STUDIU - Tehnic - SCRIERE
O
nouă dimineață pentru o veche comunitate
Episodul
3 - Percepții vechi și noi ale unui vechi eveniment
Oricât
de mult se grăbi, „Marea potecă” îi consumă mai mult timp
decât se aștepta…Iar gândurile îl
hărțuiau neîncetat… Răceala Santinelei îi stimulase
imaginația… El nu era așa… De fiecare dată stătea la discuții
cu el, ori de câte ori se întâlneau…
Acum, parcă îl
expediase rapid… Ce conta timpul unei îmbrățișări și a unei
scurte discuții, la ceaiul cald pe care îl avea pregătit
absolut de fiecare dată? Îmbiindu-l să revină cu drag pe
drumul de întoarcere…
Presentimentele îi
zăpăceau gândurile… Percepții, amintiri vechi, legate de
întâlnirile săptămânale ale comunității, de distribuirea
colectelor… De multe evenimente obișnuite, mult prea vechi să
îi stârnească…
Contra percepții
noi, trăite sau imaginate, care încercau să coreleze, să
identifice dezechilibrul în care îl aruncaseră
presentimentele…
Și timpul
trecerea… Poate nu erau doar gândurile… Poate erau punțile de
trecere ascunse printre copaci, poate că erau eforturile de a
șterge urmele ce puteau indica traseul urmat…
Trunchiul de brad
care arăta că zona este liberă avea vârful îndoit, aparent sub
greutatea zăpezii... Deci...
Ajunse la
trunchiul de copac atribuit lui, descărcă rucsacul cu tot ceea
ce aduse, având grijă să formeze grămezile pentru fiecare
dintre cei care comandaseră din produsele sale și ridică trapa
pentru pachete având grijă să nu deranjeze zăpada de
camuflare...
Pachetele
destinate lui erau lăsate grupat, de la fiecare membru la care
apelase, cu mesaje de la fiecare din ei... Deja trecuseră
toți...
Înainte să le
citesc, să eliberez ramurile de semnalizare pentru a anunța că
sunt aici, că fac livrarea... Și eliberă funia care ridica
crengile molidului ce anunțau pe cei din jur că a sosit.
Micul Papetar îi
lăsase caietele și cărțile solicitate... Oh, Papetarul...
Tatăl lui „plecase” cu puțin timp în urmă și mintea lui nu se
obișnuise cu asta...
Mesajul
său?„Dacă rămâi până
la apus, poți veni să mă vezi! Comunitatea ne-a făcut o
surpriză”...
Ciudat…
Presentimentele ciudate îl însoțeau în continuare… Să văd acum
și restul de pachete și mesajele lor!
Electron îi
reparase placa de bază, Librarul încărcase pe stick-ul USB
cărțile, manualele și mesajele distribuite de Poștaș, Pielarul
rezolvase cu Cizmarul și cizmele Speranței arătau perfect,
Ciobanul lăsase plosca cu lapte și burduful cu brânză...
Fiecare cu ceea ce se angajase...
Mesajele lor erau
asemănătoare cu cele ale Micului Papetar... Toți se bucurau de
surpriza comunității pregătită de Uniune.
Încă nu era ultima
zi a lunii, nu se distribuia surplusul comunității pentru
fiecare dintre noi...
De undeva,
scârțâitul zăpezii, îl atenționă că se apropia o persoană.
Succesiunea rapidă a pașilor îl liniști, fiind cert o persoană
care cunoștea perfect traseele de deplasare către el.
Și a avut
dreptate... În scurt timp apăru Mângâierea, soția Ciobanului.
- Dârzule,
Speranța ți-a trimis cheagurile pentru brânză și iaurt?
- Normal,
Mângâiere, a fost primul pachet pe care mi l-a înmânat, de la
prima oră. Știe că trebuie să fie cât mai proaspăt cu putință.
Ai aici și recipientul cu culturile de ciuperci pentru kefir.
- Minunat, exclamă
încântată Mângâierea, până la „Ziua participării” am timp să
pregătesc și kefirul pentru comunitate! Speranța este bine?
- Cred că da. Știi
că nu spune niciodată adevărul despre suferința ei...
- Am discutat cu
soțul meu și, în duminica viitoare, după „Ziua participării”,
voi veni să petrec noaptea la voi, cu Speranța. Ciobanul se va
întoarce acasă, dar eu voi veni la voi.
- Știu, știu. De
câte ori își aduce aminte, cred că numără zilele până atunci,
povestește adesea cu mine despre tine. Mai ales că se pare că
tratamentul tău dă roade și în cazul ei.
- Nu este
tratamentul meu. Aș fi avut altă abordare. Eu doar asist
Medicul, el decide. Eu doar aduc tratamentele și învăț
bolnavul ce să facă.
- Da, da, de parcă
nu i-ai lăsat o săptămână singuri, pe soțul tău și pe copii,
ca să o tratezi pe Speranța...
- Hei, n-am timp!
Nu vreau să fiu expusă întunericului, am un drum lung până
acasă. Dacă nu pot participa la surpriza comunității, îți dai
seama... Aș fi vrut asta, mi-ar fi plăcut, dar Ciobanul are
nevoie de colectarea de azi... Ai uitat că acum am culturile
de kefir? Și Mângâierea luă pachetele și deja se strecura pe
poteca dintre brazi...
-Hei, hei,
Mângâiere, despre ce surpriză este vorba?
Mângâierea se
opri, întoarse spre el o figură supărată, dar zâmbi și îi
spuse:
-
Vine un grup de cântăreți dinspre nord. Petrecere, preciză ea
ironic. Colecta pentru ei este deja plătită de comunitate.
Dacă vrei să te bucuri, n-ai decât. Eu n-am timp și oricum vom
vedea clipul cu filmarea evenimentului. Salutări Speranței!Și se îndepărtă
rapid...
Da, așa este,
Librarul își făcea întotdeauna treaba. Va distribui clipurile
cu ceea ce s-a petrecut acolo. Nici eu n-am timp...
Se chinui un timp
să încarce în rucsac tot ceea ce primise din colectă, eliberă
ramurile de semnalizare care anunțau pe cei din jur că nu mai
este acolo dar a livrat colecta și plecă rapid spre postul
Santinelei.
La plecare îl zări
pe Electron cum se strecura pe potecă pentru a ridica colecta
lui...
Tot plinuț a
rămas, constată Dârzul privindu-l pentru câteva momente...
Cred că abia așteaptă alimentele... Sau turtele de cânepă?
Deh, noi ne-am făcut treaba! Fiecare cu nevoile lui, atât timp
cât sunt acceptate pentru troc de către Uniunea comunității...
La scurt timp
părăsi Valea și urca spre postul Santinelei… Rucsacul, mult
mai greu comparativ cu cel cu care venise, îl epuiza rapid…
Făcând prea multe pauze pentru a-și regăsi suflul…
Oare mai am timp
să ajung acasă? Bine că am plecat rapid și nu m-am întâlnit cu
fiecare dintre ei…
Oricum, până la
Santinelă este drumul cel mai abrupt. Să trag acum cât de mult
și mă voi odihni cu Santinela. El îmi va spune cu siguranță
cât pot sta, pentru a ajunge la timp…
Un gând nu îi
dădea pace…
De ce se ține
evenimentul Comunității atât de târziu? Eu abia am timp să
ajung acasă până la căderea nopții… Nu va fi la fel și pentru
ceilalți care au venit la întâlnire?
Și gândurile se
înmulțeau, de la o pauză de „tras sufletul" la alta…
Când
ajunse în Răscrucea Umbrei, Valea răsună de acordurile muzicii
cântăreților acceptați de Uniune… Sărbătoare oferită
comunității de „Ziua Florilor" ce marca începutul „Săptămânii
Patimilor".Scoase rapid
binoclul, montă căștile și căută să identifice platoul de
întâlnire. Identifică zona, locul, grupul...
Focalizarea
direcțională a binoclului lucră un timp, enervant de lung, dar
în scurt timp muzica din căști îi inundă auzul, extaziindu-l
aproape instantaneu... Și ceea ce privea, completă scena...
Era un grup de...
Asiatici... Oamenii nordului din zona din afara Centurii...
„Până la apus”...
Își aminti de mesajul Micului Papetar... Atât de târziu este?
Va urma...
Merticaru Dorin
Nicolae.
Notă: Imaginile sunt create de mine, Merticaru Dorin Nicolae, folosind Microsoft Bing Image Creator.
Dorin,
Merticaru (20.05.2024)