Lucru - Contabilitate - Planul de conturi financiar - Clasa de conturi 6
Contabilitate
Contul 603 - Cheltuieli privind materialele de
natura obiectelor de inventar
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența cheltuielilor privind materialele de natura obiectelor de inventar la darea în folosință a acestora.
În debitul contului 603 "Cheltuieli privind
materialele de natura obiectelor de inventar" se
înregistrează:
– valoarea la preț de
înregistrare a materialelor de natura obiectelor de
inventar incluse pe cheltuieli, constatate lipsă la
inventar, pierderile din deprecieri ireversibile și a
celor aflate la terți și a diferențelor de preț
nefavorabile, aferente (303,
308,
351);
– valoarea la preț de
înregistrare a materialelor de natura obiectelor de
inventar aprovizionate, în cazul folosirii inventarului
intermitent (401);
– sume clarificate
trecute pe cheltuieli (473).
Contul nu prezintă sold realizându-se închiderea pe
creditul contului 121 - Profit și pierdere.
Abordarea contabilă
Contul 603 este un cont de cheltuieli utilizat pentru a înregistra valoarea materialelor de natura obiectelor de inventar în momentul dării lor în folosință. Acestea sunt bunuri care, deși nu îndeplinesc criteriile pentru a fi considerate imobilizări corporale (de obicei, din cauza valorii lor mici sau a duratei de utilizare scurte), sunt necesare pentru activitatea entității.
- Definiție: Acest cont înregistrează cheltuielile cu materialele de natura obiectelor de inventar, cum ar fi uneltele, instrumentele, echipamentele de protecție sau alte bunuri similare care nu sunt considerate mijloace fixe.
- Funcția: Rolul său principal este de a recunoaște cheltuiala cu aceste bunuri în momentul în care ele sunt puse în funcțiune, chiar dacă durata lor de viață se întinde pe mai multe perioade fiscale. Acest lucru este o simplificare contabilă pentru a evita amortizarea lunară a unor bunuri de valoare mică.
- Structura: Este un cont de cheltuieli,
având un sold debitor. La sfârșitul perioadei
fiscale, soldul său este transferat în contul de
profit și pierdere (contul 121), pentru a calcula
rezultatul final.
Să luăm un exemplu: o companie cumpără uneltele necesare pentru echipa de producție în valoare de 2.000 lei. Uneltele sunt înregistrate inițial ca obiecte de inventar, iar apoi sunt date în folosință.
1. La înregistrarea achiziției de obiecte de inventar:
| Cont Debit | Suma (Lei) | Cont Credit | Suma (Lei) |
| 303 "Materiale de natura obiectelor de inventar" | 2.000 | 401 "Furnizori" | 2.000 |
2. La darea în folosință a obiectelor de inventar:
| Cont Debit | Suma (Lei) | Cont Credit | Suma (Lei) |
| 603 "Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar" | 2.000 | 303 "Materiale de natura obiectelor de inventar" | 2.000 |
Prezentarea în Situațiile Financiare
Soldul Contului 603 este prezentat în Contul de profit și pierdere, în categoria "Cheltuieli cu materiile prime și materialele".
Abordarea IFRS
În sistemul IFRS, tratamentul contabil al materialelor de natura obiectelor de inventar este guvernat de IAS 2 "Stocuri" și, în anumite cazuri, de IAS 16 "Imobilizări corporale". IFRS nu impune un cont specific echivalent cu 603, dar clasifică aceste bunuri în funcție de natura lor.
- Evaluare și recunoaștere: Conform IAS 2, materialele consumabile sunt evaluate la costul de achiziție și sunt recunoscute ca o cheltuială în momentul în care sunt consumate. Dacă un obiect de inventar îndeplinește criteriile de a fi clasificat ca un activ (este controlat de entitate, generează beneficii economice viitoare și costul său poate fi evaluat cu fiabilitate), atunci el poate fi capitalizat.
- Principiul de bază: IFRS se bazează pe
principiul substanței economice a tranzacției.
Dacă un bun are o durată de viață mai mare de un
an, dar o valoare nesemnificativă, poate fi
înregistrat direct ca o cheltuială. Această
opțiune este similară cu abordarea din OMFP, dar
se bacează pe judecata profesională a
contabilului. .
| Aspect | OMFP 1802/2014 | IFRS (IAS 2 & IAS 16) |
| Tratament contabil | Utilizează un cont distinct (603) pentru a înregistra consumul. | Nu impune un cont specific. |
| Principiu fundamental | Se bazează pe contabilitatea de angajamente. | Se bazează pe principiul substanței economice. |
| Prezentare | Prezintă cheltuiala ca o singură linie în contul de profit și pierdere. | Poate fi prezentată în funcție de natura cheltuielii sau de funcția acesteia. |
Abordarea de audit
Pentru un auditor, auditul
Contului 603 este o procedură crucială pentru a se
asigura că valoarea cheltuielilor cu obiectele de
inventar este reală, completă și corect evaluată.
Obiectivul principal al auditorului este de a
verifica dacă darea în folosință a materialelor a
fost înregistrată corect și dacă este justificată.
Principalele proceduri de audit
Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 603 este de un interes major, deoarece cheltuielile înregistrate aici sunt, în mod normal, deductibile fiscal și au un impact direct asupra bazei de impozitare a impozitului pe profit. Inspectorii fiscali sunt extrem de atenți la corectitudinea înregistrării și la justificarea cheltuielilor. .
Principalele verificări ale ANAF
Pentru ANAF, Contul 603 este o sursă de informații esențială pentru a verifica legalitatea și corectitudinea înregistrărilor fiscale. O gestionare riguroasă a acestui cont și o înțelegere clară a regulilor de deductibilitate fiscală sunt esențiale pentru a evita orice problemă cu autoritățile fiscale.
Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 603 este un indicator important al costurilor operaționale și al eficienței managementului. Deși este o cheltuială, modul în care este gestionată oferă indicii importante despre sănătatea operațională a entității.
Contul 603 este un barometru al sănătății operaționale și al managementului costurilor. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar poziția financiară, ci și prudența și eficiența managementului în gestionarea procesului de producție.
Principalele proceduri de audit
- Testul de cut-off: Auditorul va verifica dacă materialele de natura obiectelor de inventar date în folosință la sfârșitul perioadei fiscale au fost recunoscute ca o cheltuială în perioada corectă. De exemplu, uneltele cumpărate pe 31 decembrie trebuie să fie înregistrate ca o cheltuială în anul curent, iar cele date în folosință pe 1 ianuarie trebuie să fie înregistrate în anul următor.
- Verificarea documentației justificative: Auditorul va examina documentele care stau la baza consumului de obiecte de inventar, cum ar fi bonurile de consum și fișele de magazie. El se va asigura că documentele sunt autorizate și că operațiunile de consum sunt reale și legate de activitatea companiei.
- Concilierea cu stocurile: O altă procedură importantă este de a reconcilia valoarea cheltuielilor cu obiectele de inventar cu mișcările din conturile de stocuri. Auditorul va verifica dacă soldul inițial al stocurilor, plus achizițiile, minus consumul, se conciliază cu soldul final al stocurilor.
- Analiza fluctuațiilor: Auditorul va
analiza variațiile cheltuielilor cu obiectele de
inventar în raport cu volumul de activitate. O
variație nejustificată ar putea indica erori
contabile sau o gestionare ineficientă a
stocurilor.
Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală
Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 603 este de un interes major, deoarece cheltuielile înregistrate aici sunt, în mod normal, deductibile fiscal și au un impact direct asupra bazei de impozitare a impozitului pe profit. Inspectorii fiscali sunt extrem de atenți la corectitudinea înregistrării și la justificarea cheltuielilor. .
Principalele verificări ale ANAF
- Deductibilitatea cheltuielilor: Conform Codului Fiscal, cheltuielile cu materialele de natura obiectelor de inventar sunt cheltuieli deductibile integral, cu condiția ca ele să fie efectuate în scopul obținerii de venituri impozabile. ANAF va verifica dacă bunurile au fost utilizate în activitatea economică a companiei și dacă sunt legate de procesul de producție, administrativ sau de vânzări.
- Verificarea documentației justificative: ANAF va solicita documentele care stau la baza achiziției și a dării în folosință a obiectelor de inventar. Acestea includ facturile de achiziție, bonurile de consum, avizele de însoțire a mărfii și fișele de magazie. Lipsa unei documentații complete sau neconcordanța între documente și înregistrările contabile pot duce la recalificarea cheltuielilor ca fiind nedeductibile.
- Corelarea cu declarațiile fiscale:
Inspectorii fiscali vor corela valoarea
cheltuielilor cu obiectele de inventar cu datele
din declarațiile fiscale, cum ar fi deconturile
de TVA și declarațiile de impozit pe profit. De
exemplu, ei vor verifica dacă TVA-ul aferent
achizițiilor a fost dedus corect și dacă
valoarea cheltuielilor se reflectă corespunzător
în rezultatul fiscal.
Pentru ANAF, Contul 603 este o sursă de informații esențială pentru a verifica legalitatea și corectitudinea înregistrărilor fiscale. O gestionare riguroasă a acestui cont și o înțelegere clară a regulilor de deductibilitate fiscală sunt esențiale pentru a evita orice problemă cu autoritățile fiscale.
Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate
Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 603 este un indicator important al costurilor operaționale și al eficienței managementului. Deși este o cheltuială, modul în care este gestionată oferă indicii importante despre sănătatea operațională a entității.
- Marja de profit: Cheltuielile cu materialele de natura obiectelor de inventar sunt o componentă a cheltuielilor operaționale ale unei companii. Analiștii vor urmări trendul acestor cheltuieli în raport cu veniturile. O creștere a acestor cheltuieli, fără o creștere proporțională a veniturilor, poate indica o presiune asupra marjelor, cauzată de ineficiențe în gestionarea stocurilor sau a procesului de producție.
- Indicator de eficiență operațională: O creștere a costurilor cu obiectele de inventar pe unitate de produs sau serviciu poate semnala ineficiențe în procesul de producție, risipă sau lipsa de control intern. Analiștii vor urmări acest indicator pentru a evalua performanța managementului în controlul costurilor.
- Evaluarea riscului: Investitorii sunt
interesați de stabilitatea costurilor. O
volatilitate ridicată a prețurilor poate indica
riscuri în lanțul de aprovizionare, cum ar fi
dependența de un singur furnizor sau de
fluctuațiile piețelor de mărfuri.
Contul 603 este un barometru al sănătății operaționale și al managementului costurilor. Pentru părțile interesate, el reflectă nu doar poziția financiară, ci și prudența și eficiența managementului în gestionarea procesului de producție.
Bibliografie:
O.M.F.P.
nr. 1.802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile privind situațiile
financiare anuale individuale și situațiile financiare
anuale consolidate (publicat în M. Of. nr. 963 din 30
decembrie 2014).
Anexa
O.M.F.P. nr. 1.802 - Reglementări contabile din
29 decembrie 2014 privind situațiile financiare anuale
individuale și situațiile financiare anuale
consolidate.
O.M.F.P.
nr. 2.844 din 19 decembrie 2016 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu Standardele
Internaționale de Raportare Financiară (publicat în M.
Of. nr. 1.020 din 19 decembrie 2016).
Anexa
nr. 1 a O.M.F.P. nr. 2.844 - Reglementările
contabile din 12 decembrie 2016 conforme cu Standardele
Internaționale de Raportare Financiară.Dorin, Merticaru