• Testul de cut-off: Auditorul va verifica dacă mărfurile vândute la sfârșitul perioadei fiscale au fost recunoscute ca o cheltuială în perioada corectă. De exemplu, mărfurile vândute pe 31 decembrie trebuie să fie înregistrate ca o cheltuială în anul curent, iar cele vândute pe 1 ianuarie trebuie să fie înregistrate în anul următor.
• Verificarea documentației justificative: Auditorul va examina documentele care stau la baza vânzărilor și a cheltuielilor cu mărfurile, cum ar fi facturile de vânzare, avizele de expediție și notele de consum. El se va asigura că documentele sunt autorizate și că operațiunile sunt reale și legate de activitatea companiei.
• Concilierea cu stocurile: O altă procedură importantă este de a reconcilia valoarea cheltuielilor cu mărfurile cu mișcările din conturile de stocuri. Auditorul va verifica dacă soldul inițial al stocurilor de mărfuri, plus achizițiile, minus cheltuielile cu mărfurile vândute, se conciliază cu soldul final al stocurilor.
• Analiza fluctuațiilor: Auditorul va analiza variațiile cheltuielilor cu mărfurile în raport cu volumul de vânzări. O variație nejustificată ar putea indica erori contabile sau o gestionare ineficientă a stocurilor.
  

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

• Deductibilitatea cheltuielilor: Conform Codului Fiscal (art. 25), cheltuielile cu mărfurile vândute sunt cheltuieli deductibile integral, cu condiția ca ele să fie efectuate în scopul obținerii de venituri impozabile. ANAF va verifica dacă mărfurile au fost achiziționate și vândute în cadrul activității economice a companiei.
• Verificarea documentației justificative: ANAF va solicita documentele care stau la baza achiziției și a vânzării mărfurilor. Acestea includ facturile de achiziție, facturile de vânzare, avizele de însoțire a mărfii și registrele de stocuri. Lipsa unei documentații complete sau neconcordanța între documente și înregistrările contabile pot duce la recalificarea cheltuielilor ca fiind nedeductibile.
• Corelarea cu veniturile: Inspectorii fiscali vor corela valoarea cheltuielilor cu mărfurile (contul 607) cu veniturile din vânzarea mărfurilor (contul 707). O diferență nejustificată (de exemplu, o marjă de profit brut anormal de mică sau negativă) ar putea indica erori contabile sau, în cazuri extreme, operațiuni fictive.
• Verificarea inventarului: ANAF poate solicita o inventariere fizică a stocurilor pentru a verifica dacă soldul contabil corespunde cu soldul faptic.
  

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

• Marja de profit brută: Cheltuielile cu mărfurile (contul 607) sunt principala componentă a costului vânzărilor și un factor determinant al profitabilității. Analiștii compară direct această cheltuială cu veniturile din vânzări (contul 707) pentru a calcula marja de profit brută. O marjă de profit brută stabilă sau în creștere este un semn de sănătate financiară și de putere de negociere a companiei pe piață. O scădere a marjei poate semnala o presiune crescută din partea concurenței, creșterea prețurilor la furnizori sau o strategie de prețuri defectuoasă.
• Indicator de eficiență operațională: Un control riguros al costurilor cu mărfurile este un semn al unui management eficient. Acesta poate indica o strategie de achiziții inteligentă, o gestionare optimă a stocurilor și un proces de vânzări bine pus la punct. Analiștii vor urmări, de asemenea, rotația stocurilor, care se calculează prin împărțirea costului mărfurilor vândute (contul 607) la stocul mediu de mărfuri. O rotație ridicată este considerată, în general, un semn pozitiv.
• Evaluarea riscului: Investitorii sunt interesați de stabilitatea costurilor cu mărfurile. O volatilitate ridicată a prețurilor la achiziții poate indica riscuri în lanțul de aprovizionare, cum ar fi dependența de un singur furnizor sau de fluctuațiile piețelor.