STUDIU - Tehnic - SCRIERE
O
nouă dimineață de la o veche santinelă
Episodul
2 - Amintirile unui vechi Santinele a locurilor
Printr-un
ochi al pădurii și al norilor iernii, observă luna și centura
de resturi de pe urma coliziunii cu asteroidul…Acesta lovise
Terra dinspre Sud, undeva lângă Antarctica…
Dar o lovise
aproape tangențial, ca și cum ar fi dorit să evite Terra în
ultimul moment și… Nu a reușit.
Atracția Terrei a
definitivat impactul…
Din unele reviste
ce au rămas printre noi, se pare că acesta a brăzdat efectiv
Oceanul Pacific spre nord… Rostogolindu-se asemenea unui
bulgăre până ce… Totul era sfârșit…
Ca și cum soarta a
dorit să traseze axul pământului, de la sud la nord.
Dar curbura
ecuatorială s-a opus… Și asteroidul a mai brăzdat doar
jumătate din emisfera nordică, împrăștiindu-se orbital…
Cantitatea de
materie aruncată în sus, spre spațiu, a fost imensă. Până și
acum, după sute de ani de atunci, tot mai sunt resturi
asemenea unei centuri, ca a unui inel în jurul Terrei.
Dar atunci, după
impact, materia aruncată orbital era prezentă peste
totalitatea suprafeței Terrei…
Un efect ciudat a
fost reprezentat de faptul că, în timp, Luna părea mai aproape
de pământ… Dar poate doar părea…
Și această
materie, revenind pe Terra, a adus cele mai mari pierderi
umane sau asupra naturii. Nu cutremurele care aproape au
aplatizat orice clădire construită de om, nu tsunami-urile
care au depășit zeci de metri înălțime, poate peste sută… Nu…
Nici vulcanii care
au erupt generalizat, pornind de la centura Pacificului
aproape oriunde existau vulcani activi sau stinși…
A fost un lanț
întreg de evenimente… Cel puțin asta a ajuns la noi după atât
de mult timp.
Dar
după „Armaghedonul" naturii, a venit „Apocalipsa" celor ce au
devenit „Absoluții" și „Prădătorii" lor… Afară de jefuitorii,
ucigașii, violatorii gloatei…Natura umană
dezlănțuită a avut reacții inimaginabile față de parcursul
istoriei de până atunci…
Cei ce vor deveni
„Absoluții" știau de sosirea asteroidului cu destul de mult
timp înainte… Și s-au pus la adăpost… Buncăre, rezerve de
hrană, de producere a alimentelor, sclavi de protecție și
muncă, etc…
Dar un astronom
din zona Antarcticii a reușit să treacă peste cenzura
organizată deja la nivel mondial. Plebea nu trebuia să știe…
Și jurnaliștii au
început să lege informațiile… „Absoluții" nu erau prea mulți,
dar viitorii lor sclavi erau. Și dispariția unei mari mase de
oameni a dat de gândit, apoi a atras descoperirea dovezilor…
Fiind o organizare
la nivel mondial a „Absoluților" este evident că au existat
puncte de „cedare"… În special datorită crimelor ce au fost
făcute pentru a proteja un fel de „secret absolut"… Pentru
liniștea cui?
Dar era prea
târziu… Până la impact mai erau mai puțin de 10 zile… Poate
trece razant pe lângă Terra, fără a o lovi...
Anumite state,
nefiind anunțate, au solicitat ajutor „de ultimă clipă" și în
nebunia ce a apărut, s-au lansat și bombe nucleare… În mare
parte „din răzbunare"… Doar câteva și-au atins ținta… Sub o
sută pe Terra… Doar patru în jurul sau în asteroid...
Dar
a fost de ajuns ca intențiile „Absoluților" să fie destul de
tulburate…Și a venit
impactul…
Ce nu au calculat
sclavii „Absoluților" a fost nivelul ravagiilor pe care le-ar
putea fi produs un asteroid mai mic de jumătatea celui ce a
eliminat dinozaurii…
Plebea, în marea
ei majoritate, s-a înjumătățit din prima zi… Ce mai rămăsese
dintre ei… Ei au avut oricum probleme la maximum…
Dar „Absoluții" au
rămas în câteva zile fără întreaga rețea de sateliți din cauza
resturilor de la nivel Terrei ce au ajuns la nivel orbital și
au ras, la propriu, absolut orice satelit…
Apoi, devastările
atrase de tsunami-uri, cutremure, vulcani au distrus
ireversibil orice instalație industrială care ar fi crescut
șasele unei recuperări rapide a „stilului de viață" al
„Absoluților"…
Plus că ei își
asiguraseră sclavi aproape numai pentru întreținerea lor iar
oamenii de știință și personalul tehnic era mai mult decât
insuficient și prea dispersat pentru a putea interveni
eficient…
Până și
expedițiile de pradă nu au mai avut de unde să „adune" sclavi
pentru o reconstrucție rapidă…
Au fost necesare
aproape șapte generații pentru ca „Absoluții" să „miște” și în
afara cercului lor de sclavi…
Dar
au început să se extindă, de la un oraș la altul, de la un
continent la altul…Dar pofta lor de
„viață" a revenit… Și a venit vremea „Marelui jaf" al
„Prădătorilor"… Organizați și eficienți… Nu jefuitorii plebei
de rând, oricât de mulți ar fi fost ei…
Oricum, populația
Terrei nu cred că era mai mare de un miliard… Răspândită peste
tot… Marea majoritate fiind liberi, ascunși sau
„neimportanți"…
Cu „Marele jaf" au
făcut o mare greșeală… Au arătat jefuitorilor plebei unde sunt
principalele resurse ale „Absoluților"… Și, în generațiile
care au urmat, luptele au fost de dimensiuni epice…
Oare câți dintre
ei sau dintre noi rămăseseră?
Am trecut de
„Coama Clopotelor"… Cheală de vegetație, asemenea capului unui
om chel dar cu plete în restul capului…
Undeva, la liziera
pădurii se aflau semnalele de trecere… Deci, era liber… Putea
coborî spre „Valea dintre Ostrovuri".
Ca să fiu sigur
voi trece pe la grota „Santinelei". Sper să îl găsesc.
Bătrânul acela îl minuna la fiecare întâlnire cu darul lui de
a se ascunde, de a se camufla, și îl lua mereu prin
surprindere…
Numele lui era
Santinela… Și ne proteja la coborârea în vale de când mă
știam, de când eram copil, el fiind camaradul dintotdeauna al
tatălui meu, Căposul…
Plus
că tot ceea ce știam despre impact și ceea ce a urmat, știam
din povestirile tatei și de la Santinelă…Am fost surprins
când am văzut că mă aștepta indiferent, dar supraveghind atent
valea…
Scârțâitul zăpezii
sub pașii mei, oricât de atent mergeam, îl făcură să întoarcă
capul privindu-mă din lateral, după care își reluă
supravegherea până ce am ajuns aproape de el, rămânând ascuns
între copacii lizierei „Marii Poteci"…
Ai adus ceva
pentru mine? Întrebă Sentinela fără să își întoarcă privirea
spre mine.
Lasă pachetul
acolo, și grăbește-te! Ai mers ca un melc și abia vei ajunge
la timp la întâlnire! Nu fugi! Vei lăsa urme și atât îți
trebuie! Vorbim când te vei întoarce, să îmi spui și mie ce
s-a discutat…
Spuse el până să
mai apuc să răspund ceva. Și Santinelei nu îi plăcea să se
repete! Plus că îl respectam la fel de mult ca pe răposatul
meu tată…
Am lăsat pachetul
cu găluștile de cânepă fermentată și am plecat…
Va urma...
Merticaru Dorin
Nicolae.
Notă: Imaginile sunt create de mine, Merticaru Dorin Nicolae, folosind Microsoft Bing Image Creator.
Dorin,
Merticaru (30.04.2024)