To STUDY - Ficţiune - Ipotecarea sufletului cuiva

*

"Ipotecarea sufletului cuiva"

Introducere

Capitolul 1, Scena 1 - Realitatea proiectată


Valurile de percepţii îl făcură să devină indiferent la tot ceea ce se petrecea… Flash-uri luminoase puternice lăsau urme clare ce păreau să se suprascrie… La un moment dat se amuză la ideea că ar fi un fel de carusel… Un fel de lanţuri de lumini ce dădeau impresia unui carusel… Asemenea multora din amintirile sale legate de copilărie…

Cert, fluxurile sale nu erau prea liniştite… Se concentră dar totul era indiferent la dorinţele sale… Asemenea unui vis care îşi vedea de evenimentele sale… Chiar distrându-se pe seama sa…

Mda, percepţii umane, concluzionă în zeflemea… Sau materiale?!? Contează?!? încercă el să se delimiteze de confuzia ce se amplifica. Concentrează-te pe ceea ce eşti acum, ca reper în timpul şi dimensiunea ce te interesează! veni o idee de undeva. Lasă ceea ce ar fi trecutul, lasă ceea ce ar fi viitorul!

Acum! Da, acum! Un exercițiu de realitate proiectată…

Dar simţi doar cererile celor din valurile de percepţii… Multe cereri… Greu de identificat… Consiliul era predominant…

Ce era de gândit legat de Consiliu a fost gândit. Până şi în manifestarea directă, de interacţiune, îi anunţase pe cei prezenţi că…

Asta era! Se concentrase pe legătura cu Esenţa! Avea nevoie de stabilizarea fluxurilor sale şi dorea să identifice elementele majore de destabilizare ce păreau să se manifeste, să îşi închidă contradicţiile.

Se concentră şi elimină rând pe rând toate emisiile incerte, nelegate de ceea ce ar fi manifestarea în Esenţă… Dan renunţă cu greu la a-l tulbura… Atma… Corasdo… Ajunge! se pomeni concluzionând aproape de un fel de status de furie.

Şi totul dispăru într-un fel de piuit ce plecă de la o tonalitate gravă spre un ţipăt ascuţit, scurt, surd.
Dintr-o dată simţi linişte. Da, reuşise. Acum era numai el împreună cu amintirile strict legate cu el. Este momentul căutării.

- Noi suntem aici, percepu din întreaga Esenţă. Acum eşti şi tu… Ştii de ce ai venit, nu ştii cu ce vei pleca.

- Asta pentru că nu am venit pentru ceva anume. Pur şi simplu am un fel de percepţie generală de oboseală… Da, am obosit să tot caut soluţii… Să înţeleg ce vor numai şi numai alţii… Vreau linişte! Vreau să am timp să îmi clarific percepţiile. Percepţiile mele…

- Dar pentru asta exişti, pentru asta te manifeşti aici şi acum, îl întrerupse Esenţa, sau un fel de voce a raţiunii…

Nu încercă să delimiteze despre ce era vorba, să îşi de-a seama care ar fi esenţa mesajului. Simţi că este bine să se conformeze acestei linii logice, de percepţie…

- Eşti o mică parte a întregului, a mea, a Esenţei. Aşa cum şi eu sunt a mică parte a unei alte Esenţe… Un ecou… Cu un scop bine definit, cu un grup de contradicţii ce ţi s-au atribuit pentru a le închide… Eventual pentru a le dezvolta…

- Ajunge! emise evident iritat. Adevărul îl ştiu, soluţiile de continuitate le ştiu. Dar, am obosit. Simt dorinţa clară de a acţiona numai şi numai pentru mine. Am nevoie de liniştea meditaţiei… Nu mai vreau să am de a face cu neliniştea logicii… A paşilor impuşi de necesităţile mele de a acţiona la elemente externe mie…

- Am mai discutat despre asta, interveni Esenţa. Perseverenţa ta în a aborda elementele definitorii nu rezolvă problemele. Uiţi mereu…

- Da, da, da!!! interveni din ce în ce mai iritat… simţind nevoia de a controla dialogul… monologul sau ce era ceea ce percepea… pentru a nu ieşi din vibraţia fluxului. Sunt în aceste manifestări pentru a închide contradicţiile celor ce interacţionează direct cu mine, la nivelul meu de manifestare… Evident! Dar am obosit…

- De ce?!? Caută să dai un răspuns! Primul care se va contura este cel mai evident, cel mai important…

- Nu mai vreau să particip la acest lanţ al compromisurilor, al datoriilor altora, permanent în dezvoltare… Za după za, manifestare după manifestare… Apoi să refac cursul manifestărilor plecând de la prima za care cedează fiind obligat să aleg doar o parte a lanţului ce și-a încheiat manifestarea ca întreg… Sau să fiu obligat să nu aleg şi să am grijă de ambele capete ale lanţului rupt… Mereu şi mereu dependent de doar o za cu deciziile şi acţiunile ei…

- Dar există alegerea, percepu de undeva…

- Ce alegere poate fi asta?!? emise surprins de nonsensul acelei percepţii. Alegerea a ceea ce au decis alţii?!? De fapt o singură componentă a acestui grup de manifestare, offf, lanţ, cum l-am perceput şi delimitat în această simulare de analiză?!?

- Şi, dacă tot eşti descurajat de aceste manifestări, doreşti să devii şi tu o astfel de za, un fel de individ ce renunţă?!?

- Nu, niciodată! Pot spune că asta urăsc… Vai, am ajuns la manifestarea egoului… Rezidenţe clare… Care nu îmi aparţin dar la care achiesez… Ca misiune sau ca manifestare?!?

- Atunci?!? solicită ironic Esenţa. Alege! veni o nouă emisie în liniştea atrasă de surpriza concluziei anterioare.

- Am ales deja… Mi-am retras manifestările doar în mine şi în unicul recipient, în Mircea Dan… În efortul de a concentra manifestările mele în cât mai puţine direcţii… Nu mai am alte manifestări.

- Nu cumva aceasta ar fi clar o manifestare de ego?!? Tu şi doar tu, eventual şi cu Dan?!? Ori tu ştii că egoul reprezintă o delimitare clară faţă de acţiunea globală, eventual de acţiunea particularizată în care te manifeşti ca recipient, ca Dan.

- Păi, de câte ori să subliniez că m-am săturat, că am obosit şi… Şi cursul său logic se opri fără posibilitate de continuitate.

- Vezi, nu poţi continua ideea! Încalcă flagrant ceva definitoriu, de fapt… Nu te poţi delimita la o singură manifestare. Egoul, percepu concluzia destul de deranjantă. Nu ar mai fi fost nevoie de manifestare printr-un container, veni o nouă concluzie… asemenea unui reproş. Tot parcursul tău de retragere din interacţiunile cu celelalte persoane, grupuri, nu au făcut altceva decât să amplifice acumulările energetice de manifestare. Uite, să trecem la elemente distincte! Mai devreme ai perceput ca un fel de urgenţe liniile consiliului, ale Atmei şi ale lui Corasdo. Fără a uita primordialitatea lui Dan.

- Consiliul este bine delimitat ca structură şi manifestare, interveni iritat pentru a elimina rapid punctele de analiză ce i se păreau inutile. Corasdo, la fel…

- Dar ce facem cu Atma?!?

- Nu prea am de gând să dau atenţie la orice solicitant. Indiferent de avantajele ce pot apare din asta. Nu am parte de manifestare pentru a avea avantaje, nu am contradicţii…

- Afară de ego, îl întrerupse un nou gând, pe cât de enervant pe atât de descurajant. Nu înţelegi că indiferent de nevoile de suport în închiderea contradicţiilor entităţile ce vor interacţiona cu tine o fac pentru propriul avantaj?!? Ceva asemenea unei bănci ce creditează dar solicită o ipotecă din care să îşi asigure câştigul şi nu garanţia că va recupera împrumutul?!?

- Asta este un fel de bază a manifestării în entitate, ca şi container. Fiecare trebuie să aibă o garanţie, o ipotecă de la cei din jur. Aşa cum cei din jur vor avea ipoteca lor. Altfel nu se poate realiza manifestarea…

- Deci, interveni ironic acelaşi curs logic, acelaşi gând, tu nu poţi acţiona fără a intra în regulile jocului la care participi. Simpla ta prezenţă în el reprezintă acordul tău de conformare la reguli. Entităţile cu care interacţionezi au nevoie de ipotecă pe tine. Sau, cum ne descriu recipientele, este necesar să se manifeste ipotecarea sufletului cuiva. Nu contează că tu nu ai nevoie de garanţii. Eventual că, oferi garanţia maxim imaginabilă. Câștigul este astfel asigurat și nu o garanție a evenimentelor.

- Să înţeleg că sunt obligat la a accepta ipoteca sufletului cuiva… Al meu sau al altuia?!?

- Asta este esenţa puterii pe care o ai. Puterea este dată pentru a fi împărţită şi nu pentru a fi manifestată. În cazul tău apare şi nuanţa renunţării la ego, la independenţa iluzorie atrasă de puterea deţinută. Nuanţă pe care nu prea o accepţi…

- Asemenea esenţei esenţelor, a Unicităţii, a Prezenţei, asta ar fi concluzia, nu-i aşa?!? Chiar Prezenţa este prima care şi-a ipotecat sufletul ramurilor sale. Ideilor sale, contradicţiilor sale, sau cum doreşti să consideri. S-a ipotecat lui… De aceea cea mai bună descriere ar fi ipotecarea sufletului cuiva… Al cui nu prea mai contează…

- Aceasta este manifestarea principală a hologramei globale...

- Mda, ipotecarea sufletului cuiva... De ce mă plictisesc singur gândind toate acestea?!? Este evident că şi cel care cere ipotecă şi cel ce acceptă ipoteca vor fi legaţi permanent unul de celălalt. Indiferent de ceea ce se poate interpreta că va urma, pe toată durata pactului şi, de multe ori, mult după aceea.

- Caută să revii la ceva concret, la interacţiunile de primă percepţie, la containerul tău Dan, la Consiliu, Atma şi Corasdo! Acestea sunt primele tale cerinţe.

- Da… Clar… În cazul consiliului ne confruntăm cu un curent energetic masiv ce destabilizează fluxul… Cursul pe care s-au concentrat acţiunile generale de atât de mult timp din cel al recipientelor... Este greu de intuit ceea ce va urma şi nici nu suntem sprijiniţi în a înţelege cât de cât despre ce este vorba…

- Şi, dacă ai şti ce urmează ai închide o contradicţie? simţi opoziţia gândurilor sale. Nu ai trăi-o şi doar te-ai conforma?!? Valoarea descoperirii adevăratei tale existenţe nu ar închide contradicţiile?!?

- Ştiu toate aceste lucruri. Solicitarea, dorinţa de clarificare se naşte strict dintr-un fel de imposibilitate de a intui ceea ce urmează şi…

- Aşa este, din teamă de a nu greşi. Ai simţit răspunsul şi lipsa sensului de a mai continua… Egoul…

- Dar asta simt şi ceilalţi membri ai consiliului şi… Aşa este… Mi-am dat seama… Am muncit atât de mult, ne-am implicat atât de puternic şi acum ne este teamă de sensul rostului implicării noastre… Sau al lipsei de sens…

- Şi nu uita că voi sunteţi ipoteca tuturor entităţilor din acest timp şi această dimensiune. Fără ei nu aveţi nici cea mai vagă şansă de…

- Hei, gânduri nebune, ştiu ce sunt şi ce am de făcut! emise plin de furie. Gata! Doar recipientele au această slăbiciune, minţi nebune, asemenea unei maimuţe bete, cum ei înşişi se lamentează. Concentrare! îşi solicită, pentru a câta oară. În cazul consiliului m-am lămurit. Suntem prea dependenţi de deciziile celorlalte entităţi ca să ne mai chinuim să găsim un sens, un rost. Simt doar că stă să se întâmple ceva superior nouă, superior intereselor noastre, rezolvării contradicţiilor noastre… Ba nu, simt altceva. Este deasupra a orice un fel de alt interes, dar câştigul nostru este mult superior celorlalţi. Ciudat! concluzionă căutând să închidă proiecţia.

- Nu este nimic ciudat… Sensul percepţiei este altul… Voi sunteţi ipoteca cuiva, ceilalţi sunt ipoteca voastră… Din analiză nu poate rezulta decât avantajul vostru, indiferent de reacţiile voastre, ca grup sau, poftim, consiliu.

- Bine, bine!!! Să mai văd despre ce ar fi vorba legat de Atma?!? Mi se pare fără sens atât timp cât Dan al meu are şanse foarte mici de tangenţă la rezultatul acţiunilor lor de moment.

- Dar cum rămâne cu Corasdo? Tangenţa directă la el îl poate afecta mai mult decât poate permite o poziţionate de relativă indiferenţă. Şi, prin el…

- Pe Dan al meu… Pe mine, interveni forţat la a concluziona…

- Să o contactăm, să vedem ce putem pune la punct de comun acord!

- Uiţi poziţia mea de suport pentru Dan?!? El trebuie să emită pretenţii. Corasdo este suport, la rândul lui, pentru Dan, dar el s-a complicat şi cu poziţia de suport pentru Atma… Intervenţia mea este pe cât de ne-necesară pe atât de greşită.

- Offf, la ultimul consiliu ţi s-a cerut suportul… Ai uitat!

- Nu, dar nu simt că asta ar fi o soluţie, cel puţin momentan. Dan al meu, asemenea elementelor globale, este în faţa unor schimbări semnificative a modului său de viaţă. Atma, la fel… Corasdo este punctul de echilibru, asiguratoriu solicitat de prezenţele recipientelor noastre. O înţelegere cu Atma ar destabiliza manifestările ei directe, neinfluenţate. Corasdo a subliniat clar acest lucru.

- Până şi eu simt că Atma ar fi punctul optim de inserenţă, de intervenţie.

- Şi eu am luat decizia clară, indubitabilă, incontestabilă, că nu voi acţiona decât la momentul oportun. Nu voi pregăti nimic, absolut nimic. Au destule acţiuni de iniţiat şi de dus la bun sfârşit. Din câte pot jalona ca atu în această decizie este necesitatea ca Atma să aleagă recipientul final, cel cu care îşi va continua partea cea mai importantă de evoluţie.

- Chiar nu simţi destabilizare în acest sens?!?

- Evident că simt. Destabilizarea este deja atotprezentă. De ce ar avea cea mai vagă şansă toate recipientele implicate, cu entităţile lor cu tot, să se izoleze de ansamblul care evoluează astfel?!? Asta este, destabilizare… Timpul recipientelor, modul lor de manifestare, oferă mult prea puţine oportunităţi de intervenţie pentru a putea interveni real, concret, corect. Nu am cum să mă irosesc în tentative de clarificare. Cea mai bună clarificare este trăirea directă. Şi, pentru ca eu să am un fel de posibilitatea de evaluare şi influenţare, am nevoie de această trăire directă…

- Corect. Am ajuns la o concluzie clară. Aştepţi să vezi cum se materializează trăirea directă şi atunci vei decide…

- Poate?!? gândi simţind o siguranţă imposibil de a nu percepută, izolată la percepţie clară, chiar dacă totul pare manifestarea unei îndoieli. Reperele sunt clare… Dan, de pe poziţia de container al meu, consiliul… Nu, consiliul este filtrul apei din acvariul în care vom înota… El nu este o prioritate reală… Este doar manifestarea mea în cererile de acţiune ce apar prin apartenenţa la acest consiliu… Chiar dacă sunt considerat a fi adevăratul lider al lui… Corasdo este asemenea mie şi intră în sfera mea de interese reală doar dacă… Da, el este, de asemenea, secundar… Ca şi consiliul…

- Mai rămâne doar…

- Atma…

- Concluzie finală?!?

- Dan, ca recipient al meu şi Monique cu Lily ca recipiente ale Atmei. Am perceput mereu că am venit la a ajuta şi să ajut doar pe cine îmi cere ajutorul. Atma m-a identificat foarte rapid dar nu prea a existat vreo linie de corelare. Abia după ce l-a convins pe Corasdo au început să se nască puncte de intersecţie… Dar şi acelea destul de ciudate… Născute doar pe accepturile colateralilor implicaţi, cum ar fi Aurel, Fran… Offf, ce rost are să continui logica?!? Am luat și reluat în considerare toate aceste elemente de nenumărate ori…

- Dar Corasdo va fi cel care va declanşa implicarea. Pe orice variantă evolutivă el este în acel punct în care poate iniţia toate aceste evoluţii…

- Simt că evoluţiile sunt deja declanşate şi fără intervenţia lui… El poate „cizela” unele din aceste evoluţii, permiţând celor direct implicaţi să aibă oarecare avantaje… Atât doar…

- De ce eşti atât de sigur?!?

- Pot fi multe, multe inserenţe. De exemplu, tu cel care intervii în energia noastră, în manifestările noastre, tu cel care citeşti aceste rânduri, ce părere ai, să rămân concentrat pe linia recipientului meu, Mircea Dan, sau să intervin în energiile Atmei, în cele ale recipientelor ei… Scuze, de fapt doar a unui container, cel al lui Monique Touran. Poate voi avea oarecare posibilităţi pentru a participa activ şi în cazul lui Lily Touran dar nu văd cum este posibil la acest moment… În fond sunt surori gemene… Poate nu sunt atât de mari diferenţele dintre vieţile lor.

- Aşa este, interveni un alt gând, poate că totul este mult mai simplu pe măsură ce avansăm în trăirile lor… În fond este vorba despre aceeaşi entitate, Atma…

- În fond ai posibilitatea de a cunoaște unele lucruri despre aceste persoane... Poți citi scena 2, urmând instrucțiunile de final pentru a “beneficia” de unele detalii despre Mircea Dan… Sau, poți citi scena 3 pentru unele detalii despre Monique Touran.

- Hei, gata, concentrare! Tu, dragă cititorule, dacă nu doreşti detalii despre personajele principale și preferi intuitiv păstrarea liniei evolutive a lui Dan, citeşte capitolul 2 şi urmează instrucţiunile de final de capitol. Dacă doreşti linia lui Monique ”sări” la capitolul 3 şi urmează instrucţiunile de final de capitol. Sau, dacă eşti un curios, citeşte tot şi vei decide ce capitole, linii, acţiuni, idei, etc vei urma! La revedere! Simt o chemare și trebuie să te părăsesc momentan...

- Dragă cititorule, iartă-l pe Iryu, interveni Prezența imediat ce Iryu ieși din flux. Așa este el, mai direct... Acum hai, ascultă-i sfatul!

Dorin M - 02 octombrie 2019


Notă Dorin M:  La finalul fiecărei scene veți putea accesa,. după voia Dumneavoastră, această structură denumită de mine ”Sugestii”, prin click/ tap pe linkul ”Sugestii”.

Aici veți putea vizualiza, parcurge, etc:

1. Rezumatul scenei ce tocmai ați parcurs-o, dar, prin cumul, și rezumatul tuturor scenelor ce le veți parcurge;

2. Obiective - Locul unde vor fi consemnate liniile de acțiune (poveste) active... Da, inclusiv cele care au fost deja închise.

3. Personaje/ Caractere - Evident că este vorba despre o prezentare a personajelor/ caracterelor ce au apărut în scena curentă, dar și a întregii evoluții a acestora pe măsura parcurgerii textului.

4. Locații - Aici vor fi prezentate locațiile unde se desfășoară acțiunile din textul parcurs curent dar și global (evident pe măsura parcurgerii). În text, deseori nu există posibilitatea de a da detalii complete dar aici, încetul cu încetul, ansamblul se va forma mai detaliat, mai concret.

5.Obiecte/ Acțiuni/ Situații - Fiind vorba despre o poveste sci-fi este evident că vor apare obiecte, acțiuni, situații ce trebuie descrise. Asta deoarece, în povestea propriu-zisă acestea nu pot fi descrise deoarece ele sunt ceva normal pentru personaje. Ei bine, aici este locul în care acestea vor fi descrise.