Primul pas al energiei - Cu sau fără timp

Autor: Merticaru Dorin

Nu ar fi mai simplu dacă oamenii de știință de ar fi atenţi la chiar propriile lor afirmaţii legate de distorsiunile spaţiu-timp şi să accepte că nu exista timp, atunci, în "zona Plank", din timpul „inițierii” „Big Bang-ului”? Sau, cel puţin, să accepte că universul era deja totul, întregul, aproape de ceea ce este acum, măcar din punct de vedere energetic cum susţin "adoratorii"?!?

Ceva similar faptului că se acceptă că spațiul se dilata, pur și simplu, și nu creștea în dimensiunile sale, în sensul că mărimilor ce descriu spațiul?!?

Cunoașterea actuală descrie „Big Bang”-ul ca desfășurându-se, din punct de vedere al materiei și nu al spațiului, într-o „perioadă” de start de 10 secunde în timpul nostru (nu în „timpul Plank”).

Și această perioadă începe cu „Epoca gravitației cuantice” ca fiind cea de manifestare energetică pură și startul de manifestare al gravitației. Finalul acestei perioade de start delimitează ”Era dominată de radiații” ce se va încheia odată cu formarea atomilor, la finele celor 10 secunde.

Această eră a radiațiilor începe cu „Epoca cuarcilor” ca fiind manifestarea agregărilor energetice materiale și antimateriale spre particulele materiale elementare ce atrage manifestarea noii ere denumită „Epoca leptonilor, protonilor și neutronilor” ce va încheia era radiațiilor.

De abia din acest moment începe „Era materiei” cu ceea ce este denumită a fi „Era fotonilor”, acel moment ușor de descris prin „Fiat Lux!” („Să fie lumină!” și se încheie ciclul celor 10 secunde de start ale universului nostru cunoscut, putându-se discuta despre un start palpabil, perceptibil ^*1.

În fond, la acest moment de start, denumit "Marea explozie", totul a fost energie şi ulterior, în evoluţia sa spre "totul" a rămas tot energie, raportul de orice fel la spaţiu-timp neavând componenta timp reală.

Da, este ciudată afirmaţia dar, după părerea mea (și a altor cercetători), atunci nu exista timpul, cel ce dă sens, valoare şi existenţă Universului actual. Dar, momentan, este OK şi cu acest timp Plank. Asta afirmă chiar cercetătorii, că nu se ia în considerare altceva decât timpul Plank, și nu „timpul”.

Pentru a merge mai departe este necesară prezentarea multor ”detalii” ce vor apare la momentul oportun expunerii mele.

Aşadar, în câţiva timpi Plank s-a născut universul aşa cum îl ştim noi ca dimensiune, dar nu şi ca "aspect". După oamenii de ştiinţă, el nu a fost, la început, decât o furtună "furioasă" de energie supraîncălzită (cu toate că "supraîncălzită" nu îşi are rostul deoarece este vorba, de fapt tot despre energie - căldura este manifestarea energiei, şi atât, eventual acceptând argumentele lor doar în comparaţie cu un nivel termic maxim ce poate fi întâlnit în universul actual, curent zilelor noastre).

Dar, ei vin şi completează cu faptul că, pe măsură ce universul "se mărea" către actualele dimensiuni, el se răcea. Şi această răcire a dus la declanşarea următoarelor etape în transformarea universului dintr-o masă de "energie furioasă" în ceea ce ştim noi acum.

Ca un fel de concluzie a momentului, acum ar fi startul a ceea ce religiile identifică a fi haosul, indefinibilul…

Dar ambele tabere au dreptate, descriind sau intuind același lucru. Şi pământul (totul) era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor (energiei) (Geneza 1:2).

Primul pas în această transformare a fost reprezentat de apariţia agregărilor de energie sub acțiunea gravitației şi, implicit, la apariţia particulelor subatomice (dar care, încă, nu au masă).

Abia de acum se poate vorbi despre un fel de primă formă de materie în univers (startul dezagregării haosului), chiar dacă nu începuseră procesele de nucleosinteză (formarea de nuclee atomice) primordială.

Despre această formă de manifestare a materiei a "vorbit" Albert Einstein, cu ani înainte ca cineva să vorbească despre „Big Bang”, în celebra sa formulă "energia = masa înmulţit cu pătratul vitezei luminii" (E = mc²).

Mai pe înţelesul tuturor, energia poate fi convertită în masă (bineînţeles, şi invers) şi, într-o continuitate a raţionamentului, energia a dat posibilitatea apariţiei masei universului.

Din punctul meu de vedere (şi al multor cercetători), această ecuaţie presupune că există timp Plank (de fapt, există timp) deoarece există "viteza luminii" (care are "conţinutul său de timp" ea fiind o expresie definită de "metri pe secundă (timp)", deci nu poate exista fără timp).

Dar, timpul va apare mai târziu sau universul era deja totul, masă, timp… lumină, radiații și altele). Paradoxal, nu-i așa?

Mai există o explicaţie ştiinţifică, intuitivă, care afirmă că, nu se poate "discuta" la acest moment de distanţă ci doar de timp (fie el şi timp Plank) deoarece, în mod cert, fiecare punct al spaţiului în expansiune, de fapt, era "acolo", fără a se mişca fizic...

Doar spaţiul se mişca spre dimensiunile sale... Prin expansiune, prin extindere ^*2... Chiar dacă făcea asta într-un timp, fie el și Plank. Sau nu?!?

Deci, lipsa masei particulelor subatomice existente la acest moment şi lipsa distanţei şi a timpului care să "justifice" viteza luminii ne aduce la concluzia că energia iniţială a universului era "zero" (oricare din "elementele" celebrei formule a lui Einstein fiind zero rezultă că, energia universului, fie şi la acest moment al creaţiei, este zero... sau infinit).

În plus, un "ceva" fără masă nu poate avea decât viteza luminii, deci este nevoie de masă pentru ca un "ceva" să "încetinească" şi să fie altceva decât lumină.)...

Pe scurt, ori se acceptă că universul avea deja dimensiunile complete, era "totul", ori se acceptă că timpul a apărut din acest moment, al apariţiei materiei (dar pentru asta universul era la dimensiunea sa de "tot")...

Din ceea ce voi prezenta în viitor se va vedea că este vorba despre un univers cu manifestare de tip holografic, printre alte universuri stratificate, în care atingerea straturilor (multiversului) "înconjurătoare" universului nostru au atras apariţia instantanee a universului cunoscut de noi prin simpla translare holografică, instantanee.

Dar, într-o structură stratificată a multiversului este evident că se ajunge la stratul de univers iniţial şi, astfel, toate consideraţiile oamenilor de ştiinţă ar fi aplicabile cel puţin pentru acesta (vezi ce va urma). Dar să revenim, lăsând deoparte detalii ca inexistenţa timpului!

”Absență” ce nu poate conduce spre altă concluzie decât cea a unei lucrări a unei sau mai multor Puteri Divine… Care, oricum, s-au comportat, au acționat așa cum au descoperit oamenii de știință ce se bazează aproape exclusiv pe identificabil, pe prezent…

Bibliografie:
1. Ce este teoria Big Bang (link material)?
2. Big Bang (link material).

(Prelucrare Postare 28 ianuarie 2015/ 2017/ 2020 dorinm.ro și blogul de pe wordpress)

Dorin, Merticaru

|Gravitație și „Alt timp”|
-Cu sau fără timp-
|Entropie|