STUDIU - Tehnic - SCRIERE
To Study/ Pentru studiu - Tehnic - Dorin M

Paginile Noua Medicină Dacică O nouă dimineață  pentru o veche comunitate


Episodul 3 - Percepții vechi și noi ale unui vechi eveniment


„Fii deschis” vechilor evenimenteOricât de mult se grăbi, „Marea potecă” îi consumă mai mult timp decât se aștepta…

Iar gândurile îl hărțuiau neîncetat… Răceala Santinelei îi stimulase imaginația… El nu era așa… De fiecare dată stătea la discuții cu el, ori de câte ori se întâlneau…

Acum, parcă îl expediase rapid… Ce conta timpul unei îmbrățișări și a unei scurte discuții, la ceaiul cald pe care îl avea pregătit absolut de fiecare dată? Îmbiindu-l să revină cu drag pe drumul de întoarcere…

Presentimentele îi zăpăceau gândurile… Percepții, amintiri vechi, legate de întâlnirile săptămânale ale comunității, de distribuirea colectelor… De multe evenimente obișnuite, mult prea vechi să îi stârnească…

Contra percepții noi, trăite sau imaginate, care încercau să coreleze, să identifice dezechilibrul în care îl aruncaseră presentimentele…

Și timpul trecerea… Poate nu erau doar gândurile… Poate erau punțile de trecere ascunse printre copaci, poate că erau eforturile de a șterge urmele ce puteau indica traseul urmat…

Trunchiul de brad care arăta că zona este liberă avea vârful îndoit, aparent sub greutatea zăpezii... Deci...

Ajunse la trunchiul de copac atribuit lui, descărcă rucsacul cu tot ceea ce aduse, având grijă să formeze grămezile pentru fiecare dintre cei care comandaseră din produsele sale și ridică trapa pentru pachete având grijă să nu deranjeze zăpada de camuflare...

Pachetele destinate lui erau lăsate grupat, de la fiecare membru la care apelase, cu mesaje de la fiecare din ei... Deja trecuseră toți...

Înainte să le citesc, să eliberez ramurile de semnalizare pentru a anunța că sunt aici, că fac livrarea... Și eliberă funia care ridica crengile molidului ce anunțau pe cei din jur că a sosit.

Micul Papetar îi lăsase caietele și cărțile solicitate... Oh, Papetarul... Tatăl lui „plecase” cu puțin timp în urmă și mintea lui nu se obișnuise cu asta...

„Fii deschis” mesajelorMesajul său?

„Dacă rămâi până la apus, poți veni să mă vezi! Comunitatea ne-a făcut o surpriză”...

Ciudat… Presentimentele ciudate îl însoțeau în continuare… Să văd acum și restul de pachete și mesajele lor!

Electron îi reparase placa de bază, Librarul încărcase pe stick-ul USB cărțile, manualele și mesajele distribuite de Poștaș, Pielarul rezolvase cu Cizmarul și cizmele Speranței arătau perfect, Ciobanul lăsase plosca cu lapte și burduful cu brânză... Fiecare cu ceea ce se angajase...

Mesajele lor erau asemănătoare cu cele ale Micului Papetar... Toți se bucurau de surpriza comunității pregătită de Uniune.

Încă nu era ultima zi a lunii, nu se distribuia surplusul comunității pentru fiecare dintre noi...

De undeva, scârțâitul zăpezii, îl atenționă că se apropia o persoană. Succesiunea rapidă a pașilor îl liniști, fiind cert o persoană care cunoștea perfect traseele de deplasare către el.

Și a avut dreptate... În scurt timp apăru Mângâierea, soția Ciobanului.

- Dârzule, Speranța ți-a trimis cheagurile pentru brânză și iaurt?

- Normal, Mângâiere, a fost primul pachet pe care mi l-a înmânat, de la prima oră. Știe că trebuie să fie cât mai proaspăt cu putință. Ai aici și recipientul cu culturile de ciuperci pentru kefir.

- Minunat, exclamă încântată Mângâierea, până la „Ziua participării” am timp să pregătesc și kefirul pentru comunitate! Speranța este bine?

- Cred că da. Știi că nu spune niciodată adevărul despre suferința ei...

- Am discutat cu soțul meu și, în duminica viitoare, după „Ziua participării”, voi veni să petrec noaptea la voi, cu Speranța. Ciobanul se va întoarce acasă, dar eu voi veni la voi.

- Știu, știu. De câte ori își aduce aminte, cred că numără zilele până atunci, povestește adesea cu mine despre tine. Mai ales că se pare că tratamentul tău dă roade și în cazul ei.

- Nu este tratamentul meu. Aș fi avut altă abordare. Eu doar asist Medicul, el decide. Eu doar aduc tratamentele și învăț bolnavul ce să facă.

- Da, da, de parcă nu i-ai lăsat o săptămână singuri, pe soțul tău și pe copii, ca să o tratezi pe Speranța...

- Hei, n-am timp! Nu vreau să fiu expusă întunericului, am un drum lung până acasă. Dacă nu pot participa la surpriza comunității, îți dai seama... Aș fi vrut asta, mi-ar fi plăcut, dar Ciobanul are nevoie de colectarea de azi... Ai uitat că acum am culturile de kefir? Și Mângâierea luă pachetele și deja se strecura pe poteca dintre brazi...

-Hei, hei, Mângâiere, despre ce surpriză este vorba?

Mângâierea se opri, întoarse spre el o figură supărată, dar zâmbi și îi spuse:

„Fii deschis” la a răspunde- Vine un grup de cântăreți dinspre nord. Petrecere, preciză ea ironic. Colecta pentru ei este deja plătită de comunitate. Dacă vrei să te bucuri, n-ai decât. Eu n-am timp și oricum vom vedea clipul cu filmarea evenimentului. Salutări Speranței!

Și se îndepărtă rapid...

Da, așa este, Librarul își făcea întotdeauna treaba. Va distribui clipurile cu ceea ce s-a petrecut acolo. Nici eu n-am timp...

Se chinui un timp să încarce în rucsac tot ceea ce primise din colectă, eliberă ramurile de semnalizare care anunțau pe cei din jur că nu mai este acolo dar a livrat colecta și plecă rapid spre postul Santinelei.

La plecare îl zări pe Electron cum se strecura pe potecă pentru a ridica colecta lui...

Tot plinuț a rămas, constată Dârzul privindu-l pentru câteva momente... Cred că abia așteaptă alimentele... Sau turtele de cânepă? Deh, noi ne-am făcut treaba! Fiecare cu nevoile lui, atât timp cât sunt acceptate pentru troc de către Uniunea comunității...

La scurt timp părăsi Valea și urca spre postul Santinelei… Rucsacul, mult mai greu comparativ cu cel cu care venise, îl epuiza rapid… Făcând prea multe pauze pentru a-și regăsi suflul…

Oare mai am timp să ajung acasă? Bine că am plecat rapid și nu m-am întâlnit cu fiecare dintre ei…

Oricum, până la Santinelă este drumul cel mai abrupt. Să trag acum cât de mult și mă voi odihni cu Santinela. El îmi va spune cu siguranță cât pot sta, pentru a ajunge la timp…

Un gând nu îi dădea pace…

De ce se ține evenimentul Comunității atât de târziu? Eu abia am timp să ajung acasă până la căderea nopții… Nu va fi la fel și pentru ceilalți care au venit la întâlnire?

Și gândurile se înmulțeau, de la o pauză de „tras sufletul" la alta…

„Fii deschis” întoarceriiCând ajunse în Răscrucea Umbrei, Valea răsună de acordurile muzicii cântăreților acceptați de Uniune… Sărbătoare oferită comunității de „Ziua Florilor" ce marca începutul „Săptămânii Patimilor".

Scoase rapid binoclul, montă căștile și căută să identifice platoul de întâlnire. Identifică zona, locul, grupul...

Focalizarea direcțională a binoclului lucră un timp, enervant de lung, dar în scurt timp muzica din căști îi inundă auzul, extaziindu-l aproape instantaneu... Și ceea ce privea, completă scena...

Era un grup de... Asiatici... Oamenii nordului din zona din afara Centurii...

„Până la apus”... Își aminti de mesajul Micului Papetar... Atât de târziu este?

Va urma...

Merticaru Dorin Nicolae.

Notă: Imaginile sunt create de mine, Merticaru Dorin Nicolae, folosind Microsoft Bing Image Creator.

Dorin, Merticaru (20.05.2024)