Primul pas al energiei - Gravitație și „alt timp”

Și, dacă s-a constatat așa ceva, eventual doar o distorsiune spațiu-timp, este evident că, a apărut timpul. Timp ce a confirmat ”pânza spațiu-timp” nu poate exista fără gravitație. Cel puțin din punct de vedere a ceea ce se cunoaște în timpurile în care scriu aceste rânduri.

Dar este vorba despre un alt fel de timp față de ceea ce percepem acum. De exemplu, vârsta universului, din punctul de vedere al oamenilor de știință, este 13,8 miliarde de ani dar dimensiunea este de 150 de miliarde de ani lumină.

Matematic, ar fi fost să aibă dimensiunea de 13,8 (rază a unui cerc de distribuție în urma unei explozii/ expansiuni) ori 2 egal 27,6 miliarde de ani lumină… Dar el este imens mai mare, 150 de miliarde de ani lumină… Deh, oricum ar fi este vorba tot despre o creație.

Revenind la gravitație, nu ştim câtă a fost atunci dar ştim câtă este acum. Ea este exact "cât trebuie" deoarece este născută de însuşi manifestarea universului în sine ca o evoluţie directă a transformării, ca o compensare de echilibru (şi, din ce veţi citi în ceea ce va urma, ea vine şi din straturile înconjurătoare ale universului nostru inclus în multiversul cuantic).

Dacă ar fi fost mai puţină totul ar fi fost fără formă, fără stele, galaxii şi ce mai ştim noi că este prin univers, pentru că "expansiunea explozivă" ar fi continuat. Iar dacă ar fi fost mai multă, infim mai multă decât este acum, totul ar fi dus spre un univers de găuri negre (black holes).

Dar ea este exact cât trebuie deoarece distorsiunile spaţiu-timp ce nasc gravitaţia sunt cele născute de însuşi universul în echilibrul compensatoriu.

Ciudată coincidenţă, nu-i aşa? Totul pare atât de bine regizat încât este greu să excluzi o manifestare divină, un „God Bang” sau „Big God” (sau, cel puţin, să accepţi translarea principiului holografic în toate consideraţiile, după cum veţi vedea)...

Dar, dacă nimicul a devenit tot, de ce se vorbeşte despre Big Bang (marea explozie)? Oamenii de ştiinţă speculează că, la o fracţiune de secundă de la startul acestui Big Bang a urmat o imensă explozie sub forma unei unde de şoc de energie (bineînţeles) ce a extins universul în toate direcţiile cu o viteză incredibilă, mult peste viteza limită a universului nostru reprezentată de viteza luminii (300.000 km/s).

Poate că timpul era altceva faţă de ceea ce este acum (iar această ”problemă”). Atunci, ei, pentru a explica acest lucru, au avut nevoie de "inventarea" unei noi unităţi de măsură pentru timp, denumită timp Plank ^*1.

Ca o paranteză „științifică”, timpul Plank este unitatea de timp din sistemul de unități Plank. Logică circulară?!? Nu, totul are o logică bine argumentată. Altfel nu ar fi general acceptat de comunitatea științifică.

În esență, timpul Plank este timpul în care un foton (al luminii) se parcurge pe sine însuși, un timp aproximativ egal cu 5,39 x 10^-44 secunde, reprezentând cel mai scurt interval de timp posibil în fizica actuală. Practic este cel mai scurt interval de timp posibil deoarece la această scară de dimensiuni, geometria spațiu-timp prevăzută de relativitatea generală se prăbușește și intervine nevoia unei teorii a gravitației cuantice pentru a descrie legile fizicii ^*2.

De asemenea, timpul Plank este asociat cu principiul incertitudinii al lui Heisengerg ^*3, care stabilește o limită inferioară pentru măsurarea simultană a poziției și impulsului unei particule. Principiu datorat faptului că, la scara timpului Plank, incertitudinea este atât de mare încât nu se mai poate face distincția între evenimente separate în timp ^*4.

Astfel, într-o secundă, aşa cum o ştim noi, există mai multe unităţi de timp Plank decât toate secundele care au trecut de la Big Bang. Acest concept, chiar după spusele oamenilor de ştiinţă, "face inutilă intuiţia umană".

Bibliografie:
1. Max Karl Ernst Ludwig Planck (link material).
2. Ce este timpul Plank (link material).
3. Werner Karl Heisenberg (link material).
4. Timpul Plank (link material).

Dorin, Merticaru

|Spațiu și timp|
-Gravitație și „Alt timp”-
|Cu sau fără timp|