STUDIU - Tehnic - SCRIERE
O
nouă seară pentru o veche Comunicare
Episodul
5 - O veche și ciudată prietenie
Nu
trecuseră nici zece minute și deja îi părea rău că a ales mai
întâi să împartă pachetele și mesajele. Avea timp dimineață,
înainte de a rezolva cu problemele gospodăriei și să ajungă
până în prânz la Santinelă.Oh, dar, oricum,
era obligat să anunțe toți partenerii liniilor…
Percepție ce îl
copleși, conștientizând că se simțea strivit de oboseală… Sau
de greutatea rucsacului… Sau de singurătate?
Hei, dar chiar
trebuie să fac asta… Gândi prinzând „din zbor" un gând că,
odată cu fiecare vizită va avea rucsacul mai ușor și va trece
mai ușor peste oboseală.
Sau poate era
nemulțumit că se vedea iar cu Certărețul…
De ce sunt
nedrept? Se dojeni singur în gând…
El ne-a apărat
întotdeauna de restul comunității care ne disprețuia pentru
statutul de grăniceri al celor dinspre Râul Mare. I-a
spulberat cu argumentele lui infailibile și i-a făcut să stea
departe de orice tangență cu noi, grănicerii.
Și totul se datora
unei vechi prejudecăți că noi am fi „Vinituri"… Cu toate că,
din generație în generație, asemenea afirmații nu își mai
aveau rostul…
Vechii bătrâni,
cei care au pornit prejudecata aceasta erau plecați de
generații… Nimeni nu a reușit să schimbe asta…
Nici când am
acceptat să fim considerați „Mârlani", după numele lor… Dar ei
nu au acceptat schimbarea… Nici când, la „Marele Raid" de acum
șapte generații, toți cei din Barieră și-au dat viața pentru
a-i proteja sau ajuta, rămânând doar copiii lor să țină
granița spre liniștea lor…
Nici atunci ei nu
au acceptat sacrificiul… Era ceva normal, după ei...
Hei, de ce intru
în energia lor? Se dojeni singur, aproape cu voce tare.
Trecuse
de „Coama Clopotelor" ocolind capcanele, traseul fiind ușor de
urmat din cauza lipsei copacilor… Dar acum urmărea cu greu
labirintul de capcane până la Certăreț, fiind obligat să
identifice copacii de marcare aproape la fiecare pas…Dar se liniștea cu
fiecare pas mai aproape de linia cercetașilor…
Totul era neatins,
gata de a primi pe cei ce vor îmbrățișa pierzania. Dacă vor
ajunge până aici…
Gândind asta,
percepu fiorii temerilor… Dacă sunt presimțiri reale?
Niciodată nu a simțit totul atât de pregnant, de real…
Și cursul acestor
gânduri îl hărțui până ajunse la adăpostul Certărețului.
Îl întâmpină soția
lui, Smerenie… Ce nume predestinat, gândi fără să vrea, ca
aproape de fiecare dată când îi vizita…
- Ce se întâmplă?
Semnalul de alertă este activ. Iar Certărețul tocmai ce s-a
întors de pe partea Morenilor, iar acolo semnalul este
inactiv… Îl întâmpină vizibil neliniștită.
- Este o simplă
alertă… O liniști Dârzul, distras de apariția Certărețului…
- Dar, cine știe?
Completă Certărețul indicându-i Smereniei să plece din
încăpere, care se conformă în tăcere, nu înainte de a pune pe
masă o farfurie cu fursecuri cu mere coapte și miere de
albine.
-
Ia și tu! Îl îndemnă Certărețul și se așeză pe scaunul
alăturat. Ia spune, ce știi? Îl întrebă cu gura deja plină de
fursecuri, mestecând.Tresări,
amintindu-și de mesaj, și începu să-i răspundă în timp ce
scotea mesajul Santinelei din rucsac…
- Se pare că
Prădătorii au lovit la întâlnirea comunității și sunt mai
mulți morți și doi capturați din zona Pâclelor. Cel puțin asta
cred. Aveam de primit câteva pachete de la Moreni dar, dacă
n-au venit, este clar că Morenii nu au trimis pe nimeni.
- Deci, alerta
este pe bune, nu-i așa? Întrebă Certărețul abia inteligil,
mâncând cu poftă…
- Uite! Spuse
Dârzul înmânându-i mesajul, urmărind în liniște reacțiile
Certărețului… Cei morți se pare că sau sinucis… Preciză
sacadat, întrerupt de liniștea și lipsa de reacție a
Certărețului… Deci, se pare că au fost identificați, odată ce
au recurs la un gest atât de radical…
Urmă un timp în
care Certărețul mânca fursec după fursec parcurgând și
reparcurgând mesajul Santinelei…
- Da, se pare că
vremea noastră a venit! Spuse neutru, privindu-l pe Dârzul cu
un amestec de ironie și furie, imposibil de interpretat. Știi
ce ai de făcut?
- Am exersat de
sute de ori reacțiile de alertă. Tu ești primul și vor urma și
ceilalți grăniceri.
- Ai parcurs
mesajul?
- N-am avut
inspirația dar, poate n-am fost curios, deoarece Santinela nu
mi-a sugerat urgența. Chiar mă așteaptă după prânz. Doar
presimțirile mele m-au împins, mai întâi, la tine.
- Ce știi? Fără să
citești mesajul ai ales deplasarea optimă? Întrebă Certărețul
privindu-l iscoditor.
- Atacul
Prădătorilor a plecat dintre est. Linia de inserție nu o
cunosc, dar reacția de lipsă de mișcare de urgență lasă de
înțeles că ar fi pătruns pe calea Jiului și cred că vor urma
calea Banatului. Sunt sigur că nu urcă spre nord, odată ce
Santinela are îndoieli și a activat starea de urgență. De
acolo a retras Santinela ultima dronă, iar una a lăsat-o
pentru observație. Instinctiv am plecat spre punctul cel mai
apropiat de proximitate cu o acțiune rapidă, secvențială. Dar
asta, instinctiv. Abia acum m-am gândit la asta, pentru a
putea să-ți dau un răspuns.
-
Am trimis deja mesajul de alertă către Somnoros și a răspuns
deja. Linia de cercetare și flancare este deja activă. Dacă eu
am bătut drumul de la Moreni și am și finalizat pregătirile,
sunt sigur că a reușit și Somnorosul. Ai vreun pachet pentru
Somnoros?- Nu! Răspunse
Dârzul oarecum surprins.
Chiar în timpul
răspunsului camera se înroși o fracțiune de secundă.
- Vezi, ce ți-am
spus, acesta este fasciculul laser de confirmare. Ai pachete
pentru linia a doua? Spuse Certărețul, ridicându-se pentru a
apăsa un buton, pe care Dârzul îl știa ca fiind declanșatorul
fasciculului laser de confirmare a stării de veghe.
- Doar pentru
Cojocar… Răspunse Dârzul greoi, nevenindu-i încă să creadă că
totul este real, că presimțirile de pericol pot fi mai
adevărate decât ceea ce îi spunea logica faptelor.
- Bine și așa. Tot
pe partea de răsărit. Linia de dispersie este inițiată.
Pleacă! Nu mai ai timp chiar dacă ai drumul cel mai scurt spre
casă asigurat. Ia și fursecurile acestea! Spuse Certărețul
ciudat de consolator. Nu uita să îi ceri să confirme alerta
către Tâmplar! Știi că sunt obligat să nu reacționez la alerte
decât la contact direct…
- Păi, zona liberă
este expusă. Ce te oprește?
- Hei, ai studiat
bine manualul? Comunicații radio interzise. Chiar și spoturile
codate. Doar contactul direct activează nivelul doi de
comunicare. Crezi că Santinela nu ne-ar fi anunțat? Ai voie să
apelezi doar partenerul tău de linie… Sau contact direct...
Da, da! Confirmă
Dârzul, salutând de plecare respectuos, înclinând capul, după
care băgă un fursec întreg în gură… Apoi se deplasă spre ușa
adăpostului unde, înainte de a ieși, transmise cu gura plină
de mâncare:
- Mulțumiri
Smereniei, sunt minunate!
- Îi spun imediat.
O chem să țină veghea până ce mă odihnesc puțin. Sunt rupt de
oboseală.
Și
Dârzul ieși afară…O noapte senină,
cu lună plină, efectiv îl năuci. Dar vântul destul de puternic
îl trezi, ajutat de acele de gheață care păreau că-i polizează
obrazul.
Hai, spre Cojocar!
Se încurajă pornind la drum, strecurând fursecurile într-un
buzunar lateral al rucsacului. Speranța și copiii se vor
bucura de aceste bunătăți.
Va urma…
Merticaru Dorin
Nicolae.
Notă: Imaginile sunt create de mine, Merticaru Dorin Nicolae, folosind Microsoft Bing Image Creator.
Dorin,
Merticaru (02.06.2024)