate, care este mai riguros și proactiv.
Prezentare	Se prezintă valoarea ajustării separat de valoarea investiției.	Valoarea pierderii din depreciere este, de obicei, scăzută direct din valoarea investiției sau prezentată ca o linie separată în cazul pierderilor așteptate.

În concluzie, IFRS tratează deprecierea obligațiunilor dintr-o perspectivă mai riguroasă și proactivă, impunând un model al pierderilor de credit așteptate și o dezvăluire detaliată a informațiilor în notele explicative, spre deosebire de OMFP, care se bazează pe o structură rigidă a planului de conturi.

Abordarea de audit

Pentru un auditor, auditul Contului 596 este o procedură crucială pentru a se asigura că pierderile potențiale din investițiile financiare sunt recunoscute în mod corect. Obiectivul principal al auditorului este de a verifica dacă principiul prudenței a fost respectat și dacă ajustările sunt justificate, calculate și prezentate corect.

Principalele proceduri de audit

Analiza pieței: Auditorul va examina datele de piață pentru a confirma valoarea justă a obligațiunilor la data bilanțului. El va compara valoarea contabilă a obligațiunilor (înregistrată în contul 506) cu prețul lor de piață. O scădere semnificativă a prețului de piață indică necesitatea unei ajustări.
Verificarea documentației justificative: Auditorul va examina documentele care stau la baza fiecărei ajustări, cum ar fi rapoarte de evaluare, decizii ale managementului și orice alte documente care justifică o scădere a valorii obligațiunilor.
Calculul și reevaluarea: Auditorul va recalcula valoarea ajustării pentru a se asigura că a fost determinată corect. El va verifica dacă ajustarea reflectă corect diferența dintre valoarea contabilă și valoarea justă a obligațiunilor.
Analiza coerenței cu principiile contabile: Auditorul se va asigura că ajustările au fost înregistrate conform principiului prudenței, iar în cazul în care valoarea obligațiunilor s-a recuperat, ajustarea a fost anulată corespunzător.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 596 este de un interes major, deoarece reflectă o cheltuială care, deși înregistrată în contabilitate, nu este, de regulă, deductibilă fiscal. Inspectorii fiscali sunt extrem de atenți la corectitudinea înregistrării și la tratamentul fiscal al acestor ajustări. .

Principalele verificări ale ANAF

Deductibilitatea cheltuielilor cu ajustările: Conform Codului Fiscal, cheltuielile cu ajustările pentru deprecierea activelor financiare, inclusiv a obligațiunilor, sunt considerate cheltuieli nedeductibile fiscal. Motivul este că aceste cheltuieli reprezintă o pierdere potențială, nerealizată, iar fiscul acceptă la deducere doar pierderile reale, confirmate printr-o tranzacție (de exemplu, vânzarea obligațiunilor). Prin urmare, sumele înregistrate în debitul contului 6863 (cont corespondent lui 596) vor fi adăugate la baza de impozitare a impozitului pe profit.
Verificarea documentației justificative: ANAF va solicita documentele care stau la baza fiecărei ajustări. Acestea includ rapoarte de evaluare, datele de piață care confirmă valoarea justă a obligațiunilor și deciziile managementului privind constituirea ajustării. În cazul în care documentația este incompletă sau neconvingătoare, inspectorii fiscali pot recalcula baza de impozitare.
Anularea ajustărilor: ANAF va verifica, de asemenea, anularea ajustărilor (când valoarea obligațiunilor se recuperează). Sumele înregistrate în creditul contului 7863 sunt venituri neimpozabile în măsura în care cheltuiala inițială nu a fost deductibilă fiscal.

Concluzie
Pentru ANAF, Contul 596 este o sursă de informații esențială pentru a verifica legalitatea și corectitudinea înregistrărilor fiscale. O gestionare riguroasă a acestui cont și o înțelegere clară a regulilor de deductibilitate fiscală sunt esențiale pentru a evita orice problemă cu autoritățile fiscale.

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 596 este un indicator important al calității portofoliului de investiții și al managementului riscului. Un sold în acest cont, însoțit de o documentație solidă, este perceput ca un semn de prudență și de management financiar responsabil. .

Calitatea portofoliului: O ajustare pentru pierderea de valoare a obligațiunilor semnalează o scădere a valorii investițiilor deținute de companie. Analiștii vor urmări cu atenție acest indicator, deoarece el poate fi un barometru al sănătății portofoliului de investiții al companiei.
Indicator de risc: O creștere a soldului în Contul 596 indică o deteriorare a calității creditului emitenților de obligațiuni. Acesta este un semnal de alarmă, deoarece poate semnala riscuri mai mari în economia generală.
Transparență și prudență: Un management care înregistrează în mod onest pierderile de valoare, chiar dacă acestea nu sunt încă realizate, demonstrează prudență și transparență. Lipsa ajustărilor în fața unor dovezi clare de deteriorare a valorii ar putea fi percepută ca o încercare de a ascunde probleme și poate diminua încrederea în management.

Concluzie
Contul 596 este un barometru al sănătății financiare și al managementului prudențial. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar poziția financiară, ci și prudența și integritatea managementului în gestionarea tuturor relațiilor financiare.

Bibliografie:

O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).

Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).

Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru