• Analiza documentației justificative: Auditorul va examina contractele cu terții (de exemplu, firme de consultanță), rapoartele de cercetare și facturile aferente. Se va asigura că documentele sunt valabile, că sumele corespund și că lucrările au fost efectuate.
• Diferența dintre cheltuieli și capitalizare: O procedură esențială este de a analiza natura lucrărilor pentru a determina dacă acestea reprezintă cercetare sau dezvoltare, conform standardelor contabile. Auditorul va verifica dacă o cheltuială a fost înregistrată corect ca o cheltuială a perioadei (în cazul cercetării) și nu ca un activ (în cazul dezvoltării). O eroare de clasificare poate afecta în mod semnificativ rezultatul net al companiei și valoarea activelor sale.
• Testul de cut-off: Auditorul va verifica dacă cheltuielile aferente serviciilor prestate la sfârșitul perioadei fiscale au fost înregistrate corect. De exemplu, o factură primită în ianuarie, dar care se referă la servicii prestate în decembrie, trebuie înregistrată ca o cheltuială a anului precedent.
• Analiza fluctuațiilor: Auditorul va analiza variațiile cheltuielilor cu studiile și cercetările în raport cu anii precedenți. O creștere sau o scădere nejustificată ar putea indica erori contabile sau o planificare ineficientă a activităților de cercetare.
  

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

• Deductibilitatea cheltuielilor: Conform Codului Fiscal (art. 25, alin. 4), cheltuielile de cercetare-dezvoltare sunt cheltuieli deductibile integral, cu condiția să fie efectuate în scopul obținerii de venituri impozabile și să nu fie capitalizate. ANAF va verifica dacă serviciile au fost prestate și dacă sunt justificate de activitatea economică a companiei.
• Diferența dintre cheltuieli și capitalizare: O preocupare majoră a ANAF este de a verifica dacă cheltuielile înregistrate în acest cont sunt, de fapt, cheltuieli de dezvoltare care ar fi trebuit capitalizate. Recalificarea unei cheltuieli de dezvoltare în cheltuială a perioadei poate duce la amenzi și la calcularea unor impozite suplimentare.
• Facilități fiscale: Companiile care efectuează activități de cercetare-dezvoltare pot beneficia de facilități fiscale, cum ar fi o deducere suplimentară de 50% din cheltuielile eligibile. Pentru a beneficia de această facilitate, ANAF va verifica dacă cheltuielile respectă condițiile impuse de Codul Fiscal:
• Să fie documentate corespunzător.
• Să fie distincte de cheltuielile curente de exploatare.
• Să se refere la proiecte de cercetare-dezvoltare clar definite.
  

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

• Indicator al potențialului de creștere: Cheltuielile cu studiile și cercetările sunt, în esență, investiții în viitor. O companie care cheltuiește constant sume semnificative pe cercetare și dezvoltare demonstrează un angajament față de inovație și un potențial de a lansa produse sau servicii noi pe piață. Analiștii vor urmări tendința acestor cheltuieli pentru a evalua perspectivele de creștere pe termen lung ale companiei.
• Riscul și rentabilitatea: Investițiile în cercetare și dezvoltare sunt, prin natura lor, riscante. Nu toate proiectele de cercetare vor duce la un succes comercial. Pe de altă parte, un proiect de succes poate genera venituri masive în viitor. Analiștii vor evalua echilibrul dintre riscul asumat și potențialul de rentabilitate.
• Ajustarea profitabilității: Un aspect important pentru investitori este modul în care cheltuielile cu cercetarea și dezvoltarea (C&D) sunt tratate contabil. Dacă cheltuielile de C&D sunt recunoscute direct pe profit și pierdere (fără a fi capitalizate), ele pot afecta în mod negativ profitul pe termen scurt. Cu toate acestea, investitorii inteligenți vor recunoaște importanța acestor cheltuieli ca un motor al creșterii viitoare și le vor ajusta pentru a obține o imagine mai clară a profitabilității operaționale a companiei.