(Generalitati - 4)

( |1| ; |2| ; |3| )

|Home Entertainment|

( |5| ; |6| ; |7| ; |8| )

         Ipoteza 2 - "Ipoteza creatiei":

            Religia ortodoxa a subsemnatului nu va insemna "renegarea" celorlalte religii si cer scuze, din start, in eventualitatea ca nu voi face o analiza paralela care sa justifice sau sa infirme anumite concepte.
            Studiul Bibliei, Coranului, transscrierilor si interpretarilor atribuite lui Buda, Vedele, etc. m-au pus in situatia in care pot formula anumite concepte dar, in opinia proprie, o simtire religioasa trebuie traita cu adevarat si nu interpretata pur si simplu. Ori eu, ca ortodox, pot si am dreptul sa fac interpretari ale conceptelor religiei mele deoarece traiesc in spiritul si intru legea ei. Fara a trai in spiritul si in legea altor religii nu cred nici in puterea si nici in dreptul meu de a formula ceva despre si pentru acestea.
            Totusi, in mod cert, studiul diverselor religii m-a facut sa cred din ce in ce mai mult in "UNICITATE". Exista acel "Cineva", acel "Ceva", acel "Dumnezeu", "Allah" sau "Treaba Lui" caruia orice religie ii atribuie veneratia si puterea deplina. Chiar si cei mai inversunati atei cred in asa ceva, fie ca o denumesc "Ordinea lucrurilor" sau in alt fel. Acest concept, aceasta traire, au fost "simtite" atat de omul ancestral cat si de "Webmasteris" care il pomeneam anterior. Dar sa vedem cum a evoluat acest concept de-a lungul timpului!
            Omul ancestral (cu referire stricta incepand de la omul de Neanderthal pana la cel actual) traia in teroarea de zi cu zi, "vanat" de lipsuri, vanat de animale, vanat de proprii semeni sau de "fantasmele" create de acesti semeni si, de ce nu, vanat de un "var" de-al sau, Omul de Cro Magnon. Viata grea naste iluzii din ce in ce mai eficiente si, trairea de unicitate incepea sa fie "anexata" la tot felul de fenomene naturale, la concepte sau ritualuri ancestrale. Dar, de ce oare au aparut acestea?
            Nu cred ca poate contesta cineva faptul ca este deosebit de posibil ca omul ancestral sa fi sesizat cresterea eficientei gesturilor/ eforturilor/ actiunilor sale in conditiile existentei "atingerii divine" (indiferent in ce se concretiza aceasta, constient sau inconstient). Odata sesizat acest aspect este evident ca nu se mai renunta la el decat in conditii extreme cand randamentul disparea si se instala deceptia, depresia,... senzatia de parasire. Odata ce acest lucru a inceput sa fie constientizat de catre omul ancestral este evident ca se poate "consemna" aparitia specialistului in "revigorarea divina", fie el vraci, saman, preot, etc.. Cu timpul, este evident ca lipsa de randament a continuat sa fie mai mult sau mai putin sesizata dar... "specialistii" de care pomeneam anterior devenisera prea puternici si, de ce nu, extrem de agresivi fata de cei care atentau la pozitia lor in cadrul comunitatii. De aici incolo se poate vorbi despre aparitia conceptului de religie (care nu trebuie confundat cu cel de credinta), nu-i asa?
            Din punct de vedere istoric nu se poate preciza concret aparitia acestui "fenomen" dar este destul de clar ca el apare odata cu structurarea primara a comunitatilor umane. Conceptul religios poate fi asociat usor cu cel de cultura deoarece este incontestabila legatura intre aceste doua elemente. Aceasta legatura ne permite sa inaintam o prima estimare de aparitie a religiilor structurate care poate fi plasata usor in jurul anilor 40.000 i.Ch. cand apar si sunt din ce in ce mai intalnite picturile rupestre din Spania, Franta, Romania, precum si din Africa si Asia. O mai buna "plasare" a startului manifestarilor religioase organizate ar putea fi in jurul anilor 7.500 i.Ch. cand este atestata prima cultura care "poseda" un cult al mortilor, cultura Pre-Cucuteni (care se dezvolta pana in jurul anilor 5.000 i.Ch.). Apoi urmeaza un val de manifestare culturala pe intreg teritoriu populat al Terrei, val care, incepand cu acest 5.000 i.Ch. elimina orice urma de indoiala in ceea ce priveste manifestarea religioasa.
            Plecand de la "inscrisurile" religioase, se poate sesiza ca Dumnezeu (sau alta zeitate) a creat omul intr-o zi anume dar, stupoare, absolut nicaieri nu se aminteste macar despre locul unde a fost creat acesta (exceptand cateva "plasamente" legate de un "Rai" mai mult sau mai putin pamantean - Eden, Olimp, etc.). Fiecare credinta lasa de inteles ca Terra apartine omului si nu mai este necesar sa se precizeze un loc anume unde a fost plasat acel om. Sau, particularizand, fiecare credinta in parte are grija sa "plaseze" stramosul comun ("primul om") intr-o zona de referinta stricta zonei de emitere a credintei respective (reala sau imaginara). Mergand mai departe este destul de evident faptul ca unele religii au cautat sa delimiteze "in clar" anul creatiei lagand acest gest divin de "startul tuturor lucrurilor" inclusiv "startul religiei" respective.
            Controverse, controverse, controverse, dar toate sub 5.000 i.Ch. si, referindu-ne la teritorii, toate cu plasament in 5 zone de delimitare religioasa: zona precrestina si crestina (Europa si Orientul Apropiat/ Mijlociu), zona preislamica si islamica (pan arabica, subsahariana), zona "vedica" (indotibetana), zona budista (orientul indepartat) si zona "soarelui" (teritoriul americilor, in special zona Americii Latine). Se poate spune ca sunt nedrept dar... a-ti uitat de selectia naturala! Castiga numai cei mai puternici, cei mici nefiind luati in seama. Exista cineva care isi poate argumenta ca exista o "prereligie" (sa nu fiu mai direct) mai mare decat cele prezentate?
            Este necesar sa mai subliniez, in urma celor prezentate anterior, ca este deosebit de onest daca se anuleaza total atat locul "creatiei", cat si eventuala posibilitate de a deduce drumul "extensiei" umanitatii in "cucerirea planetei Pamant"? Mai trebuie sa va amintesc ca, la baza explicativa a acestei "dileme" sta doar "indemnul": "inmultiti-va si raspanditi-va cu sau fara sabie"!
            Concluzionand, ce ar fi daca am accepta (fara comentarii suplimentare) ca exista mai multe locuri de "creatie"? Am obtine o zona african-asiatica, una europeana, una indotibetana, una in Orientul indepartat si una americana. In total 5 (cinci) zone de delimitare religioasa si, deci, de posibila creatie. Revin cu precizarea ca este evidenta concentrarea principalelor "focare" religioase si a principalelor concepte (chiar daca se poate ajunge la o "inmultire" mai mult sau mai putin "serioasa" a acestora sau se poate "detecta" o oarecare asemanare intre concepte, idei, etc.).

....................................