Blasfemie?!? - Întrebări spre cunoaștere și înțelegere

Autor: Merticaru Dorin

Și, de aici, apare respingerea ”bucăților de adevăr” accesibile cunoașterii (implicit percepției) umane și revenirea la dogmă, la un fel de căutare în ”cifrul cărților sfinte” care, evident, se va restrânge tot la nivelul lor de cunoașterea, la puterea lor de percepție blocată în același lucru, în dogmă…

Dar, la mulți dintre noi, va fi vorba despre un fel de ”revenire” ce va fi asemenea unui fel de dezechilibru, un fel de acutizare a dorinței de cunoaștere… Ce va avea ca rezultat creșterea efortului de respingere la adevărata cunoașterea și aprofundarea manifestărilor dogmatice… Fără sens, fără un rezultat real…

Dar, pe fundal, la unele persoane, din păcate puține, căutarea va duce la unele rezultate manifestate prin creșterea nivelului de cunoaștere, indiferent de amplitudinea acestei creșteri. Creștere ce va depinde de accesul la ”materiale”, la posibilitatea de comparare, sintetizare, etc și, prin urmare, părerea mea, va crește ”adeziunea” acelei persoane de ceea ce tot denumesc aici ca fiind Puterea Divină Supremă.

Da, afirm cu tărie că, orice efort în direcția cunoașterii te apropie de Puterea Divină Supremă. Înțelegând lucrarea Ei îți dai seama că nu poate fi altceva decât ceva demn de venerat, iubit, căruia să îi transmiți permanent recunoștința și dragostea…

Ca un exemplu comparativ, ce vine din micimea umană, un preot cu har, un Einstein sau similari, ajung rapid să fie venerați de cei din jur pentru faptele lor. Chiar și nemernici ai sorții, cum ar fi marii cuceritori (nu dau nume), ajung să fie venerați pentru crimele lor, este drept…

Dar, cu privire la Puterea Divină Supremă, el a fost Creator de lumi și nu distrugător de lumi spre a și le însuși și a deveni ”mare cuceritor” (indiferent de motiv). Este ușor să faci diferența… Ceea ce se naște din dragoste, din creație, vine de la Puterea Divină Supremă… Ceea ce se naște din frică, din distrugere vine de la ”altceva”…

Ceea ce se naște din cunoaștere te apropie de Creator, ceea ce se naște din judecată (să nu spun dogmă) este foarte aproape de ”altceva” (atenție, nu judec)…

Zecile de ani de când gândesc această carte, de când împart cu oameni obișnuiți sau credincioși (oricât de fervenți, de dogmatici) cunoașterea ce a atras nașterea acestei cărți, fie direct fie prin intermediul blogurilor, sitului meu, etc, mi-au dovedit acest lucru.

Nu sunt arogant, nu mă dau drept ”multe știutor”! Doar am exersat cunoașterea pe baza celor descoperite de alții, nu de mine. Mie îmi aparține doar acumularea, analiza și sinteza neutră la maxim posibil (nu poți fi neutru absolut) ce stă la baza realizării unui referat, unei cărți, etc.

Finalizez cu o scurtă poveste reală, din viața mea…

Discuție aprinsă pe teme religioase… Încercând să finalizez discuția, nu știu ce îmi vine și îi spun persoanei:

- Până la urmă, indiferent de ceea ce am discutat, recunoașteți că ”O anumită carte sfântă” este abecedarul credinței, cartea de căpătâi, de început a drumului oricărui om?!?

Întrebarea mea era, evident, o capcană și persoana a răspuns ”fără să clipească”: Da!!! Și a venit răspunsul meu:

- Ei bine, eu sunt la facultate!

Răspuns care, la prima vedere, a denotat aroganță… Dar a avut efectul dorit, cel de a opri o discuție fără rost…

Dogmaticul și/ sau omul fără cunoașterea necesară nu poate înțelege mesajul ”ascuns” transmis de mine. Eu doar afirmam că mă aflu tot la școală, la facultate, la alt nivel al cunoașterii, și nu la nivelul clasei întâi, unde înveți abecedarul.

Și, evident, că am fost judecat (chiar de către un ”păstor”) cu: este un mare păcat să te crezi un mare învățat în astfel de probleme. Fără ca eu să fi afirmat că, de exemplu, ”îmi dau doctoratul”… Doar învăț, dar la un alt nivel al cunoașterii…

Ceea ce vă invit și pe voi, cei ce ați parcurs toată această introducere…

Fiat Lux (Să fie Lumină)!

Dorin, Merticaru

|Omul, corecție divină|
-Întrebări spre cunoaștere și înțelegere-
|Cuprins „Începuturile”|