Relaxarea - Meditația (10)

Să trecem acum de la meditaţia pasivă (prezentată în postarea de ieri) la meditaţia activă!

Dacă îţi aduci aminte de prea multe în timpul meditaţiei îţi va fi greu să treci de la beta la alfa motiv pentru care trebuie exersată trecerea în alfa, fiecare repetare reprezentând un punct de referinţă pentru următoarea ocazie. Cu cât vei avea mai multe asemenea puncte de referinţă, cu atât mai facilă va deveni meditaţia, care va deveni pas cu pas un teritoriu cunoscut. Mai mult, de la o zi la alta nu vei mai avea sentimente contradictorii în ceea ce priveşte sacrificarea celor câteva minute zilnic, fiind, la un moment dat, gata de a trece la meditaţia activă.

Acum proiectează-ţi în faţă obiectele cunoscute, de preferinţă cât mai colorate. Poţi să proiectezi astfel o portocală, o lămâie, o bancnotă proaspăt ieşită de sub tipar. Oricare ar fi obiectul proiectează-l pe ecranul mintal câteva secunde. Nu te consuma dacă dispare. Este un obicei bine fixat în noi de a sări de la o idee la alta (amintiţi-vă de mintea noastră şi comparaţia cu maimuţa beată). Nu vă ieşiţi din fire! Lasă-ţi ideile să apară pe ecran ca actorii pe scenă. Dar, deoarece tu eşti cel care scrie piesa, după ce actorii au spus ceea ce au avut de spus, fă-i să dispară şi revin-o la imaginea ta originală.

Dacă deja merge bine, treci la imagini mai complexe care, în afara mişcărilor mai conţin şi mişcare. Astfel: pe un cer senin plutesc nori albi; picături de rouă se scurg pe petalele unui trandafir scăldat în soare reflectând în curcubeu razele acestuia; în pârâu care curge vesel printre pietre, ş.a.m.d. Vizualizează în afara corpului tău, imaginea să fie acolo, în afară. Vizualizarea în afara corpului ţine de alfa, vederea cu ochii este domeniul beta. Vederea normală reprezintă nivelul beta (şi asta poate să o facă oricine are ochii intacţi), vizualizarea reprezintă nivelul alfa (şi asta poate să o facă oricine chiar şi un orb).

Se poate sesiza că avansul în vizualizare ţine de exerciţiu. Scopul repetiţiei nu este numai de a atinge ceea ce ne dorim prin practicarea acestor tehnicii dar şi cel de a mări permanent capacitatea de vizualizare. Astfel, de fiecare dată când te întinzi în pat pentru o nouă şedinţă, închide ochii, uită-te mereu în sus pe sub pleoape la aproximativ 200, numără rar de la 5 la 1. Acum, că ţii pasul, acordă câteva minute vizualizării iar înainte de a reveni în beta numără rar de la 1 la 5. Vizualizarea şi fantezia sunt două lucruri esenţiale care contribuie la creşterea capacităţii tale de clarvăzător. Ţi se pare că este o pierdere de timp simpla imaginare a unor obiecte ca şi când le-ai visa? Sau fantezia unei situaţii sau a unui angajament?

Aceste întrebări reprezintă concepţii eronate despre vizualizare şi fantezie, ele contribuind în mod esenţial la diminuarea numărului de clarvăzători (urmărită în timp de cei care doresc controlul maselor, fie şi prin simpla invenţie a expresiei „vânătoare de vrăjitoare” sau, pur şi simplu „eretic” sau „infidel”). Acele câteva minute pe care ţi le petreci dimineaţă cu realizarea imaginilor mentale activează celulele nefolosite din creier şi le pun la muncă în vederea realizării scopurilor tale. Ele sunt neuronii emisferei drepte (la dreptaci, la stângaci invers) iar activarea lor este esenţială pentru activitatea ta viitoare.

Tocmai de aceea este esenţial să exersezi vizualizarea de mai multe ori pe zi, în mod similar ca după trezire. Adică ziua, în timp ce citeşti o carte, opreşte-te la un cuvânt de care eşti legat de o activitate practică din trecut şi formează-ţi despre el o imagine mentală. De exemplu citeşti despre o casă: opreşte-te din citit şi reaminteşte-ţi o casă pe care ai văzut-o cândva. Vizualizeaz-o! Readu-ţi în imagine amintirile, despre această casă. Fă acelaşi lucru când într-o discuţie se aminteşte ceva de care eşti legat de trecut. Dezvoltă imaginea, creând astfel un fel de cinematograf mintal.

Meditaţia activă este creativă, ea programându-te atât pe tine cât şi pe alţii. Poţi programa chiar şi evenimente. Imaginile proiectate pe ecranul tău sunt umbre ale unor lucruri din trecut dar şi ale unor evenimente din viitor. Să ne oprim pentru un moment. Nu ţi s-a mai întâmplat aşa ceva? Toţi vizualizează, toţi realizează imagini mentale cu ochii minţii. O viitoare clădire magnifică nu apare pur şi simplu sub privirile noastre. Ea este, înainte de toate, o imagine proiectată în mintea unui arhitect (sau a altei persoane).

Abia apoi, prin eforturi ulterioare, ajunge o schiţă pe hârtie, apoi un desen detaliat, apoi planul după care se va realiza clădirea, apoi acest plan şi multe, multe altele vor permite ca acea clădire să fie percepută de ochii noştri. Tu ce vizualizezi? Îţi închipui problemele, te frământă, îţi faci probleme cu poziţia ta, cu partea ta din câştig, cu termenele, cu piedicile, cu modul de a realiza o anumită lucrare?!? În fond, ce se întâmplă în realitate când te aşezi comod într-un fotoliu sau în pat şi îşi vizualizezi problemele?!? Ele se întăresc, ele luptă să devină realitate! Energia ta le alimentează pentru a deveni o realitate şi mai pregnantă, şi mai autentică (atât timp cât ai o soluţie să le rezolvi ele sunt instabile). Deci, în primul rând, la asta ajută metoda autocontrolului, nu la vizualizarea problemelor ci la rezolvarea lor.

Iar schimbarea ce urmează este deosebită. Deoarece şi tu figurezi în aceste imagini este nevoie ca în cadrul exerciţiilor să începi să te vizualizezi. O femeie se uită foarte des în oglindă, de exemplu când îşi aranjează părul, fără ca ea să dea vreo importanţă întregii imagini, concentrându-se la ceea ce face. La fel face şi bărbatul atunci când se bărbiereşte, iar cele văzute le recepţionează ca pe ceva natural. Tocmai de aceea poţi proiecta pe ecranul mintal mult mai uşor o portocală decât propriul chip, propria faţă. Dar, poţi să îmbunătăţeşti situaţia uitându-te în oglindă, memorându-ţi faţa. Închide ochii şi intră în alfa, ridică-ţi privirea sub pleoape uşor în sus şi proiectează imaginea pe ecranul mental. Deschide uşor ochii şi compară imaginea obţinută cu cea din oglindă, închide-i la loc şi refă imaginea de pe ecran. Repetă exerciţiul până când întra-adevăr îţi vizualizezi propria imagine pe ecranul mintal, după care revin-o în beta.

Unii realizează uşor imagini mentale detaliate. Este un început perfect pentru un viitor clarvăzător, dar nu şi esenţial. Pe măsură ce începi vizualizarea cotidiană, aceasta îţi va merge şi ţie tot mai bine. Esenţial este să ai în cap ideea, concepţia a ceea ce vrei să îţi proiectezi pe ecranul mintal. Atunci imaginea deja parcă vine de la sine. Închide ochii şi proiectează-ţi pe ecran o jumătate de pepene verde, cu interiorul spre tine. Ce ai mai observat în afara cojii verzi? Probabil pulpa roşie din interior, seminţele negre, coaja interioară albă… Nimeni nu ţi-a cerut acest lucru, toate aceste detalii. Le-ai vizualizat în mod automat deoarece noţiunea de pepene verde le include şi pe acestea. Dacă nu ai fi văzut vreodată acest fruct ai fi avut probleme cu imaginea.

Dar, deoarece ai văzut deja pepeni, detaliile îşi apar imediat în minte. Dar, dacă ţi s-ar cere să vizualizezi un elefant în bikini roz bonbon, dansând „Pas de deux” din „Lacul lebedelor”? Te-ar pufni râsul! Totuşi nu ar apare nici un impediment care să împiedice mintea ta să proiecteze imaginea, detaliile fiindu-ţi cunoscute dinainte, chiar dacă nu şi ansamblul. Dar acum încearcă să vizualizezi o protocipitoricioangă. Nu apare imaginea! De ce? Pentru că habar nu ai ce este proto… aia. De aceea nu îţi poţi forma imaginea pe ecran. Deci, dacă imaginea obţinută în cadrul antrenamentelor nu este clară, nu-i face probleme! Fii relaxat şi continuă vizualizarea, continuă exersarea şi totul va merge din ce în ce mai bine.

Apoi, cum te imaginezi pe tine în timpul meditaţiei? Ai putea să te vezi oare pe ecranul mintal în timp ce te piepteni? În aceste condiţii dificile ar fi o pierdere de timp şi energie aşa încât să te vizualizezi cum vrei într-adevăr să fii. Aceasta este deocamdată doar faza de exerciţiu, dar energia pe care o cedezi în timpul vizualizării în alfa are efect creator. Ai vrea să te schimbi dintr-un oarecare punct de vedere? Alege atunci o imagine creatoare, care să conţină această imagine deja realizată. Să zicem că eşti nerăbdător cu subalternii şi vrei să te schimbi. Proiectează-ţi o imagine în care să zâmbeşti, să fii fericit şi răbdător faţă de ei. Cel mult, după o săptămână, va apare o schimbare reală.

Cum? În cele ce urmează vei afla şi mai multe despre energia creatoare, despre modul cum cucereşte ea terenul, despre modul cum ajunge şi la alte mentaluri, indiferent de spaţiu şi timp, pentru a rezolva o problemă, pentru a-ţi atinge ţelul propus. Dacă momentan nu ai o problemă deosebită în care ai dori o schimbare şi dacă nu ai nici un scop bine definit pe care ai dori să îl atingi, formează-ţi o imagine simbolică despre tine, care să-ţi sugereze succesul. Ceva de genul: „Lucrezi la un birou mare, ceea ce înseamnă că deţii un post important”, „Trăieşti într-o locuinţă mai spaţioasă ceea ce înseamnă că îţi permiţi asta”, „Stai la o masă festivă aranjată în onoarea ta, ceea ce înseamnă că îţi sunt recunoscute meritele”, „Porţi discuţii cu persoane importante, ceea ce înseamnă că eşti acceptat de ele”, etc. Alege imaginea cu discernământ! În timpul meditaţiei, cu fiecare vizualizare, eşti mai aproape de ţel. Eşti gata să-ţi dezvolţi capacităţile latente de clarvăzător? Chiar este posibil…

Următorul pas al meditaţiei active este… meditaţia dinamică.

La meditaţia pasivă despre care ai citit până acum poţi ajunge şi pe alte căi. Astfel, te poţi concentra, în locul imaginii de pe ecranul mintal, asupra unui sunet pronunţat cu voce tare (sau mental), cum ar fi „OM”, „AUM”, „AMIN”. Te poţi concentra asupra ritmului respiraţiei (aşa cum vei vedea în postările viitoare) sau asupra unui anumit punct din sau de pe corpul tău. Te poţi concentra asupra muzicii care o asculţi, etc. Toate aceste metode, şi nu numai ele, te pot conduce de asemenea într-o stare sufletească de meditaţie calmă.

Totuşi, este recomandată numărarea (după procedeele descrise în postările anterioare) deoarece, prin acesta, îţi legi atenţia încă din primele faze ale exerciţiului. Odată atins nivelul alfa, se fac nişte legături în creierul tău între starea aceasta şi succesul obţinut sau imaginea plăcută vizualizată, în urma acestui fapt procesul devenind treptat un automatism. Nu uitaţi! Orice rezultat încununat de succes devine un punct de referinţă, un nivel de plecare în etapa următoare, în mod conştient sau nu. Astfel că revenim de fiecare dată doar până la acesta şi de aici plecăm mai departe până la noul punct de referinţă şi tot aşa mai departe.

Dacă ai atins deja nivelul alfa, nu este suficient să rămâi acolo şi să aştepţi să se întâmple ceva. Drept este că şi acest lucru are un efect foarte plăcut, calmant, de menţinere a sănătăţii tale, lucruri care pot atrage uşor reuşite, bucurie, etc., dar în comparaţie cu posibilităţile oferite este doar un rezultat minor, incipient. Depăşeşte această fază a meditaţiei pasive, dirijează-ţi creierul spre o activitate dinamică, organizată, iar rezultatul obţinut te va copleşi. Îţi amintesc asta deoarece acum ai depăşit faza meditaţiei pasive şi chiar a celei active despre care ai citit şi îţi poţi însuşi deja metoda meditaţiei dinamice, pe care o vei folosi în scopul rezolvării problemelor pe care ţi le-ai pus în faţă. Acum vei înţelege de ce am pus atât accent în materializarea imaginară pe ecran a unui subiect oarecare.

Acum, înainte de a intra în alfa, gândeşte-te la ceva plăcut, foarte plăcut (poate fi orice lucru cotidian), ce ţi s-a întâmplat ieri, azi, cândva. Reaminteşte-ţi cât mai detaliat evenimentul, apoi intră în alfa după modul cunoscut şi proiectează-l pe ecran cât mai detaliat: ce ai văzut atunci, ce ai auzit, ce atingeri, mângâieri ai simţit, ce ai mirosit, ce ai gustat? Vei fi surprins cât de mare este diferenţa (deosebirea) dintre ce simţi în beta şi ce simţi în alfa. Aproape tot atâta cât este între a pronunţa „înot” şi a „înota efectiv”. Ce sens au toate acestea?  Reprezintă atât un pas pe un drum care duce spre realizări mai mari, cât şi ceva foarte util (simpla rememorare a unui eveniment plăcut ne aduce în acea stare indiferent de starea de care „dispunem” la momentul exerciţiului).

Apoi, gândeşte-te la un obiect pe care nu ştii unde l-ai pus şi care ar trebui să-l cauţi mult timp până să-l găseşti. De exemplu nu-ţi găseşti cheile de la maşină. Unde sunt? Pe birou, în buzunarul hainei care ai scos-o aseară în maşină? Dacă nu eşti prea sigur unde le-ai lăsat intră în alfa, readu-ţi în memorie ultimul moment când le-ai avut în mână şi deplasează-te treptat din acel moment spre prezent. La un moment dat vei ajunge la timpul unde le-ai lăsat undeva. Revenind în beta le vei găsi exact acolo (cu excepţia dacă cineva le-a mutat/ luat între timp, caz în care datele problemei se schimbă şi ai nevoie de o altă metodă pentru care, încă, nu eşti pregătit). Închipuie-ţi un student care nu mai ştie exact data la care profesorul a fixat examenul: miercurea aceasta sau miercurea viitoare? Intrând în alfa, dilema este rezolvată de la sine. Toate acestea, dar nu numai, sunt simple probleme cotidiene rezolvabile printr-o meditaţie simplă.

Acum să facem un pas uriaş. Vom interconecta un eveniment real cu unul imaginar (dar dorit să se întâmple) şi vom observa ce se întâmplă. Pentru a transforma cele dorite în realitate, trebuie ţinut cont neapărat de câteva cerinţe elementare. Prima cerinţă este reprezentată de necesitatea de a dori din tot sufletul ca evenimentul să se producă în realitate. Nu te gândi la lucruri minore!  Doreşte-ţi, de exemplu, ca şeful tău să fie prietenos, să te susţină, ca un anumit client să fie interesat de marfa care o oferi, ca tu să găseşti interes în efectuarea unui lucru anost pe care eşti obligat să îl faci, ca o coleg care o placi foarte mult să accepte prezenţa ta, eventual să devină interesată de tine, etc. Toate acestea sunt deja lucruri serioase, lucruri pe care le poţi dori intens.

A doua cerinţă este reprezentată de faptul că tu trebuie să fii convins că evenimentul real (realizabil) dorit se va produce în realitate. Dacă cumpărătorul respectiv este deja saturat cu marfa pe care i-o oferi sau dacă marfa ta nu este comparativ calitativă sau are un raport preţ-calitate inferior, nu poţi crede serios că el o va cumpăra tocmai de la tine (chiar dacă, deseori, acest lucru „se întâmplă”). Drept pentru care creierul tău va ignora ideea de a reuşi vânzarea sau va lucra tocmai în direcţie contrară. Nu uitaţi (lucruri prezentate în detaliu în postările anterioare), principalul lucru cu care aveţi de luptat este, de fapt, îndoiala care poate apare în Dumneavoastră şi nu în ţinta Dumneavoastră. La fel stau lucrurile şi în cazul colegei de care aminteam anterior.

Dacă mintea Dumneavoastră are cel mai mic semn de îndoială cu privire la gestul de apropiere faţă de ea, dacă intenţiile Dumneavoastră nu au nici o şansă să fie în acord cu intenţiile ei, dacă „vă întindeţi mai mult decât vă este plapuma”, renunţaţi la iluziile care le aveţi. Dacă veţi găsi calea de a nu exista nici un fel de îndoială, reuşita Dumneavoastră va întrece orice aşteptări, va depăşi orice standarde imaginabile de cei din jurul Dumneavoastră, din viaţa Dumneavoastră, din cunoaşterea Dumneavoastră. A treia cerinţă este reprezentată de faptul că trebuie să aştepţi ca evenimentul să se producă. Poate aceasta este cea mai delicată din toate cerinţele. Primele două sunt cerinţe pasive dar aceasta este eminamente activă. Un eveniment poate fi dorit, poţi crede (în beta) că se va produce, dar fără a aştepta ca el să aibă efectiv loc, efectul va fi pasiv.

Aici intervine activ autocontrolul şi vizualizarea. Şi, a patra cerinţă (dar nu cea din urmă), este clară: Nu poţi provoca răul! Nu este vorba doar că nu ai voie, ci, pur şi simplu că nu poţi. Aceasta este o lege de bază atotcuprinzătoare în spiritualitate. Lucrând în mod dinamic în alfa, intri în legătură cu inteligenţa superioară (spirite superioare, ghizi spirituali, îngeri păzitori, etc) din al căror punct de vedere un gând rău este imaterializabil, interzis. Poţi să-ţi „sapi” şeful cât doreşti, dar asta o faci de unul singur (şi numai în beta), acest lucru (ca de altfel orice gând/ intenţie malefică) este o imposibilitate. Mai mult, dacă pe nivelul tău de meditaţie ai încerca să te acordezi cu o inteligenţă care să te ajute într-un plan malefic, ar fi ceva similar ca atunci când te chinui să prinzi la un radio un post inexistent.

Aţi citit bine! Pe planeta noastră se întâmplă atâtea şi atâtea rele fiind real că în alfa este imposibil să provoci ceva malefic. Da! Toate relele se întâmplă în beta, doar în beta (deci nici în teta sau delta sau gama - suprabeta). Toate cercetările în domeniu au confirmat asta. Efortul „de a face rău” este o pierdere de timp inutilă. Dar, dacă doreşti neapărat o demonstraţie, intră în alfa şi încearcă să provoci cuiva o banală durere de cap! dacă eşti capabil să vizualizezi evenimentul într-o măsură suficientă, rezultatul va fi că suferinţa o vei obţine tu însuţi (şi nu persoana vizată), asta în condiţiile în care reuşeşti să te menţii în alfa (şi înseamnă că ai cu siguranţă ceva la „cutiuţă” sau chiar urăşti cu toată fiinţa acea ţintă) deoarece acest gen de acţiune de aruncă imediat în beta. Dar, să revin, să vedem cum s-ar proceda în cazul unui şef morocănos!

Atunci când intenţionezi ceva mai bun în viaţa ta, este necesar să îţi alegi un eveniment care ar însemna rezolvarea unei probleme dorite, în care poţi crede. Deci, este necesar să alegem o problemă reală, care încă nu s-a rezolvat de la sine. De exemplu, morocănosul nostru şef. Întră în alfa urmând cei trei paşi următori: 1. Readu-ţi pe ecranul mintal un eveniment recent, legat de temă şi retrăieşte-l pentru moment, 2. Împinge imaginea spre stânga ecranului şi fă să apară în locul ei altă scenă, care se va întâmpla mâine. În această scenă, toţi cei din jurul şefului sunt senini şi veseli, deoarece el a primit o veste bună. Acum, în mod cert, şi el a devenit mai zâmbitor.

Dacă ştii concret cauza acestei schimbări, vizualizeaz-o! Cât mai viu şi cu cât mai multe detalii. Savurează imaginea câteva minute. 3. Împinge această imagine încet spre stânga, aducând în locul ei o a treia, în care şeful este un om plăcut, fericit (aşa cum poate fi el din când în când). Trăieşte cât mai viu acest moment, de parcă s-ar întâmpla în realitate. Savurează-l 10 – 15 minute cel puţin. În continuare, numărând în modul cunoscut, rar, de la 1 la 5, revin-o în beta şi te vei simţi mai bine decât înainte de exerciţiu. Fii convins că, prin acest exerciţiu aparent simplu, ai cuplat în joc forţe capabile de rezolvarea problemei.

Da, trebuie acum să vedem de ce trebuie să mişcăm imaginile pe ecranul mintal de la dreapta la stânga (şi invers la stângaci). Experienţa arată că în zonele profunde ale conştiinţei, mişcarea în timp a fenomenelor este sesizată ca un flux de la dreapta la stânga. Cu alte cuvinte, viitorul este tratat ca ceva aflat la dreapta, iar trecutul la stânga (ca pe axa reală a numerelor: minus – zero - plus). O altă explicaţie ar fi că viitorul ţine de proiecţie iar trecutul de analitic. Cum emisfera dreaptă este cea proiectivă şi cea stângă este cea analitică, iată şi un răspuns pentru cârcotaşii materialişti…

Funcţionează asta imediat? Nu! Totuşi, în timp, vei observa că apar coincidenţe care încep să se tot înmulţească, iar la un moment dat va trebui să recunoşti că rezultatul (sau rezultatele) obţinut(e) nu se mai pot explica prin termenul de simplă coincidenţă. Se acumulează prea multe asemenea simple coincidenţe în timp. Mai mult, dacă vei întrerupe autocontrolul, numărul acestor coincidenţe va începe să scadă (dacă reiei va începe să crească). Dar, din punctul meu de vedere, orientaţi-vă energiile, fiinţa, spre fiinţele care contează cu adevărat!

Treptat, odată cu trecerea timpului şi cu acumularea de tot mai multă experienţă personală, veţi observa că şi evenimentele cu probabilitate tot mai mică de a se produce intră în rândul celor numite mai sus simple coincidenţe. Pe măsura creşterii experienţei personale, rezultatele vor fi tot mai cuprinzătoare, mai surprinzătoare (privite din beta, de cei din beta). Şi, să nu uităm de faptul că punctul de plecare al unei şedinţe alfa îl reprezintă întotdeauna evenimentul anterior cel mai reuşit. Dacă obţii un succes mare, acesta va deveni de acum înainte punctul de plecare pentru mai departe. Prin aceasta, rezolvarea problemelor merge din ce în ce mai bine.

Offf, chiar am obosit… S-a dus şi week-end-ul acesta… Pe mâine! Şi o săptămână bună, plină de toate cele bune!

Dragoste, Recunoştinţă şi Înţelegere (Namaste)!!!

Dorin, Merticaru