Bilanț contabil:

Auditul Contului 301 (Materii prime) este unul dintre cele mai importante procese, deoarece stocurile reprezintă adesea o componentă materială a bilanțului. Principalele riscuri pentru auditor sunt legate de existența fizică a stocurilor, de evaluarea corectă a acestora și de riscul de învechire sau deteriorare (depreciere).

Standardele de audit relevante includ:

• ISA 501 (Probe de audit - Considerații specifice): Acest standard impune participarea auditorului la inventarul fizic al stocurilor.
• ISA 315 (Identificarea și Evaluarea Riscurilor): Riscul principal este reprezentat de faptul că stocurile pot fi supraevaluate.
  

Algoritmul de Audit pentru Contul 301:

1. Înțelegerea Contextului și a Controalelor Interne

Auditorul va examina procesele interne ale entității privind gestiunea stocurilor, de la recepție și depozitare, până la consum și inventariere. Se va verifica dacă există controale adecvate pentru a preveni furturile, deteriorarea sau învechirea stocurilor.

2. Evaluarea Riscurilor de Erori Materiale

• Risc de supraevaluare: Stocurile pot fi supraevaluate dacă valoarea lor contabilă este mai mare decât valoarea realizabilă netă (de exemplu, din cauza învechirii sau deteriorării).
• Risc de inexistență: Stocurile înregistrate în bilanț pot să nu existe fizic.
• Risc de evaluare incorectă: Metoda de evaluare (FIFO, CMP) poate fi aplicată incorect.
  

3. Proiectarea și Efectuarea Procedurilor de Audit

• Observarea inventarului fizic (ISA 501):
• Auditorul trebuie să participe la inventarul fizic pentru a se asigura că procedurile de inventariere sunt respectate, stocurile sunt numărate corect, iar stocurile deteriorate sau învechite sunt identificate corespunzător.
• De asemenea, auditorul va efectua testări de numărare (test count) aleatorii.
  

• Testarea cut-off-ului (Delimitarea perioadei): Se va verifica dacă intrările și ieșirile de stocuri sunt înregistrate în perioada corectă, asigurându-se că tranzacțiile de la sfârșitul perioadei sunt înregistrate în perioada corespunzătoare.
• Testarea evaluării: Auditorul va selecta un eșantion de intrări și ieșiri pentru a verifica dacă metoda de evaluare aleasă (de exemplu, CMP) a fost aplicată corect.
• Testarea deprecierii: Se va analiza stocul de materii prime pentru a identifica semne de învechire sau deteriorare. Auditorul va verifica dacă au fost constituite ajustări pentru depreciere (în contul 391) atunci când valoarea realizabilă netă a stocului este mai mică decât costul său.
  

4. Evaluarea Probelor de Audit și Formarea Opiniei

Auditorul va evalua dacă stocul de materii prime este corect reflectat în situațiile financiare. O eroare de calcul, o lipsă la inventar neînregistrată sau o subestimare a deprecierii poate duce la o opinie de audit cu rezerve sau chiar la una adversă.

---

Abordarea ANAF și a Codului de Procedură Fiscală

---

Pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), Contul 301 este o zonă de risc, deoarece tratamentul fiscal al stocurilor influențează direct profitul impozabil. Inspectorii fiscali sunt atenți la corectitudinea evaluării, la deductibilitatea fiscală a cheltuielilor și la modul în care sunt gestionate lipsurile.

Obiectivele ANAF la Verificarea Contului 301

1. Deductibilitatea cheltuielilor:

• Costul de achiziție: ANAF verifică dacă toate costurile incluse în valoarea materiilor prime (preț, transport etc.) sunt justificate cu documente legale (facturi, avize).
• Pierderile și lipsurile: Cheltuielile cu lipsurile la inventar și cu perisabilitățile sunt, în general, cheltuieli nedeductibile fiscal, cu excepția situațiilor în care se încadrează în normele de perisabilitate stabilite de lege. ANAF va ajusta profitul impozabil prin adăugarea acestor cheltuieli.
  

2. Corectitudinea evaluării:

• Metode de evaluare: ANAF recunoaște doar anumite metode de evaluare fiscală a stocurilor. Deși din punct de vedere contabil se pot folosi mai multe metode, din punct de vedere fiscal, metoda LIFO nu este acceptată. Dacă o companie folosește LIFO contabil, trebuie să facă ajustări fiscale.
• Deprecierea stocurilor: ANAF verifică tratamentul fiscal al ajustărilor pentru depreciere. La fel ca în cazul imobilizărilor, ajustările pentru deprecierea stocurilor (în contul 391) sunt, de regulă, nedeductibile fiscal, deoarece reprezintă pierderi nerealizate.
  

3. Concordanța între Contabilitate și Fisc:

• ANAF va compara Registrul de evidență fiscală cu soldurile contabile pentru a se asigura că toate cheltuielile nedeductibile legate de materii prime au fost adăugate corect la profitul impozabil.

Concluzie
Pentru ANAF, Contul 301 este relevant pentru a se asigura că baza de calcul a impozitului pe profit nu este redusă artificial prin cheltuieli de stocuri nejustificate, lipsuri nepermise sau ajustări nedeductibile.

---

Abordarea acționarului/ asociatului și a părților interesate

---

Pentru investitori, analiști și creditori, Contul 301 este un indicator esențial al eficienței operaționale a unei companii. Volumul și valoarea materiilor prime din stoc reflectă direct capacitatea companiei de a-și susține producția și de a-și gestiona capitalul de lucru.

1. Perspectiva Acționarilor și a Investitorilor

Acționarii privesc stocul de materii prime ca pe un barometru al sănătății operaționale. Un stoc bine gestionat arată că managementul este capabil să mențină un echilibru între riscul de a rămâne fără materii prime și costurile ridicate de depozitare.

• Eficiența managementului: Un stoc optim (nici prea mare, nici prea mic) indică o bună planificare și o gestionare eficientă a lanțului de aprovizionare.
• Riscul de învechire: Un stoc mare de materii prime poate semnala un risc de învechire sau o cerere redusă pentru produsele finale. Acest lucru poate duce la pierderi de valoare, care afectează direct profitabilitatea companiei.
• Capital blocat: Stocurile sunt o componentă a capitalului de lucru. Un stoc prea mare înseamnă capital blocat, care ar fi putut fi folosit în alte investiții.
  

2. Perspectiva Creditorilor (Bănci, Finanțatori)

Creditorii privesc stocurile ca pe o componentă a capitalului de lucru și o potențială garanție.

• Lichiditate: Stocurile sunt un activ circulant și se transformă în numerar pe măsură ce produsele sunt vândute. Creditorii folosesc indicatori precum numărul de zile de stoc pentru a evalua cât de rapid se transformă stocurile în numerar.
• Valoarea de garanție: În cazul unui faliment, stocurile pot fi lichidate pentru a acoperi datoriile. Totuși, creditorii știu că valoarea de lichidare a materiilor prime este adesea mai mică decât valoarea lor contabilă.
  

3. Perspectiva Analiștilor Financiari

Analiștii studiază mișcarea stocurilor pentru a evalua performanța și a face ajustări la datele financiare.

• Rotația stocurilor: Un analist va calcula rotația stocurilor (costul bunurilor vândute/stocul mediu) pentru a evalua eficiența cu care o companie își gestionează inventarul. O rotație rapidă indică o cerere ridicată pentru produse și o bună gestionare.
• Impactul pe profit: Analiștii vor ține cont de metoda de evaluare a stocurilor (FIFO, CMP) pentru a compara profitabilitatea între companii.
• Indicator al cererii: Un stoc mare poate semnala o cerere scăzută pentru produsele finale, în timp ce un stoc mic poate semnala o creștere a cererii.
  

În concluzie, Contul 301 este un cont care, deși tehnic, oferă o perspectivă crucială asupra eficienței operaționale a unei companii. Pentru părțile interesate, el reflectă capacitatea companiei de a-și gestiona capitalul de lucru, riscurile de învechire și de a menține un echilibru între producție și cerere.