Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 6
Catre paginile Lucru Dorin M

Contabilitate


Contul 611 - Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile


Cu ajutorul acestui cont se ține evidența cheltuielilor cu întreținerea și reparațiile executate de terți.

În debitul contului 611 "Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile" se înregistrează:

– valoarea lucrărilor de întreținere și reparații executate de terți (401, 408, 471, 512, 542);

– sume clarificate trecute pe cheltuieli (473).

Contul nu prezintă sold realizându-se închiderea pe creditul contului 121 - Profit și pierdere.


Abordarea contabilă


Contul 611 este un cont de cheltuieli utilizat pentru a înregistra valoarea lucrărilor de întreținere și reparații executate de terți (alte firme) la imobilizările corporale (clădiri, mașini, echipamente etc.) ale entității. Acest cont este fundamental pentru a reflecta costurile de funcționare și de menținere în stare de operare a activelor companiei.

  • Definiție: Acest cont înregistrează cheltuielile aferente serviciilor de întreținere și reparații prestate de furnizori externi. De exemplu, repararea unui utilaj, revizia unui autoturism sau renovarea unui spațiu de birouri.
  • Funcția: Rolul său principal este de a recunoaște cheltuiala în momentul în care serviciul a fost prestat și facturat, conform principiului contabilității de angajamente. Este important de subliniat că aceste cheltuieli nu se referă la îmbunătățiri sau modernizări care ar crește valoarea activului, ci la menținerea acestuia în starea sa inițială de funcționare. Cheltuielile cu modernizarea se capitalizează (se înregistrează ca o majorare a valorii activului).
  • Structura: Este un cont de cheltuieli, având un sold debitor. La sfârșitul perioadei fiscale, soldul său este transferat în contul de profit și pierdere (contul 121), pentru a calcula rezultatul final. .
Monografie Contabilă Detaliată

Să luăm un exemplu: o firmă primește o factură de la un service auto în valoare de 2.000 lei (la care se adaugă TVA de 19%) pentru reparația unui autoturism din flota sa.

1. La înregistrarea facturii de reparații:

Cont Debit Suma (Lei) Cont Credit Suma (Lei)
611 "Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile" 2.000 401 "Furnizori" 2.380
4426 "TVA deductibilă" 380


Explicație: Se debitează contul de cheltuieli 611 pentru a recunoaște costul serviciului de reparație. Se debitează contul de active 4426 pentru TVA-ul deductibil. Se creditează contul de datorii 401 pentru valoarea totală a facturii.

2. La plata facturii către furnizor:

Cont Debit Suma (Lei) Cont Credit Suma (Lei)
401 "Furnizori" 2.380 5121 "Conturi la bănci în lei" 2.380
Explicație: Se debitează contul de pasive 401 pentru a stinge datoria și se creditează contul de active 5121 pentru a înregistra ieșirea banilor.

Prezentarea în Situațiile Financiare
Soldul Contului 611 este prezentat în Contul de profit și pierdere, în categoria "Alte cheltuieli de exploatare". Această valoare este crucială pentru a calcula rezultatul operațional al companiei.


Abordarea IFRS


În sistemul IFRS, tratamentul contabil al cheltuielilor cu întreținerea și reparațiile este guvernat de principiile stabilite în principal de IAS 16 "Imobilizări corporale" și de IAS 1 "Prezentarea situațiilor financiare". IFRS nu impune un cont specific echivalent cu 611, dar principiile sale ghidează recunoașterea și evaluarea acestor cheltuieli.

  • Recunoaștere: Conform IAS 16, cheltuielile cu întreținerea și reparațiile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere pe măsură ce serviciile sunt prestate. Acest lucru respectă principiul corespondentei (matching principle), care impune recunoașterea cheltuielilor în perioada în care au fost generate veniturile corespunzătoare.
  • Diferența cheie: IFRS face o distincție clară între cheltuielile de reparații (care mențin un activ în starea sa de funcționare inițială) și cheltuielile de capitalizare (care îmbunătățesc, extind sau cresc durata de viață a unui activ). Cheltuielile de capitalizare sunt adăugate la valoarea activului și amortizate pe durata sa de viață, în timp ce cheltuielile de reparații sunt trecute direct pe cheltuieli.
  • Prezentare: IAS 1 permite entităților să-și prezinte cheltuielile fie pe natură (grupate pe tipuri de cheltuieli), fie pe funcție (de exemplu, costul vânzărilor, cheltuieli de administrare, cheltuieli de distribuție). Cheltuielile de întreținere și reparații sunt de obicei prezentate în funcție de natura lor sau de funcția lor (de exemplu, cheltuieli administrative).
Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP

Aspect OMFP 1802/2014 IFRS (IAS 16 & IAS 1)
Tratament contabil Utilizează un cont specific (611) pentru a înregistra direct cheltuiala. Nu impune un cont specific.
Principiu fundamental Se bazează pe contabilitatea de angajamente. Se bazează pe principiul corespondentei și al substanței economice (distincția între reparații și capitalizare).
Prezentare Prezintă cheltuiala ca o singură linie în contul de profit și pierdere. Poate fi prezentată în funcție de natura cheltuielii sau de funcția acesteia.
În concluzie, IFRS tratează cheltuielile cu întreținerea și reparațiile dintr-o perspectivă mai riguroasă, bazată pe judecata profesională, spre deosebire de OMFP, care se bazează pe o structură rigidă a planului de conturi.

Abordarea de audit


Pentru un auditor, auditul Contului 611 este o procedură crucială pentru a se asigura că valoarea cheltuielilor cu întreținerea și reparațiile este reală, completă și corect evaluată. Obiectivul principal al auditorului este de a verifica dacă cheltuielile sunt justificate de lucrările efectuate și dacă nu cumva ar fi trebuit să fie capitalizate (adică adăugate la valoarea activului).

Principalele proceduri de audit

  • Verificarea documentației justificative: Auditorul va examina facturile de la furnizori, contractele de service și rapoartele de lucru. El se va asigura că documentele sunt autorizate, că sumele sunt corecte și că serviciile au fost prestate.
  • Diferența dintre cheltuieli și capitalizare: O procedură esențială este de a analiza natura lucrărilor. Un auditor va verifica dacă o cheltuială a fost înregistrată corect ca reparație (de exemplu, schimbarea uleiului la un utilaj) și nu ca o modernizare (de exemplu, adăugarea unei noi componente care crește capacitatea de producție). În cazul modernizărilor, cheltuiala ar trebui capitalizată și amortizată pe parcursul duratei de viață a activului, în loc să fie recunoscută integral ca o cheltuială a perioadei.
  • Testul de cut-off: Auditorul va verifica dacă cheltuielile aferente serviciilor prestate la sfârșitul perioadei fiscale au fost înregistrate corect. De exemplu, o factură primită în ianuarie, dar care se referă la servicii prestate în decembrie, trebuie înregistrată ca o cheltuială a anului precedent.
  • Analiza fluctuațiilor: Auditorul va analiza variațiile cheltuielilor cu întreținerea și reparațiile în raport cu anii precedenți și cu volumul de activitate al companiei. O creștere sau o scădere nejustificată ar putea indica erori contabile, fraude sau o gestionare ineficientă.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală


Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 611 este de un interes major, deoarece cheltuielile înregistrate aici sunt, în mod normal, deductibile fiscal și au un impact direct asupra bazei de impozitare a impozitului pe profit. Cu toate acestea, inspectorii fiscali sunt extrem de atenți la corectitudinea înregistrării și la justificarea cheltuielilor. .

Principalele verificări ale ANAF

  • Deductibilitatea cheltuielilor: Conform Codului Fiscal, cheltuielile cu întreținerea și reparațiile sunt cheltuieli deductibile integral, cu condiția ca ele să fie efectuate în scopul obținerii de venituri impozabile. ANAF va verifica dacă lucrările au fost realizate pentru activele companiei și dacă sunt legate de activitatea economică a acesteia.
  • Diferența dintre cheltuieli și capitalizare: O preocupare majoră a ANAF este de a verifica dacă cheltuielile de reparații nu sunt, de fapt, cheltuieli de modernizare care ar fi trebuit să fie capitalizate. Dacă o lucrare a crescut valoarea sau durata de viață a unui activ, costul ar trebui adăugat la valoarea acestuia și amortizat, nu trecut direct pe cheltuială. Recalificarea unei cheltuieli de modernizare în cheltuială de reparație poate duce la amenzi și la calcularea unor impozite suplimentare.
  • Verificarea documentației justificative: ANAF va solicita documentele care stau la baza cheltuielilor, cum ar fi facturile de la furnizori, contractele de prestări servicii și rapoartele de lucru. Inspectorii vor verifica dacă documentele sunt în regulă, dacă sumele corespund cu realitatea și dacă serviciile au fost prestate.
  • Corelarea cu declarațiile fiscale: Inspectorii fiscali vor corela valoarea cheltuielilor cu datele din declarațiile fiscale, cum ar fi deconturile de TVA și declarațiile de impozit pe profit. De exemplu, ei vor verifica dacă TVA-ul aferent facturilor a fost dedus corect și dacă valoarea cheltuielilor se reflectă corespunzător în rezultatul fiscal.
Concluzie
Pentru ANAF, Contul 611 este o sursă de informații esențială pentru a verifica legalitatea și corectitudinea înregistrărilor fiscale. O gestionare riguroasă a acestui cont și o înțelegere clară a regulilor de deductibilitate fiscală sunt esențiale pentru a evita orice problemă cu autoritățile fiscale.


Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate


Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 611 este un indicator important al costurilor operaționale și al eficienței managementului. Modul în care sunt gestionate aceste cheltuieli oferă indicii importante despre sănătatea operațională a entității și despre starea activelor sale.

  • Impactul asupra profitabilității: Cheltuielile cu întreținerea și reparațiile sunt o componentă a cheltuielilor operaționale ale unei companii. Analiștii vor urmări trendul acestor cheltuieli în raport cu veniturile. O creștere a acestor cheltuieli, fără o creștere proporțională a veniturilor, poate indica o presiune asupra marjelor, cauzată de o mentenanță defectuoasă sau de un parc de active învechit.
  • Indicator al calității activelor: O creștere a cheltuielilor cu reparațiile poate semnala o înrăutățire a stării activelor (echipamente, mașini, clădiri). Investitorii vor analiza aceste cheltuieli pentru a evalua dacă managementul investește suficient în menținerea în bună stare a activelor sau dacă activele sunt, pur și simplu, prea vechi și necesită înlocuire.
  • Evaluarea managementului: Un control riguros al costurilor cu întreținerea și reparațiile este un semn al unui management eficient. Acesta poate indica o planificare proactivă a mentenanței și o gestionare inteligentă a costurilor. O planificare defectuoasă, care duce la reparații de urgență costisitoare, este un semnal negativ pentru investitori.
Concluzie
Contul 611 este un barometru al sănătății operaționale și al managementului activelor. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar poziția financiară, ci și prudența și eficiența managementului în gestionarea procesului de producție.

Bibliografie:
O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).
Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.
O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).
Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru