Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 3

Contabilitate

Contul 357 - Mărfuri aflate la terți

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența stocurilor de produse trimise la terți, pentru prelucrare sau în custodie.

Contul 357 "Mărfuri aflate la terți" este un cont de activ.

În debitul contului 357 "Mărfuri aflate la terți" se înregistrează:

– valoarea la preț de înregistrare a produselor (mărfuri) trimise la terți (341, 345, 346).

În creditul contului 357 "Mărfuri aflate la terți" se înregistrează:

– valoarea produselor intrate în gestiune, aduse de la terți (341, 345, 346);

– scăderea din gestiune a produselor aflate la terți pentru care s-au întocmit documente de livrare sau constatate lipsă la inventar (607).

Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a produselor aflate la terți.

Abordarea contabilă

Contul 357 - Mărfuri aflate la terți este un cont de activ care reflectă valoarea mărfurilor care aparțin entității, dar care sunt depozitate temporar la terți (de exemplu, la un consignatar sau la un partener logistic), în vederea vânzării.

Definiție: Acest cont se utilizează atunci când mărfurile sunt încredințate unor terți pentru a fi vândute în numele și pe seama proprietarului.

Funcția: Contul înregistrează valoarea mărfurilor trimise la terți și a celor vândute de aceștia. Astfel, compania își poate monitoriza stocul chiar dacă nu se află fizic în gestiunea sa.

Structura: Este un cont de activ, având un sold debitor care reprezintă valoarea mărfurilor aflate la terți la un moment dat.

Monografie Contabilă Detaliată

Să luăm un exemplu: o companie care vinde articole de îmbrăcăminte trimite mărfuri în valoare de 5.000 lei la un magazin de tip consignație, unde vor fi vândute către clienți.

1. La trimiterea mărfurilor către terți:

Valoarea mărfurilor se transferă din contul de stocuri al companiei în contul 357.

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
357 "Mărfuri aflate la terți"	5.000	371 "Mărfuri"	5.000

Explicație: Se debitează contul 357 cu valoarea mărfurilor trimise. În același timp, se creditează contul 371 pentru a reflecta ieșirea fizică a mărfurilor din gestiunea proprie.

2. La vânzarea mărfurilor de către terți:

Consignatarul vinde o parte din mărfurile trimise, a căror valoare contabilă este de 3.000 lei.

Cont Debit	Suma (Lei)	Cont Credit	Suma (Lei)
607 "Cheltuieli privind mărfurile"	3.000	357 "Mărfuri aflate la terți"	3.000

Explicație: Se recunoaște o cheltuială cu valoarea mărfurilor vândute, care ies din gestiunea terțului. În același timp, se va înregistra venitul din vânzare.

Prezentarea în Situațiile Financiare
Soldul debitor al Contului 357 este prezentat în bilanț, la secțiunea Active circulante, sub denumirea de Stocuri aflate la terți. Acest cont este esențial pentru o imagine fidelă a situației stocurilor, indiferent de locația lor fizică.

Abordarea IFRS

La fel ca în cazul celorlalte conturi de stocuri, IFRS nu folosește un cont distinct precum Contul 357. Conform IAS 2 "Stocuri", principiul fundamental este că mărfurile trebuie să fie recunoscute în bilanțul entității care deține controlul asupra lor și care beneficiază de riscurile și beneficiile economice aferente, indiferent de locația fizică a acestora.

Evidența Internă: Sub IFRS, nu este necesar să se mute valoarea mărfurilor dintr-un cont în altul doar pentru că acestea sunt trimise la un terț pentru vânzare. O evidență analitică internă este considerată suficientă pentru a monitoriza mișcarea fizică a mărfurilor.
Recunoașterea costurilor: Costurile de achiziție ale mărfurilor sunt recunoscute în bilanț. Când mărfurile sunt vândute, costul lor este trecut pe cheltuieli (costul mărfurilor vândute - COGS) în Contul de Profit și Pierdere.

Diferențe Cheie IFRS vs. OMFP

Aspect	OMFP 1802/2014	IFRS (IAS 2)
Tratament contabil	Utilizează un cont distinct (357) pentru a înregistra mărfurile aflate la terți, reflectând o abordare bazată pe evidența fizică.	Nu utilizează un cont distinct. Mărfurile rămân înregistrate în contul de stocuri corespunzător (ex: 371), indiferent de locația lor.
Principiu fundamental	Abordare bazată pe locația fizică a stocului.	Abordare bazată pe substanța economică și controlul asupra stocului.
Simplificare	Abordarea OMFP este mai complexă din punct de vedere contabil, dar oferă o trasabilitate clară a locației stocurilor.	IFRS simplifică procesul contabil prin eliminarea conturilor de tranzit și se concentrează pe evaluarea corectă a stocurilor.

În concluzie, IFRS simplifică abordarea, concentrându-se pe proprietatea și controlul asupra bunurilor, în timp ce OMFP utilizează o structură mai complexă de conturi pentru a monitoriza locația fizică a stocurilor.

Abordarea de audit

Pentru un auditor, auditul Contului 357 se concentrează pe două obiective principale: validarea dreptului de proprietate asupra mărfurilor și confirmarea existenței fizice a acestora la terți. Există un risc crescut de eroare sau fraudă, deoarece bunurile nu se află în gestiunea directă a companiei.

Confirmarea Externă a Soldului: Aceasta este o procedură esențială. Auditorul va trimite o cerere de confirmare direct către terțul (consignatar, partener logistic etc.) care deține mărfurile, solicitându-i să confirme soldul și detaliile bunurilor aflate în custodie la data bilanțului. Aceasta oferă o probă de audit externă și fiabilă.
Verificarea Documentației Justificative: Auditorul va examina documentele interne care atestă trimiterea și primirea mărfurilor (avize de expediție, procese-verbale de predare-primire, contracte de consignație etc.). Se va asigura că documentația este completă și reflectă corect tranzacția.
Testarea Cut-off-ului: Auditorul va examina tranzacțiile de la sfârșitul și începutul perioadei pentru a se asigura că mărfurile trimise sau primite de la terți sunt înregistrate în perioada fiscală corectă. O înregistrare incorectă ar putea afecta substanțial soldul bilanțier.
Evaluarea Riscurilor: Auditorul va evalua riscurile asociate cu mărfurile aflate la terți, cum ar fi riscul de deteriorare, furt sau de insolvență a partenerului. De asemenea, va evalua competența terțului de a menține o evidență corectă a bunurilor.

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 357 este un punct crucial de control pentru a se asigura că nu există tentative de evaziune fiscală prin disimularea bunurilor. ANAF va fi interesată în special de dreptul de proprietate și de evaluarea corectă a mărfurilor.

Validarea proprietății bunurilor: Inspectorii fiscali vor verifica documentele care atestă că entitatea deține, în mod legal, mărfurile aflate la terți. Acest lucru este esențial pentru a se asigura că mărfurile nu au fost transferate fictiv pentru a evita plata impozitelor sau pentru a reduce baza impozabilă.
Concilierea evidenței contabile cu evidența terților: Un inspector fiscal va cere confirmarea soldurilor direct de la terți. Orice discrepanță dintre evidența entității și cea a terțului va fi analizată în detaliu.
Corectitudinea tratamentului fiscal al operațiunilor: ANAF va verifica dacă tranzacțiile de trimitere și primire a mărfurilor de la terți sunt înregistrate corect din punct de vedere fiscal. De exemplu, un transfer de mărfuri către un consignatar nu este o vânzare și, prin urmare, nu trebuie să genereze TVA și impozit pe profit. Inspectorii fiscali vor verifica dacă aceste operațiuni sunt tratate corect.
Verificarea principiului "cut-off": ANAF se va asigura că mărfurile aflate la terți la data de 31 decembrie sunt incluse în inventarul de stocuri al companiei și că orice transfer este înregistrat în perioada fiscală corectă.

Concluzie
Pentru ANAF, Contul 357 este un semnal de alarmă. Orice discrepanță poate semnala nereguli grave. Inspectorii fiscali se vor concentra pe verificarea documentației justificative și pe concilierea soldurilor pentru a se asigura că baza impozabilă este corect determinată și că nu se ascund venituri sau se manipulează cheltuielile.

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 357 este un indicator al strategiei de vânzări a companiei. Acesta semnalează modul în care managementul alege să-și extindă prezența pe piață și să optimizeze distribuția.

Eficiența rețelei de distribuție: Un sold semnificativ în acest cont poate indica o strategie de externalizare a spațiilor de depozitare și de utilizare a rețelelor de consignație. Aceasta ar putea fi un semn de eficiență, de reducere a costurilor operaționale și de optimizare a fluxului de distribuție.
Atenție la riscuri: Faptul că mărfurile sunt la terți expune compania la riscuri de deteriorare, furt sau de insolvență a partenerului. De aceea, acționarii vor dori să știe ce măsuri de control și asigurare a luat compania pentru a proteja aceste active.
Credibilitatea și transparența: O înregistrare clară și o reconciliere precisă a mărfurilor aflate la terți, verificată de auditori, sporesc încrederea investitorilor și a creditorilor. Transparența în privința locației fizice a stocurilor este esențială pentru a construi o imagine financiară solidă.

Concluzie
Contul 357 este un barometru al capacității managementului de a-și extinde operațiunile dincolo de propriul sediu. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar valoarea stocului, ci și eficiența și strategia de distribuție, precum și managementul riscurilor asociate.

Bibliografie:

O.M.F.P. nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30 decembrie 2014).

Anexa O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din 29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.

O.M.F.P. nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M. Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).

Anexa nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Dorin, Merticaru