STUDIU - Tehnic - SCRIERE
To Study/ Pentru studiu - Tehnic - Dorin M

Paginile Noua Medicină Dacică O nouă seară pentru o veche Comunicare


Episodul 5  - O veche și ciudată prietenie


„Fii deschis” explorărilorNu trecuseră nici zece minute și deja îi părea rău că a ales mai întâi să împartă pachetele și mesajele. Avea timp dimineață, înainte de a rezolva cu problemele gospodăriei și să ajungă până în prânz la Santinelă.

Oh, dar, oricum, era obligat să anunțe toți partenerii liniilor…

Percepție ce îl copleși, conștientizând că se simțea strivit de oboseală… Sau de greutatea rucsacului… Sau de singurătate?

Hei, dar chiar trebuie să fac asta… Gândi prinzând „din zbor" un gând că, odată cu fiecare vizită va avea rucsacul mai ușor și va trece mai ușor peste oboseală.

Sau poate era nemulțumit că se vedea iar cu Certărețul…

De ce sunt nedrept? Se dojeni singur în gând…

El ne-a apărat întotdeauna de restul comunității care ne disprețuia pentru statutul de grăniceri al celor dinspre Râul Mare. I-a spulberat cu argumentele lui infailibile și i-a făcut să stea departe de orice tangență cu noi, grănicerii.

Și totul se datora unei vechi prejudecăți că noi am fi „Vinituri"… Cu toate că, din generație în generație, asemenea afirmații nu își mai aveau rostul…

Vechii bătrâni, cei care au pornit prejudecata aceasta erau plecați de generații… Nimeni nu a reușit să schimbe asta…

Nici când am acceptat să fim considerați „Mârlani", după numele lor… Dar ei nu au acceptat schimbarea… Nici când, la „Marele Raid" de acum șapte generații, toți cei din Barieră și-au dat viața pentru a-i proteja sau ajuta, rămânând doar copiii lor să țină granița spre liniștea lor…

Nici atunci ei nu au acceptat sacrificiul… Era ceva normal, după ei...

Hei, de ce intru în energia lor? Se dojeni singur, aproape cu voce tare.

„Fii deschis” la a trece peste oriceTrecuse de „Coama Clopotelor" ocolind capcanele, traseul fiind ușor de urmat din cauza lipsei copacilor… Dar acum urmărea cu greu labirintul de capcane până la Certăreț, fiind obligat să identifice copacii de marcare aproape la fiecare pas…

Dar se liniștea cu fiecare pas mai aproape de linia cercetașilor…

Totul era neatins, gata de a primi pe cei ce vor îmbrățișa pierzania. Dacă vor ajunge până aici…

Gândind asta, percepu fiorii temerilor… Dacă sunt presimțiri reale? Niciodată nu a simțit totul atât de pregnant, de real…

Și cursul acestor gânduri îl hărțui până ajunse la adăpostul Certărețului.

Îl întâmpină soția lui, Smerenie… Ce nume predestinat, gândi fără să vrea, ca aproape de fiecare dată când îi vizita…

- Ce se întâmplă? Semnalul de alertă este activ. Iar Certărețul tocmai ce s-a întors de pe partea Morenilor, iar acolo semnalul este inactiv… Îl întâmpină vizibil neliniștită.

- Este o simplă alertă… O liniști Dârzul, distras de apariția Certărețului…

- Dar, cine știe? Completă Certărețul indicându-i Smereniei să plece din încăpere, care se conformă în tăcere, nu înainte de a pune pe masă o farfurie cu fursecuri cu mere coapte și miere de albine.

„Fii deschis” să citești și să înghiți- Ia și tu! Îl îndemnă Certărețul și se așeză pe scaunul alăturat. Ia spune, ce știi? Îl întrebă cu gura deja plină de fursecuri, mestecând.

Tresări, amintindu-și de mesaj, și începu să-i răspundă în timp ce scotea mesajul Santinelei din rucsac…

- Se pare că Prădătorii au lovit la întâlnirea comunității și sunt mai mulți morți și doi capturați din zona Pâclelor. Cel puțin asta cred. Aveam de primit câteva pachete de la Moreni dar, dacă n-au venit, este clar că Morenii nu au trimis pe nimeni.

- Deci, alerta este pe bune, nu-i așa? Întrebă Certărețul abia inteligil, mâncând cu poftă…

- Uite! Spuse Dârzul înmânându-i mesajul, urmărind în liniște reacțiile Certărețului… Cei morți se pare că sau sinucis… Preciză sacadat, întrerupt de liniștea și lipsa de reacție a Certărețului… Deci, se pare că au fost identificați, odată ce au recurs la un gest atât de radical…

Urmă un timp în care Certărețul mânca fursec după fursec parcurgând și reparcurgând mesajul Santinelei…

- Da, se pare că vremea noastră a venit! Spuse neutru, privindu-l pe Dârzul cu un amestec de ironie și furie, imposibil de interpretat. Știi ce ai de făcut?

- Am exersat de sute de ori reacțiile de alertă. Tu ești primul și vor urma și ceilalți grăniceri.

- Ai parcurs mesajul?

- N-am avut inspirația dar, poate n-am fost curios, deoarece Santinela nu mi-a sugerat urgența. Chiar mă așteaptă după prânz. Doar presimțirile mele m-au împins, mai întâi, la tine.

- Ce știi? Fără să citești mesajul ai ales deplasarea optimă? Întrebă Certărețul privindu-l iscoditor.

- Atacul Prădătorilor a plecat dintre est. Linia de inserție nu o cunosc, dar reacția de lipsă de mișcare de urgență lasă de înțeles că ar fi pătruns pe calea Jiului și cred că vor urma calea Banatului. Sunt sigur că nu urcă spre nord, odată ce Santinela are îndoieli și a activat starea de urgență. De acolo a retras Santinela ultima dronă, iar una a lăsat-o pentru observație. Instinctiv am plecat spre punctul cel mai apropiat de proximitate cu o acțiune rapidă, secvențială. Dar asta, instinctiv. Abia acum m-am gândit la asta, pentru a putea să-ți dau un răspuns.

„Fii deschis” analizelor la rece- Am trimis deja mesajul de alertă către Somnoros și a răspuns deja. Linia de cercetare și flancare este deja activă. Dacă eu am bătut drumul de la Moreni și am și finalizat pregătirile, sunt sigur că a reușit și Somnorosul. Ai vreun pachet pentru Somnoros?

- Nu! Răspunse Dârzul oarecum surprins.

Chiar în timpul răspunsului camera se înroși o fracțiune de secundă.

- Vezi, ce ți-am spus, acesta este fasciculul laser de confirmare. Ai pachete pentru linia a doua? Spuse Certărețul, ridicându-se pentru a apăsa un buton, pe care Dârzul îl știa ca fiind declanșatorul fasciculului laser de confirmare a stării de veghe.

- Doar pentru Cojocar… Răspunse Dârzul greoi, nevenindu-i încă să creadă că totul este real, că presimțirile de pericol pot fi mai adevărate decât ceea ce îi spunea logica faptelor.

- Bine și așa. Tot pe partea de răsărit. Linia de dispersie este inițiată. Pleacă! Nu mai ai timp chiar dacă ai drumul cel mai scurt spre casă asigurat. Ia și fursecurile acestea! Spuse Certărețul ciudat de consolator. Nu uita să îi ceri să confirme alerta către Tâmplar! Știi că sunt obligat să nu reacționez la alerte decât la contact direct…

- Păi, zona liberă este expusă. Ce te oprește?

- Hei, ai studiat bine manualul? Comunicații radio interzise. Chiar și spoturile codate. Doar contactul direct activează nivelul doi de comunicare. Crezi că Santinela nu ne-ar fi anunțat? Ai voie să apelezi doar partenerul tău de linie… Sau contact direct...

Da, da! Confirmă Dârzul, salutând de plecare respectuos, înclinând capul, după care băgă un fursec întreg în gură… Apoi se deplasă spre ușa adăpostului unde, înainte de a ieși, transmise cu gura plină de mâncare:

- Mulțumiri Smereniei, sunt minunate!

- Îi spun imediat. O chem să țină veghea până ce mă odihnesc puțin. Sunt rupt de oboseală.

„Fii deschis” la a porni o nouă călătorieȘi Dârzul ieși afară…

O noapte senină, cu lună plină, efectiv îl năuci. Dar vântul destul de puternic îl trezi, ajutat de acele de gheață care păreau că-i polizează obrazul.

Hai, spre Cojocar! Se încurajă pornind la drum, strecurând fursecurile într-un buzunar lateral al rucsacului. Speranța și copiii se vor bucura de aceste bunătăți.

Va urma…

Merticaru Dorin Nicolae.

Notă: Imaginile sunt create de mine, Merticaru Dorin Nicolae, folosind Microsoft Bing Image Creator.

Dorin, Merticaru (02.06.2024)