 |
(Generalitati - Concluzie) |
|
|
(Generalitati - Concluzie) |
|
|
 |
|
Punand "cap la cap" cele doua ipoteze (creationista si evolutionista),
implicit si "demonstratiile" legate de enuntarea lor, se poate ajunge la
o "intuire" a solutiei?
Daca se ia in considerare posibilitatea existentei a 5 (cinci) centre independente
(intr-o oarecare masura) de dezvoltare initiala a civilizatiei umane nu
cumva totul devine mult mai usor de perceput si "demonstrat" atat din punct
de vedere al colonizarii Terrei cat si din punct de vedere al dezvoltarii
raselor, conceptelor religioase, etc.?
In ceea ce priveste teoria evolutionista nu cred ca am incalcat concepte
sau idei de baza ci, eventual, am nascut o noua teorie (sau cred eu ca
am facut-o). De ce cred asta/ Simplu... Din punct de vedere al geneticii
exista multe argumente "genomiale" sau "mitocondriale" care sa ne faca
sa credem ca exista un stramos comun cu diversificarile de rigoare. Conform
parerii personale acest stramos comun ar fi Omul de Nearderthal (sau un
omolog al lui nedescoperit inca). El este purtatorul genei primare care
a urmat apoi "cursul" evolutiei. Daca ne vom aminti ca toate aceste argumenatii
sunt "grupate" in jurul grupelor sangvine se va sesiza un aspect frapant,
lasat la urma pentru a "puncta" cat mai decisiv...
Din punct de vedere sangvin, cea mai raspandita grupa de sange este grupa
O (I), asa-numita grupa a vanatorilor, a consumatorilor de carne, a celor
care se manifesta optim in conditii de activitate fizica intensa. El este
aproximativ general acceptat a fi prima grupa sangvina, sangele primilor
nostri stramosi, fiind intalnit in proportii semnificative pe majoritatea
teritoriului Terrei. Nu cumva este deosebit de usor a asimila acest sange
cu un sange primar, cu sangele omului de Neanderthal? Care ar fi ratiunea
existentei acestei grupe de sange in toate cele 5 zone de dezvoltare daca
nu se accepta acest lucru? Urmatorul pas evolutiv, din punct de vedere
sangvin, ar fi aparitia grupei de sange A, a cultivatorului, a celui care
se pare ca pune bazele asezarilor stabile. Cercetatorii in domeniu sunt
destul de decisi in a afirma ca a aceasta grupa sangvina apare in perioada
20.000 - 15.000 i.Ch.. Daca se va lua in calcul relativa apartie a omului
de Cro Magnon din jurul anilor 40.000 i.Ch. si faptul ca geneticienii afirma
ca rata de mutatie a omului este de 20.000 ani este evident ca aceasta
ar fi prima mutatie reala, palpabila a omului stravechi. Apare o prima
dilema care, de data aceasta, sprijina teoriile creationistilor. Cercetatorii
in "ale sangelui" afirma ca grupa de sange B (III) apare in perioada 15.000
- 10.000 i.Ch.. C-am rapid pentru o noua mutatie, nu-i asa? Poate ca exista
un alt stramos nedescoperit care a evoluat in paralel sau este o scapare
in defavoarea evolutionistilor?
Voi sugera creationistilor urmatoarea ipoteza: Ce ar fi daca s-ar considera
ca El (in forma de intrupare dorita) a creat omul impartind, din start,
totul in trei: muncitorii/ cultivatorii (grupa de sange A), oamenii de
actiune/ nomazii/ luptatorii (grupa de sange B) si creatorii/ ganditorii/
religiosii (grupa de sange AB)? Da, asa este, am pierdut "pe drum" grupa
O. Ei sunt suportul si, conform oricaror concepte religioase, nu vor fi
eliminati. Nu uitati de faptul ca, aproape orice concept religios se bazeaza
pe faptele, pildele stramosilor! Pentru evolutionisti va fi necesar sa
precizez ca se poate urmari un fel de "rata de distributie" a mutatiei
in sensul unei preponderente de mutatie in directia grupei A in detrimentul
unei mutatii mai reduse in directia grupei sangvine B si efectiv majore
in detrimentul grupei sangvine AB. In plus, nu trebuie pierdut din vedere
de catre evolutionisti ca, diferentierea indivizilor umani dupa grupele
sangvine este cea mai eficienta, sangele fiind mult mai complex si, in
consecinta, nascatorul unor ample problematici de abordare evolutiva. De
exemplu, numai daca am lua in calcul faptul ca lectinele, care diferentiaza
grupele de sange, sunt direct rezultante dintr-o dieta de alimentatie constanta
(mentinuta timp de 20.000 de ani - necesari aparitiei unei mutatii) a omului
ancestral vom incepe sa avem dureri de cap in corelarea unei analize reale,
matematice.
Ajungem la necesitatea compromisului real al comasarii celor doua teorii?
Nu cumva aceastea, impreuna, sunt solutia explicativa a evolutiei de la
ancestral la actual? Imi pare rau pentru creationisti ca trebuie sa confirm
un fapt evolutionist, cel al actiunii divine asupra evolutiei, anuland
total crearea luminii, pamantului, apelor, plantelor, animalelor, etc.
Asadar, El, Unicul, a intervenit in cursul evolutiei prin modificari mai
mult sau mai putin succesive pentru a se ajunge la ceea ce exista la momentul
actual. Bucurie in tabara evolutionistilor?! Cred ca este bine sa se citeasca
mai departe.
Unicul punct critic ar fi legat de o parte a teoriilor "religioase" legate
de pluralitatea zeitatilor sau de idolatrie, asa dupa cum am vazut in cadrul
ipotezei creationiste. Evolutionistii pot exploata usor degringolada religioasa
si n-ar fi corect. Ganditi-va la faptul ca enuntul final al evolutionistilor
sau al creationistilor nu exclude existenta a "ceva anterior". Evolutionistii
au precizat acest "ceva" a fi "intrupat" in maimutele antropoide, omul
de Neanderthal, Cro Magnon sau persoana autorului. Creationistii nu precizeaza
acest "ceva" dar toate conceptele religioase "explica" ca acest ceva ar
fi pamantul, soarele, coasta cuiva, etc. Deci, exista si la ei ceva initial
chiar daca si acesta a fost creat anterior tot de o zeitate, Dumnezeu,
etc. (sa nu excludem aceasta varianta).
Ce ar fi daca s-ar accepta ideea enuntata anterior: grupa O = grupa stramosilor
(fara a se intelege ca sunt necesare osanale in aceasta directie sau, mai
rau, ca exista posibilitatea manifestarilor primitive din directia lor),
grupele A, B si AB = grupele necesare socialului? Tinand cont de "inregistrarile"
genetice sau "de constiinta" care exista in mod evident se va putea usor
deduce de ce conceptul religios este atat de diversificat, de ce evolueaza
si el si nu exista "de facto"/ declarativ (la latitudinea si voia suprema
a Lui), de ce a fost de fiecare dat, pentru fiecare religie in parte, de
aparitia unui Mesia
Din
frica fata de Dumnezeu (Domnul Dumnezeul meu) ma vad obligat sa fac o paranteza:
Poate cineva sa creada ca Dumnezeu are ceva complexe fata de satana, dracul,
necuratul, s.a.? Este cea mai mare greseala care o puteti face.
Folosind conceptul "ipsa verba domini" - insesi cuvintele Domnului trebuie
sa ne amintim de "citatul": "Lumea a fost creata din nimic
prin Cuvantul lui Dumnezeu. Mai intai au fost creati ingerii in zece cete.
Una din cete, impreuna cu mai marele ei, Lucifer, s-a razvratit impotriva
lui Dumnezeu vrand sa fie ca Dumnezeu. Trudindu-se, acestia au cazut din
vrednicia care au avut-o si si-au inrait firea devenind diavoli."
El este prea mare si prea puternic pentru a se teme de ceva odata ce el
a creat totul. El progreseaza pas cu pas in Puterea Lui odata cu noi -
Eu
sunt in fiecare din voi (si cei care or mai fi - stiuti
sau nestiuti, pe Terra sau pe alte planete). De aceea unii dintre noi au
puterea de a invinge satana fara nici un fel de probleme, de efort - si
acesti "noi" sunt din ce in ce mai multi, mai puternici, pentru a justifica
"rostul" existentei noastre.
La fel de indubitabil este faptul ca El este mult prea bun (sufleteste
vorbind - daca pot folosi un astfel de termen) pentru a distruge satana,
etc.. Mai credibil este ca il lasa sa invete sa devina din ce in ce mai
bun (sufleteste) parasind "pornirile" sale distructive, "malformiste" -
iubeste-ti aproapele, intelege si sprijina aproapele. Este atat de bun
incat ne lasa sa ne "ascundem" dupa inchipuirile noastre legate de satana,
de necurat, "permitand" ca noi sa descoperim incetul cu incetul potentialul
nostru si, daca nu vom fi in stare, sa disparem asemenea celor care ne-au
precedat si au expirat din punct de vedere moral sau tehnic.
Aceasta disparitie nu trebuie pusa pe seama unei apocalipse sau a unui
potop. Chiar si vestitii si temutii saurienii au pierit incetul cu incetul
intr-un proces mai mult sau mai putin grabit de un Armagedon stravechi
(nu dintr-odata, stersi cu guma din "agenda vietii"). Disparitia va fi
intotdeauna consecutiva "inlocuirii" cu ceva nou, cu ceva superior (chiar
si inferior daca va presupune aparitia a ceva mai superior). Dumnezeu este
etern si el exista prin noi pentru ca noi sa existam pentru noi si pentru
El.
Daca vom merge mai departe in a "studia" ce este un fapt, se va ajunge
la faptul ca iadul propovaduit ca pedeapsa de orice religie este, de fapt,
viata reala, viata noastra, in conditiile imbecile in care noi ne luptam
mai repede cu aproapele nostru decat cu greutatile noastre, militam permanent
pentru cresterea "muschilor" nostri decat pentru apropierea de Dumnezeu
sau de binele comun. Noi trebuie sa invatam sa iubim aproapele pentru a
ajunge la intelegerea si puterea divina, alaturi si pentru Dumnezeu (sau
cum, cu respect, il cheama).
Ce este mai usor? Sa gasim vinovati si sa ii excludem, insusind avutul
lor, gesturile lor, s.a. sau sa gasim solutia in a aduce pe calea cea dreapta
pe cei "strambi" si vinovati, spre a gasi solutia problemelor vietii noastre
prin rezolvarea problemelor. Cu cat sunt mai multi si mai puternici cei
buni, cu atat mai rapida si mai eficienta va fi "salvarea" noastra, traiul
nostru comun si ascensiunea spre Dumnezeu.
Mai trebuie demonstrat enuntul:
Datorita
existentei a 5 (cinci) "enclave" umane de dezvoltare initiala (implicit
de "insamantare" si/ sau "colonizare" a Terrei) a aparut omul si s-au dezvoltat
rasele, conceptele religioase (si altele) cu tenta de specificitate fiecarui
grup uman in parte?
 ....................................
|