---

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența terenurilor și a amenajărilor de terenuri (racordarea lor la sistemul de alimentare cu energie, împrejmuirile, lucrările de acces etc.).

Contul 211 "Terenuri și amenajări de terenuri" este un cont de activ.

În debitul contului 211 "Terenuri și amenajări de terenuri" se înregistrează:

În creditul contului 211 "Terenuri și amenajări de terenuri" se înregistrează:

Soldul contului reprezintă valoarea terenurilor și costul amenajărilor de terenuri existente.

Bilanț contabil:

---

Abordarea contabilă

---

Contul 211 "Terenuri și amenajări de terenuri" este un cont de activ care înregistrează valoarea terenurilor deținute de o entitate, precum și valoarea lucrărilor de amenajare realizate pe aceste terenuri. El reflectă valoarea contabilă a unui activ corporal cu o durată de viață practic nelimitată.

Context:
Terenurile sunt considerate active corporale, dar cu o caracteristică unică: nu se amortizează. Această excepție se bazează pe premisa că valoarea lor nu scade în timp din cauza uzurii fizice sau morale. În schimb, amenajările de terenuri au o durată de viață limitată și, prin urmare, se amortizează.

Exemple de elemente înregistrate în Contul 211:

• Terenuri propriu-zise: Terenuri agricole, terenuri intravilane și extravilane, terenuri de construcții, cariere, etc.
• Amenajări de terenuri: Lucrări de pregătire a terenului pentru construcții (împrejmuiri, racordări la rețele, nivelări), lucrări de asanare, terasamente. Acestea sunt lucrări care nu sunt o parte integrantă a construcțiilor viitoare.
  

Structura și Funcția Contului 211 conform OMFP 1802/2014:

• Natura Contului: Cont de activ de imobilizări corporale.

• Funcția Contabilă:
• Se debitează (Db): La creșterea valorii terenurilor și a amenajărilor, adică la achiziție sau la producția internă a amenajărilor.
• Se creditează (Cr): La diminuarea valorii, prin vânzare, scoatere din evidență, sau atunci când amenajările sunt consumate/scoase din uz.
  

• Soldul Contului:
• Sold debitor (Sd): Reprezintă valoarea terenurilor și a amenajărilor de terenuri la un moment dat.
• Soldul acestui cont este prezentat în Situația Poziției Financiare (Bilanț), la secțiunea "Active imobilizate", sub "Imobilizări corporale".
  

1. Recunoaștere și Evaluare

• Recunoaștere inițială: Terenurile și amenajările de terenuri se recunosc la costul de achiziție (prețul de cumpărare, taxe notariale, costuri de intermediere) sau la costul de producție (pentru amenajările realizate intern).
• Evaluare ulterioară: Valoarea contabilă poate fi ajustată în urma unei reevaluări (dacă entitatea alege modelul reevaluării) sau prin recunoașterea unei deprecieri (dacă valoarea de piață scade sub valoarea contabilă).
  

• Amortizare:
• Terenurile propriu-zise NU se amortizează.
• Amenajările de terenuri SE amortizează pe durata lor de viață utilă estimată (de exemplu, durata de viață a unei împrejmuiri, a unui drum de acces etc.).
  

2. Operațiuni Specifice și Monografii Contabile Asociate

Iată exemple de înregistrări contabile (monografii) relevante pentru Contul 211:

1. Achiziția unui teren:

Operațiune: Entitatea cumpără un teren cu 100.000 lei (plus taxe notariale de 2.000 lei).

Înregistrare contabilă:

2111 "Terenuri"         = 404 "Furnizori de imobilizări"
102.000 lei                      102.000 lei

2. Realizarea de amenajări de terenuri în regie proprie:

Operațiune: Costurile cu materialele (10.000 lei) și personalul (5.000 lei) pentru realizarea unei împrejmuiri sunt capitalizate.

Înregistrare contabilă:

2112 "Amenajări de terenuri"  = 722 "Venituri din producția de imobilizări corporale"
15.000 lei                                         15.000 lei

(La fel ca la imobilizările necorporale, costurile interne de producție a imobilizării sunt capitalizate prin intermediul contului 722.)

3. Înregistrarea amortizării amenajărilor de terenuri:

Operațiune: Amenajarea de 15.000 lei are o durată de viață de 10 ani. Amortizarea anuală este de 1.500 lei.

Înregistrare contabilă:

6811 "Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor" = 2811 "Amortizarea amenajărilor de terenuri"
1.500 lei                                                                                                                    1.500 lei

4. Vânzarea unui teren:

Operațiune: Un teren cu o valoare contabilă de 100.000 lei este vândut cu 120.000 lei (fără TVA).

Înregistrare contabilă:

%                          = 758 "Alte venituri din exploatare"
461 "Debitori diverși"                         120.000 lei
658 "Alte cheltuieli de exploatare" 100.000 lei
                          2111 "Terenuri"
                                                                 20.000 lei
(Notă: Vânzarea terenului, nefiind o activitate curentă, generează un venit din exploatare și o scoatere din evidență pe cheltuială. Diferența dintre prețul de vânzare și valoarea contabilă reprezintă profitul/pierderea din vânzare.)

3. Prezentarea în Situațiile Financiare

• Situația Poziției Financiare (Bilanț):
• Valoarea netă a terenurilor și a amenajărilor (valoarea brută minus amortizarea cumulată pentru amenajări) este prezentată în rândul "Terenuri și amenajări de terenuri" din secțiunea "Active imobilizate".
  

• Contul de Profit și Pierdere:
• Cheltuielile cu amortizarea (Contul 6811) și profitul/pierderea din vânzarea terenurilor sunt prezentate la "Cheltuieli de exploatare" și "Venituri din exploatare".
  

Contul 211 este un element esențial al situațiilor financiare, reflectând o categorie de active corporale cu un regim de amortizare specific, care diferențiază terenurile de construcții și de alte amenajări.

---

Abordarea IFRS

---

Sub Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), conceptele legate de terenuri și amenajări de terenuri sunt guvernate de IAS 16. Abordarea standardului este în mare măsură similară cu cea din OMFP 1802/2014, dar cu anumite diferențe cheie în ceea ce privește reevaluarea, amortizarea și dezvăluirea de informații.

Principalele Concepte conform IAS 16, relevante pentru Contul 211:

1. Recunoașterea și Evaluarea Inițială:

• Terenurile și amenajările de terenuri sunt recunoscute inițial la cost. Acesta include prețul de achiziție, taxele nerecuperabile și toate costurile direct atribuibile necesare pentru a aduce activul în starea și la locația necesare pentru a funcționa conform intenției managementului.
• Acest principiu este consistent cu cel din OMFP.
  

2. Evaluarea Ulterioară (Modelul Costului vs. Modelul Reevaluării):

Aceasta este o diferență importantă. IAS 16 permite unei entități să aleagă între două modele pentru evaluarea ulterioară a imobilizărilor corporale, inclusiv a terenurilor:

• Modelul costului: După recunoașterea inițială, entitatea prezintă activul la costul său, minus orice amortizare acumulată (pentru amenajări) și orice pierdere din depreciere acumulată. Acesta este modelul implicit.
• Modelul reevaluării: IAS 16 permite o entitate să aleagă modelul reevaluării, conform căruia terenurile sunt prezentate la o valoare reevaluată, adică la valoarea lor justă la data reevaluării, minus orice amortizare ulterioară și pierderi din depreciere.
  

• Aspecte cheie ale reevaluării sub IFRS:
• Reevaluările trebuie efectuate suficient de regulat pentru a se asigura că valoarea contabilă nu diferă material de valoarea justă.
• Câștigurile din reevaluare sunt recunoscute în Alte elemente ale rezultatului global (Other Comprehensive Income - OCI) și acumulate în contul de "Rezerve din reevaluare" (din capitaluri proprii), cu excepția cazului în care câștigul anulează o pierdere din reevaluare recunoscută anterior în profit sau pierdere.
• Pierderile din reevaluare sunt recunoscute în profit sau pierdere, cu excepția cazului în care anulează un câștig anterior, situație în care reduc direct rezerva din reevaluare.
  

3. Amortizarea (Depreciation):

• Terenurile: Ca și în cazul OMFP, terenurile nu se amortizează sub IAS 16. Ele sunt considerate a avea o durată de viață utilă nelimitată.
• Amenajările de terenuri: Amenajările de terenuri se amortizează pe durata lor de viață utilă estimată. IAS 16 subliniază că durata de viață a unei amenajări poate fi limitată, de exemplu, de durata unui contract de închiriere sau de o condiție fizică, și ar trebui estimată în consecință.
  

4. Deprecierea (Impairment):

• Chiar dacă terenurile nu se amortizează, ele trebuie testate pentru depreciere conform IAS 36 "Deprecierea activelor" ori de câte ori există indicii că valoarea lor contabilă ar putea să nu fie recuperabilă.

Monografii Contabile conform IFRS

1. Achiziția unui teren:

O companie cumpără un teren cu 100.000 lei (plus 2.000 lei taxe legale).

Înregistrarea contabilă:

Debit: Terenuri (Imobilizări corporale) = 102.000 lei
Credit: Datorii față de furnizori = 102.000 lei

2. Reevaluarea unui teren (Modelul reevaluării):

Un teren cu o valoare contabilă de 100.000 lei este reevaluat la o valoare justă de 150.000 lei.

Înregistrarea contabilă (pentru a înregistra câștigul din reevaluare):

Debit: Terenuri = 50.000 lei
Credit: Rezervă din reevaluare (capitaluri proprii) = 50.000 lei

3. Amortizarea amenajărilor de terenuri:

Amenajările de terenuri cu un cost de 15.000 lei au o durată de viață de 10 ani. Amortizarea anuală este de 1.500 lei.

Înregistrarea contabilă:

Debit: Cheltuieli cu amortizarea = 1.500 lei
Credit: Amortizare cumulată (amenajări de terenuri) = 1.500 lei

4. Deprecierea terenului (Pierdere din depreciere):

Un teren are o valoare contabilă de 100.000 lei. Un test de depreciere arată că valoarea sa recuperabilă este de doar 70.000 lei.

Înregistrarea contabilă:

Debit: Pierdere din depreciere (în profit sau pierdere) = 30.000 lei
Credit: Terenuri = 30.000 lei

Prezentare și Informații Suplimentare (IAS 1, IAS 16)

• Situația Poziției Financiare: Valoarea netă a terenurilor și a amenajărilor este prezentată ca parte a Imobilizărilor corporale (PPE), sub Active non-curente. Rezerva din reevaluare este prezentată separat în Capitaluri proprii.
• Situația Rezultatului Global: Cheltuielile cu amortizarea și pierderile din depreciere sunt prezentate în Profit sau pierdere. Câștigurile/pierderile din reevaluare (net de anulări anterioare) sunt prezentate în Alte elemente ale rezultatului global (OCI).
  

• Note la Situațiile Financiare: IAS 16 solicită dezvăluiri ample, inclusiv:
• Bazele de evaluare utilizate (modelul costului sau modelul reevaluării).
• Pentru modelul reevaluării: data reevaluării, valoarea justă și o reconciliere a rezervei din reevaluare.
• Metodele de amortizare și duratele de viață pentru amenajările de terenuri.
• O reconciliere a valorii brute și a amortizării cumulate pentru fiecare categorie de imobilizări corporale.
  

În concluzie, deși tratamentul fundamental al terenurilor (neamortizabile) și al amenajărilor de terenuri (amortizabile) este similar, IFRS oferă un cadru mai robust și mai detaliat, în special în ceea ce privește modelul de reevaluare și dezvăluirile obligatorii, ceea ce oferă o transparență sporită utilizatorilor situațiilor financiare.

---

Abordarea de audit

---

Auditul contului 211 este crucial pentru a confirma că entitatea deține legal activele, că valoarea lor este corectă și că tratamentul contabil (în special cel legat de amortizare) este conform standardelor aplicabile.

Standardele de audit relevante includ:

• ISA 315 (Identificarea și Evaluarea Riscurilor de Denaturare Semnificativă): Auditorul va identifica riscul de supraevaluare a terenurilor (mai ales prin reevaluare) sau de neidentificare a amenajărilor care ar trebui amortizate.
• ISA 330 (Răspunsurile Auditorului la Riscurile Evaluate): Adaptarea procedurilor de audit pentru a verifica dreptul de proprietate și valoarea.
• ISA 500 (Dovezi de Audit): Verificarea actelor de proprietate, a facturilor și a rapoartelor de evaluare.
• ISA 540 (Auditul Estimărilor Contabile și al Dezvăluirilor Aferente): Esențial pentru verificarea ipotezelor de reevaluare și a duratei de viață a amenajărilor.
• OMFP 1802/2014 sau IAS 16: Standardele contabile care ghidează tratamentul.
  

Algoritmul de Audit pentru Contul 211:

1. Înțelegerea Contextului și a Controalelor Interne

• Revizuirea documentației cheie:
• Acte de proprietate: Auditorul va examina actele notariale, extrasele de carte funciară și alte documente juridice pentru a verifica existența și dreptul de proprietate al entității asupra terenurilor.
• Politica contabilă: Se va evalua politica entității privind recunoașterea inițială, modelul de evaluare ulterioară (cost sau reevaluare) și durata de viață a amenajărilor.
• Rapoarte de evaluare: Dacă s-a aplicat modelul reevaluării, auditorul va obține și va examina rapoartele de evaluare întocmite de un expert independent.
  

• Evaluarea controalelor interne:
• Există un registru detaliat al terenurilor și al amenajărilor?
• Cum se verifică fizic existența activelor?
• Cine aprobă achizițiile și vânzările de terenuri?
  

2. Evaluarea Riscurilor de Erori Materiale

• Risc de Existență: Riscul este scăzut, deoarece terenurile sunt active fizice și imobile. Totuși, se pot produce erori legate de dreptul de proprietate sau de înregistrarea incorectă.

• Risc de Evaluare: Mediu spre ridicat, mai ales dacă entitatea utilizează modelul reevaluării. Riscurile includ:
• Supraevaluarea terenurilor bazată pe ipoteze nerealiste.
• Neaplicarea testului de depreciere atunci când valoarea de piață a scăzut semnificativ.
  

• Risc de Clasificare: Există riscul ca o amenajare de teren să fie clasificată greșit ca teren (fără a fi amortizată) sau invers.

3. Proiectarea și Efectuarea Procedurilor de Audit

a) Teste de Substanță pentru Achiziție și Existență:

• Verificarea dreptului de proprietate (Existență și Drepturi):
• Se va selecta un eșantion de terenuri și se va verifica concordanța dintre valoarea din contul 211 și actele de proprietate.
• Se va obține un extras de carte funciară pentru a confirma dreptul de proprietate la data bilanțului.
  

• Verificarea valorii de achiziție (Evaluare):
• Se va selecta un eșantion de achiziții recente și se vor verifica facturile, chitanțele și contractele pentru a confirma costul de achiziție.
  

b) Teste de Substanță pentru Amortizare și Depreciere:

• Amortizarea amenajărilor de terenuri:
• Se va verifica dacă amenajările de terenuri sunt amortizate pe o durată de viață utilă rezonabilă.
• Se va recalcula amortizarea pentru a asigura acuratețea.
  

• Testarea reevaluării (dacă este cazul):
• Se va evalua competența și obiectivitatea expertului de evaluare.
• Se vor examina ipotezele și metodologia utilizate în raportul de evaluare. Auditorul va compara ipotezele (prețul pe metru pătrat, potențialul de dezvoltare) cu datele de piață relevante.
  

• Testarea deprecierii (Impairment Test):
• Chiar dacă terenurile nu se amortizează, auditorul va evalua dacă există indicii de depreciere (de exemplu, o criză economică, schimbări legislative care restricționează construcțiile, distrugeri fizice). Dacă există, se va verifica dacă managementul a efectuat un test de depreciere și dacă pierderea rezultată a fost recunoscută.
  

c) Verificarea vânzărilor de terenuri:

• Recalcularea profitului/pierderii din vânzare: Se va verifica dacă prețul de vânzare, valoarea contabilă și, dacă e cazul, costurile de vânzare au fost înregistrate corect.

4. Evaluarea Probelor de Audit și Formarea Opiniei

• Auditorul va evalua dacă probele obținute sunt suficiente și adecvate. Orice neconcordanțe în acte de proprietate sau supraevaluări din reevaluare pot necesita o ajustare a situațiilor financiare.
• Dacă managementul refuză să facă ajustările necesare, acest lucru poate duce la o opinie de audit cu rezerve sau chiar adversă.
  

5. Prezentare și Informații Suplimentare

• Bilanț / Situația Poziției Financiare: Verificarea că terenurile și amenajările sunt prezentate corect.
• Note la Situațiile Financiare: Auditorul va verifica dacă entitatea a inclus dezvăluiri adecvate, inclusiv politica contabilă, modelul de evaluare utilizat și informații despre reevaluări, dacă este cazul.
  

Auditul Contului 211 implică o combinație de verificări juridice (acte de proprietate), fizice (existența) și de evaluare. Principalul obiectiv al auditorului este de a se asigura că valorile înregistrate reflectă realitatea economică și sunt conforme cu standardele contabile, în special în situațiile în care valoarea terenurilor poate fluctua semnificativ.

---

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

---

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), terenurile și amenajările de terenuri sunt active de interes, mai ales din perspectiva tratamentului fiscal al amortizării și al tranzacțiilor (vânzări). ANAF va examina cu atenție dacă entitatea a respectat prevederile Codului Fiscal cu privire la amortizarea fiscală și la recunoașterea profitului sau a pierderii din vânzare.

Obiectivul principal al ANAF este de a asigura că baza impozabilă a impozitului pe profit este calculată corect, fără deduceri nejustificate.

Obiectivele Principale ale ANAF în Examinarea Contului 211:

1. Verificarea Amortizării Fiscale (Articolul 28 Cod Fiscal):

• Inspectorii fiscali vor face o distincție clară între terenuri și amenajările de terenuri, deoarece au un tratament fiscal diferit.
• Terenuri: Conform Articolului 28, alin. (2), lit. a) din Codul Fiscal, terenurile nu se amortizează fiscal. Ca și în contabilitate, se consideră că terenurile au o durată de viață utilă nedeterminată. ANAF va verifica dacă entitatea a tratat corect acest aspect și nu a inclus cheltuieli de amortizare a terenurilor în baza impozabilă.
• Amenajări de terenuri: Acestea se amortizează fiscal, dar ANAF va verifica dacă durata de amortizare utilizată de entitate se încadrează în limitele prevăzute de Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe. Nerespectarea duratelor legale poate duce la recalcularea amortizării și la ajustări ale bazei de impozitare.
  

2. Verificarea Profitului sau a Pierderii din Vânzare:

• Atunci când un teren sau o amenajare de teren este vândută, ANAF va verifica dacă profitul sau pierderea rezultată a fost calculată corect.
• Profitul din vânzare este impozabil, iar pierderea din vânzare este o cheltuială deductibilă (cu anumite excepții).
  

• Inspectorii vor verifica:
• Valoarea de achiziție inițială: Baza de calcul a valorii contabile trebuie să fie corectă.
• Valoarea fiscală: În cazul amenajărilor de terenuri, valoarea fiscală este valoarea de achiziție minus amortizarea fiscală cumulată. Aceasta trebuie calculată corect pentru a determina pierderea deductibilă.
• În cazul reevaluărilor: ANAF va verifica impactul reevaluării asupra calculului fiscal al profitului la vânzare.
  

3. Tratamentul Costurilor Adiționale:

• ANAF va examina ce costuri au fost capitalizate în valoarea terenurilor. Costurile direct atribuibile achiziției (taxe notariale, onorarii de intermediere) sunt, în general, acceptate. Însă, ANAF va verifica să nu fi fost capitalizate cheltuieli curente care ar trebui deduse imediat.

Instrumentele ANAF în Cadrul Inspecției Fiscale (bazate pe CPF):

• Dreptul de a solicita informații și documente (Art. 63 CPF): ANAF va solicita:
• Fișa contului 211 și a conturilor de amortizare (2811).
• Actele de proprietate ale terenurilor și amenajărilor de terenuri.
• Facturile și chitanțele care justifică costul de achiziție.
• Fișa de calcul a amortizării contabile și fiscale pentru amenajările de terenuri.
• Contractele de vânzare-cumpărare și calculul profitului/pierderii.
  

• Dreptul de a efectua verificări la sediu (Art. 64 CPF): Inspectorii pot examina în detaliu documentația pentru a valida valoarea și tratamentul fiscal al activelor.
• Dreptul de a aplica sancțiuni (Art. 336-349 CPF): Nerespectarea prevederilor Codului Fiscal, cum ar fi deducerea ilegală a amortizării terenurilor, poate duce la recalcularea impozitului pe profit și la impunerea de dobânzi și penalități de întârziere.
  

În concluzie:

Pentru ANAF, terenurile sunt active neamortizabile, iar amenajările de terenuri sunt amortizabile, dar conform duratelor stabilite de lege. Un punct de control important este calculul corect al profitului sau al pierderii la vânzare. O documentație solidă și o înțelegere clară a tratamentului fiscal diferit față de cel contabil (în cazul reevaluării) sunt esențiale pentru a evita problemele în timpul unei inspecții fiscale.

---

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

---

Pentru acționari, potențiali investitori, analiști financiari și creditori, Contul 211 este un indicator fundamental al valorii și stabilității unei companii. Acesta reflectă nu doar o parte a capitalului investit, ci și potențialul strategic și riscul asociat imobilelor.

1. Perspectiva Acționarilor și a Investitorilor Potențiali

Pentru investitori, terenurile sunt active extrem de atractive, dar cu un grad diferit de risc:

• Valoarea și stabilitatea activelor: Terenurile sunt considerate, în general, o investiție stabilă, deoarece valoarea lor are potențialul de a crește în timp și nu se depreciază. O companie cu terenuri valoroase este percepută ca fiind mai solidă și mai puțin riscantă. Acționarii vor urmări cu atenție modul în care compania alege să prezinte această valoare, fie prin modelul costului, fie prin reevaluare.
• Decizia de reevaluare: Dacă o companie alege să-și reevalueze terenurile, aceasta poate reflecta mai fidel valoarea de piață. O creștere a valorii din reevaluare va majora capitalurile proprii (în contul de "Rezervă din reevaluare"), ceea ce poate îmbunătăți indicatorii de solvabilitate și poate face compania mai atractivă pentru investitori. În schimb, o pierdere din reevaluare poate semnala un risc de piață și poate afecta negativ percepția.
• Potențialul de dezvoltare: Terenurile deținute de o companie nu sunt doar o valoare în bilanț, ci și o resursă strategică. Acționarii vor analiza dacă aceste terenuri au un potențial de dezvoltare viitoare (de exemplu, pentru construcția de noi fabrici, centre logistice sau clădiri de birouri) care ar putea genera creștere pe termen lung.
  

2. Perspectiva Creditorilor (Bănci, Finanțatori)

Creditorii privesc terenurile ca pe o componentă esențială a garanțiilor:

• Valoarea de garanție: Spre deosebire de activele necorporale, terenurile sunt o garanție excelentă pentru un împrumut. Ele pot fi evaluate de un expert, iar valoarea lor de piață, în general stabilă, oferă o bază solidă pentru a acoperi datoriile în cazul unui eșec. Bilanțul unei companii cu terenuri valoroase este mult mai atractiv pentru bănci.
• Analiza riscului: Chiar și în cazul terenurilor, creditorii vor fi atenți la riscuri, cum ar fi litigii de proprietate, restricții de urbanism sau contaminări ecologice, care ar putea reduce valoarea de realizare a garanției.
  

3. Perspectiva Analistilor Financiari

Analiștii studiază contul 211 pentru a înțelege mai bine situația financiară a companiei și a face comparații corecte:

• Ajustarea valorii: Atunci când analizează o companie care utilizează modelul costului, un analist poate alege să ajusteze valoarea terenurilor pentru a reflecta valoarea de piață curentă, mai ales dacă terenurile au fost achiziționate cu mult timp în urmă. Acest lucru îi permite să compare mai corect compania cu altele care aplică modelul reevaluării sau care activează în piețe cu prețuri volatile.
• Profitul din vânzare: Analistul va examina profitul sau pierderea din vânzarea terenurilor ca fiind un eveniment excepțional, care nu se repetă. Astfel, el va ajusta profitul operațional pentru a evalua mai bine performanța de bază a companiei.
• Reevaluarea profitului: În cazul în care o companie a recunoscut o creștere a valorii din reevaluare, analistul va înțelege că acest câștig nu este realizat și nu a generat flux de numerar. El va diferenția între creșterea de valoare din reevaluare (nerecunoscută în profit) și profitul din exploatare.
  

În concluzie, Contul 211 este un cont esențial pentru a înțelege soliditatea financiară și stabilitatea unei companii. Terenurile sunt o bază de încredere pentru creditori și o sursă de potențial de valoare pentru investitori. O transparență ridicată în ceea ce privește politica de evaluare, riscurile și potențialul strategic al acestor active este esențială pentru a construi încrederea pieței.